29 ianuarie 2014

Ceasul spart

Am scăpat ceasul fericirii mele
Şi s-a oprit din ticăitu-i fin
Într-un minut aducător de rele
Şi o secundă plină de venin.

Şi cu regret adunând în tăcere
La piese întinse acum pe caldarâm,
Simt coborând un val cald de durere
Cu miros putred de pe alt tărâm.

Aş vrea să-l pot urni din nou la viaţă,
Să mă trezesc în ticăitul său,
Să pot ieşi din astă neagră ceaţă,

Să păcălesc cumva destinul rău...

5 comentarii:

Brînduşa spunea...

Frumoase versuri...Ce bine ar fi de-am putea păcăli uneori destinul,mai ales atunci când ne aduce numai durere...şi ne face să cădem în deznădejde...Vă pup.

Adriana spunea...

Frumos.Va inbratisez.

mariperijoc spunea...

Da,ar fi minunat sa putem porni din nou ceasul vietii cuiva sau sa dam timpul inapoi...traim doar cu visarea...Va imbratisez si eu cu mult drag!

Lili spunea...

"Ceasul"fericirii mele s-a oprit acum 9 ani...

Tanya Golban spunea...

Spus atit de succint dar precis...fiecare din noi avem un ceas al fericirii care s-a oprit,,,,,,,