Timpul este in miscare

Pe aripi de vant,fie furtuna fie vreme buna,clipele trec mai repede sau mai usor...timpul este in miscare ducand cu el anii si viata noastra.

Pentru noi cei care avem bucati de suflet smulse ranile raman sangerande.Aparent vindecate pentru cei din jur(care au de la noi anumite asteptari)dar inca dureroase pentru noi,amintindu-ne ca exista.

Angrenati in aceasta roata a vietii,purtati cu ea zi de zi, din iubire pentru cei care ne sunt aproape ne straduim sa fim noi,apropiati celor care am fost candva.In mare parte ne convingem ca suntem: avem aceleasi principii morale,aceeasi educatie,ne concentram pe un nou tel pentru a ne agata de ceva si capatam motivatia si forta de a ne continua drumul.

Se intampla insa ca din cand in cand o amintire,un gest,o vorba,o privire,un gand sa ne tulbure acest echilibru mai mult sau mai putin real dar impus de noi insine.Si atunci ne amintim de durerea ranilor noastre,durere pe care o purtam permanent in noi cu care convietuim zilnic si cu care ne-am imprietenit.

In acele momente,ea,durerea,fiind geloasa pe atentia acordata altcuiva isi mareste intensitatea si cu o doza de rautate se bucura trantindu-ne la pamant,pentru ca mai apoi sa ne intinda politicoasa mana spre a ne ajuta.

Aparent noi suntem aceeasi,pentru cei care ne vad suntem ca si ei,pentru ca nimeni nu poate citi in suflet.Daca ar putea privi dincolo de aparente s-ar vedea furtuna si durerea,nelinistea si dorul,cele care au devenit acum noile noastre valori.

Realitatea este ca incercarile vietii si-au lasat amprenta peste noi...pentru cei care privesc mai atent ele sunt vizibile,cute adanci ne brazdeaza acum chipul,ne-am pierdut zambetul pe undeva si ne prefacem ca il avem la noi,ne-am pierdut toate idealurile,bucuriile,planurile pentru viitor.

Poate fara sa gandim prea mult(pentru ca am uitat sa o facem sau pentru ca simtim ca nu mai avem pentru cine sau pentru ce sa o facem)facem anumite gesturi sau rostim anumite cuvinte care vazute din afara au o doza de rautate;realitatea este ca durerea din noi este atat de mare incat se reflecta uneori in ceea ce facem insa intentiile noastre sunt altele,gandurile noastre sunt pure.Nu vrem sa producem suferinta tocmai pentru ca am experimentat sentimentul...

Sunt si momente cand privim prin ochii vostrii si atunci ne vedem in oglinda sufletului vostru valorosi,frumosi,cu o putere si o energie care ne da aripi.

In acele fractiuni de secunda sufletul nostru zboara,suntem linistiti si fericiti si in acelasi timp multumiti de imaginea din oglinda pe care o uitasem si pe care voi dragi prieteni si cunoscuti ne-ati readus-o in minte.

In zborul nostru ne incarcam cu atata energie incat simtim forta cu care ne vom continua drumul.Va iubim si va multumim ca existati si mai ales ca aveti rabdarea de a ne suporta.