6 mai 2015

POVARA DORULUI

 Eu am plecat când voi erați copile
 Dar vă iubesc și acum la fel de mult
 Mi s-au sfârșit din viață clipe, zile,
 V-am părăsit  chiar dacă m-a durut.
 
 Și am știut că-n urmă o să ţineți
 Povara dorului pe umeri, trei,
 Renasc prin voi mereu în alte vieți
 Aproape să vă fiu mă rog la zei.
 
 Vă las în lume inima-mi jumate
 Să o îngrijiți și s-o păstraţi cu drag
 De mine de vi-i dor prin ea se poate
 Să-mi răsplătiți aşa, firescul prag.
 
 De o lăsați să fie sângerândă
 Și să se risipească-n gânduri mii,
 Cu o zvâcnire va pleca plăpândă
 În căutarea mândrei ciocârlii.
 
 Și atunci cu adevărat veți fi străine
 În lumea aceasta plină de nevoi,
 Dar firul dragostei legați ne-o ține

 De dincolo de nori, de vânt sau ploi. 

Autor: Marilena Perijoc

3 comentarii:

Narcisa spunea...

Emotionante versuri...se zice ca legatura dintre un parinte si copulul sau nu se rupe niciodata...

Adriana spunea...

Frumoase versuri!!

mariperijoc spunea...

Asa imi imaginez si eu...Cu sufletul in agonie in asteptarea lui 13...