.jpg)
Păşesc prin satul cel cernut de vreme
Unde-ţi plăcea cândva să dai ocol,
Să laşi în urma ta ca nişte scheme
Caii de fum ai amintirilor.
Te văd plimbându-te în pas agale,
Vorbind cu toţi care te salutau.
Căci tu iubeai să te opreşti la taclale
Şi să-ţi notezi în gând ce-ţi arătau.
Şi mai apoi privind din vârf de deal
La satul ce-ţi cânta din a lui viaţă,
Ţi se părea că este ireal.
Pe o hârtie scrii a lui povaţă.
Ai scrijelit în versuri drag pământul,
O leturghie sfântă dominând...
Icoană mamei ai sculptat din lutul
Ce ţi-l aduce ploaia şuierând.
Şi-ai adunat cu trudă într-o carte
Ce noi ne străduim a descifra,
Buchete de metafore adunate
Ce ochiul nostru îl va bucura.
In memoria poetului Petre Ghelmez
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu