LITERE DIN NISIP

Am scos condeiul făurit din lacrimi

 Și scriu cu literele-i din nisip.

 Tristețea nu cunoaște port nici datini,

 Se impregnează însă adânc în chip.

 

 Și precum vântul amestecând nisipul

 Furtuna sufletelor am cules,

 Iar martor va rămâne numai timpul

 Ce cu dezinvoltură m-a ales.

 Adun aici între coperți povestea

 Multor steluțe care-n ziuă pier.

 Și gândurile-n zbor vor duce vestea

 C-au dispărut în țara de mister.

 

 „Fara valoare!”, o vor spune unii,

 „Si mult prea tristă!”, alții vor rosti,

 Dar pentru mulți va stinge din tăciunii

 Ce ard în suflet fără a povesti.