CU DOR VOM ACCEPTA...

Mă uit acum la o fotografie,

 Căci azi doar ea mă lasă să privesc

 La chipul care nu mi-e drag doar mie

 Ci tuturor din neamul strămoșesc.

 

 Ne este dor și-am vrea o îmbrățișare

 Să stingă focul ce ne arde-n piept,

 Căci tu ai luat o parte la plecare

 Din echilibrul drumului cel drept.

 

 Sunt clipe când picioarele se taie,

 Plecăm genunchii până la pământ.

 Și lacrimile curg în lungi șiroaie,

 Din piept ne iese parcă un descânt.

 

 Ne rugăm astăzi să îți fie bine,

 Durerea ce-o aveai ți s-a sfârșit.

 Chiar de-am rămas cu sufletul fărâme

 Tu să fii fericită-n infinit!

 

 Și îngerii să te înveselească,

 Să uiți de dor și de crudul oftat,

 De chinul cel din lumea omenească,

 De tot ce ai lăsat când ai plecat.

 

 Suntem mereu cu gândul către tine

 Și te zărim prin oricare ungher.

 Dar dacă acum în lumea ta ți-e bine,

 Vom accepta că și stelele pier...