Când doare tăcerea şi sufletul scrie
În nuanţe de gânduri duios înălţate,
O carte pictăm plini de bucurie,
File de jurnal frumos copertate.
Sufletul de-ţi plânge,gândurile-ţi scriu,
Peniţa durerii adânc înmuiată
În lacrimi sărate şi-un imens pustiu,
Ghidată de viaţă tu te laşi purtată.
Mereu către ceruri pline de culoare
Înalţi sentimente ,gânduri şi dorinţe.
Nuanţe ce tabloul îl transformă-n floare,
Pe albastrul pal ,singure cerinţe...
4 comentarii:
Superbe versuri!Lacrimile mele curg,curg...
Te imbratisez Adriana,sa pot prelua din furtuna sufletului tau!
Ce mai pot spune?felicitari!!!
Felicitari Marilena pentru tot ceea ce faci pentru sufletele indurerate!
Trimiteți un comentariu