Reflectii

Incerc sa adun aici tot ce citesc eu si mi se pare ca va poate interesa si pe voi…De fiecare data cu dorinta ca un cuvant,un pasaj,o idée sa va poata alina putin suferinta si povara mult prea mare.
Mi-as dori sa lasati la randul vostru gandurile,trairile voastre si mai ales cum le gasiti voi rezolvarea…pentru cei care “vin” ,care cauta disperati ca si noi,care din diferite motive nu apeleaza la un specialist dar cauta o rezolvare,pentru cei ca si noi…Niciodata nu stii cum poate ajuta…
Va redau mai jos gandurile unei doamne care nu imi sunt adresate mie,dar prin bunavointa unei alte persone apropiate (ca si voi) sufletului meu ,au ajuns la mine si la voi...


Am citit cu mare interes aceste mesaje si redau cateva din reflectiile mele:
- felul in care ne percem propria viata (ex: monotona/minunata) nu tine de ceea ce se intampla faptic in ea (ex: casa/serviciu versus cursuri/realizari intelectuale sau artistice), ci de starea noastra interioara, altfel spus, nu viata este monotona, ci starea noastra sufleteasca sufera unele "caderi" energetice;
- caderile apar chiar si cand atingem stari minunate de fericire si impacare, pentru ca sunt multe de curatat in propria viata, suparari, frustrari, manii, regrete pe care le-am acumulat de zeci de ani au nevoie de o perioada mai mare de constientizare, vindecare si transformare. Tentatia, atunci cand suntem "pe val", este acea de a crede (inconstient) ca odata ce am ajuns sa traim asemenea stari, nu vom mai fi "chinuiti" de trecutul suparator. Insa adevarul este ca tot trecutul nu dispare sau nu se transforma in cateva zile ci in munca sustinuta, cu tot cu caderi. Ajuta sa stii ca viata e ciclica, ca perioadele de "rau" sufletesc trec, insa pentru ca aceste stari sa fie din ce in ce mai rare si mai putin intense este necesar sa ne dorim noi sa iesim din starea asta, sa ne dorim sa ne vindecam, sa cautam oamenii care ne pot ajuta, sa reflectam atunci cand ne e mai putin bine, sa incercam sa intelegem ce anume ne-a adus aici, sa intelegem cum anumite ganduri/cuvinte/oameni/amintiri ne pot influenta starea de spirit, sa intelegem cum permitem sa renuntam la puterea noastra interioara atunci cand lasam ca lucruri venite din afara noastra (cuvinte spuse de altcineva, crezuri ale altor oameni pe care le interiorizam fara ca ele sa ne fie de folos).
Cu alte cuvinte, sa intelegem ca noi detinem controlul asupra propriilor stari de spirit, emotii, ganduri, trebuie numai sa incercam sa devenim cat mai mult constienti de viata noastra interioara si de schimbarile extrem de subtile care se petrec in fundalul vietii noastre sufletesti.- lucrurile nu se "intampla" in viata cuiva (ex: curs de dans, aranjamente florale care pica pur si simplu din cer), ci noi le initiem, punem energie in ele, ne implicam in mod constant cu energie, timp, emotii. Daca imi permiti cateva sugestii, tu insati scrii foarte frumos, lucru remarcat si de altii, ba chiar ai fost invitata sa scrii cate ceva. Deci, tu insati (ca si Ioana) poti sa scrii despre ceea ce traiesti/simti/gandesti. Chiar daca aceste texte nu vor avea o circulatie publica, ci numai una restransa sau chiar pastrate in caietul tau, ele, prin simplul fapt al scrierii lor, vor avea o valenta terapeutica pentru tine. De asemenea, alta sugestie: sa identifici ce anume te inspira, ce ti-ai dori sa faci, ce ti-ar alimenta bucuria de a trai, chiar daca initial ar fi lucruri pe care le faci in timpul liber, ele te vor hrani cu noi resurse, exprimate in valoare personala, incredere in sine. Sa identifici si sa faci, sa gasesti resursele de a face, pentru ca facutul unor lucruri te va conduce la altceva si altceva si altceva. Parerea mea este ca starea de plictiseala/sictireala pe care o simti acum se datoreaza faptului ca tu stii, interior, ca poti face mai multe lucruri, mai hranitoare spiritual, insa nu ti-ai gasit inca modalitatea de a te exprima in modul cel mai specific tie. Si, extrem de important, mai este de realizat si demersul de vindecare interioara in profunzime. Fara a aduce la suprafata umbra din viata ta si fara a o accepta nu se poate.
Roxana Tudose