Mi-e sufletul prins în furtună,
E frig şi ceaţă-n jurul meu.
O soartă crudă,acum stăpână,
Mi te-a răpit şi-mi pare rău.
În minte am mii de cuvinte
Pe care aş vrea să ţi le spun.
Şi-n suflet dorurile-s multe
Cu a lor tărie mă răpun.
Privesc la cei rămaşi aici
Aş vrea să-i pot îmbărbăta,
Dar vorbele-s aşa de mici
Nu compensează lipsa ta.
Cu-n ultim strigăt de durere
Ridic speranţa-mi către cer,
Căci doar acolo mai pot cere
Să împrăştie cumplitul ger.
Să-ţi facă calea cât mai lină,
Odihnă veşnică să-ţi dea.
Uşor plutind către lumină
Să străluceşti precum o stea.
Căci tinereţea ai luat cu tine
Pe drumul tău când ai plecat,
În urma ta dor şi suspine,
Râuri de lacrimi şi oftat.
9 comentarii:
Inca un suflet a plecat la intalnirea cu Universul lasand im urma lacrimi si durere.Suntem cu sufletul alaturi de familia indurerata.Dumnezeu sa il odihneasca in pace pe Petrica si celor ramasi sa le dea putere!
Poezia a fost scrisa la cererea Liviei Maria care a vrut sa aduca un ultim omagiu celui plecat.Condoleante!
Dumnezeu sa-l ierte. Multa putere sotiei Mihaela si celor doua fetite . Aplecat cand avea mai multa nevoie de el , dar cu vrerea LUI nu ne putem pune .
D-zeu sa-l odihneasca in pace.
Dumnezeu sa-l ierte. Multa putere sotiei Mihaela si celor doua fetite . A plecat cand aveau mai multa nevoie de un tata, dar cu vrerea LUI nu ne putem pune.
Noi cei de aici stim ce inseamna durerea Livia...intelegem prin ce trece Mihaela,copii si voi toti cei care l-ati cunoscut.Dumnezeu sa va dea putere!
Dumnezeu sa il odihneasca!
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Condoleante!
Trimiteți un comentariu