Iubito plângi că nu mai sunt cu tine,
Cum să-ţi arăt că nu-i adevărat?
Când lacrima pe faţă îţi mai vine,
Eu zbor în jurul tău şi s-a uscat.
Priveşte ramura care dansează
Pe simfonia vântului duios,
Tu nu vezi cine vântul dirijează
Să-ţi dăruiască zâmbetul frumos.
Apoi în noapte când mai priveşti cerul
Şi luna îţi reflectă chipu-n geam,
Rugând pe ingeri să-mi ofere harul
În artificii bolta lui pictam.
De ce privirea astăzi ţi-e absentă?
A mele semne nici nu le zăreşti...
Eu sunt mereu în viaţa ta prezentă,
Atent la tot ce tu îţi mai doreşti.
Şi zilnic îţi trimit în a ta cale
Un semn,de ai dori şi tu să-l vezi
Eu aş putea să-nving atunci pe jale,
A ta privire să-ţi înseninez.
2 comentarii:
Superbe versuri,sunt convinsa ca ei de acolo de sus ne vad,ne aud...si atunci cand pot ne viziteaza dandu-ne putere.
Multumesc pentru ganduri Narcisa!Te imbratisez!
Trimiteți un comentariu