DARUL CERESC

Dacă am ajuns în râul vieţii,

Suntem datori a învăţa.

Fermi,hotărâţi sau cu intenţii

Să încercăm a înota.

O cută de-am avea pe frunte

Sau nor deasupra de-o umbrii,

Să privim către înainte

Şi soarele se va zări.

Şi-n clipa-n care ni se pare

Că am pierdut tot ce-am avut,

Să privim ca pe-o întâmplare

Convinşi că avem îngeri scut.

Când umerii ni se-nconvoaie

De încercări greu apăsaţi,

Să lăsăm lacrimile ploaie

Şi astfel vom fi curăţaţi.

Durerea dacă ne apasă

Mana pe piept lipită stând,

Să încercăm ieşi din transă

Şi să o îndepărtăm cântând.

Avem cu toţii zile –n care

Ne punem fruntea jos învinşi

Şi conştienţi de această stare

De dor nu ne lăsăm surprinşi.

Luptăm cu arma cea mai pură

Ce o avem mereu cu noi

Ascunsă în oricare făptură

Şi ne ridică din nevoi.

Căci Creatorul a suflat-o

Din trupul Său dumnezeiesc,

Cu dragoste El scut ne-a dat-o,

Iubirea e darul ceresc!