Să muști noroiul și să te ridici
Când nici noroiul
parcă nu mai crede
Și să-ți continui
drumul cu păși mici
Prin lumea care nici
nu te mai vede.
Să îi privești pe-ai
tăi cei dragi cum pleacă
Într-o secundă
,desfăcând bucăți
Din inima acum rămasă
seacă,
Nu-ți lasă nici un
fir să te agăți.
Apoi lovit să vezi ai
tăi prieteni
Cum au crezut că nici
nu mai exiști,
Multe săgeți
ți-aruncă ai tăi semeni
Să vadă dacă poți să
le reziști.
Și când o mână îți
mai este întinsă
Dacă te temi să te
agăți de ea,
Cu ușurință se lasă
învinsă
Și calcă peste raza
ce-oi vedea.
De îți mai poți
recăpăta puterea,
Să îți aduni din tine
ce-ai pierdut
Și să te lupți cu
toată omenirea
Să le arăți că nu te
lași căzut,
Nu ești învins,tu
ești învingătorul
Și toți ceilalți s-or
declară învinși.
Căci au lovit în tine
cu piciorul
Și ai rămas și încă
mai reziști.
4 comentarii:
Adevar graiesti...foarte frumos,felicitari Mari,pup
Citind aceste versuri m-am încărcat cu multă energie pozitivă şi mi-am zis "trebuie să ies mereu învingătoare"pt. că ...sunt din păcate şi astfel de persoane care îţi întorc spatele atunci când eşti căzut la pământ sau chiar mai mult se şi bucură de necazul tău... Trebuie să ne revenim repede din stările de tristeţe că altfel devenim proprii noştri duşmani.Vă îmbrăţişez cu drag!
Frumoase si foarte adevarate sunt versurile tale,draga Mari.Multumim mult ca te gandesti vesnic la durerea noastra.Va inbratisez si eu pe toate.
De noi depinde cat de repede ne ridicam atunci cand se mai intampla sa ne pierdem energia si sa ne simtim la pamant...Pe acest blog sper sa fie cineva care sa intinda o mana mereu celui care are nevoie,pentru ca daca se intampla sa nu fiu eu intr-o anumita zi sunteti voi...
Referitor la poezii chiar am fost intrebata daca am de gand sa continui sa scriu astfel de versuri,pentru ca sunt triste...In acel moment m-am intrebat si eu daca sunt folositoare cuiva si daca mai are rost sa continui...sunt ganduri sau trairi ale mele,sunt ganduri pentru voi cei care mi le-ati cerut ...nu stiu daca au valoare dar cred ca atata timp cat imi vin in minte o sa continui sa le scriu pentru voi
Trimiteți un comentariu