Trauma-implicatii psihologice

La fiecare 10 secunde,undeva in lume,cineva este implicat intr-un accident rutier,conform ultimelor statistici ale National Highway Traffic Safety Administration.Din fericire,nu toate accidentele sint fatale,insa oricit de minor ar fi, afecteaza atat structura bio-fizica a individului,cit si psihicul, Eul sau interior.
Afectarea psihica se refera aici,la anxietate pe termen lung,pina la frica sau fobie in a conduce sau a merge in autoturism .Este normal sa fii socat,speriat atunci cind viata ta sau a altor persoane este in pericol,sau cind se intimpla mai mult de atit!
Acest tip de eveniment,susceptibil de a declansa tulburari somatice si psihice se numeste TRAUMA.
Freud numeste TRAUMA-orice eveniment care perturba echilibrul afectiv al unei persoane si duce la aparitia mecanismelor de aparare.Cind perturbarea acestui echilibru dureaza mai mult de o luna se poate spune ca individul sufera de sindrom de stres posttraumatic.
Simptomele sindromului de stres posttraumatic sint:
-cosmaruri sau flash-back-uri ale traumei-individul are sentimentul ca accidentul se intimpla din nou.
-ocolirea locurilor sau lucrurilor care pot produce aducere aminte;
-existenta unei asa zise stari de “a fi paralizat” si lipsa interesului pentru anumite lucruri.
-tremuraturi;
-stare permanenta de nemultumire;
-insomnie;lipsa de concentrare.

Unii oameni se pot manifesta insa diferit prin stari depresive,sentimente de vinovatie sau de furie;iar la copiii manifestarea dupa trauma ,rezida in comportament de tip repetitiv.Aceste simptome pot apare la interval scurt dupa trauma(o luna),sau pot aparea si apoi sa dispara,si se pot manifesta luni la rind ,iar consecintele pot fi atit de grave incit sa afecteze atit viata personala cit si profesionala .
La inceput apare negarea in care nu poti constientiza pierderea,fie de persoane,de echilibru psiho-social,de integritate corporala,etc.Aceasta apare ca raspuns la socul initial in care viata este afectata in profunzimea ei .De cele mai multe ori,supravietuitorii ramin focalizati pe propria persoana o perioada lunga de timp.Apoi,pentru a stapini sentimentele de confuzie generate de intrebari precum”Cine sint eu?;De ce mi s-a intimplat tocmai mie?Ce se intimpla cu viata mea ?Voi putea face fata acestei noi vieti?”individul isi ascunde trairile.Si astfel,ascunzindu-si durerea de cei din jur ,se cufunda in depresie,in munca ,sau in alcool,droguri,etc.
Acceptarea realitatii depinde foarte mult de personalitatea fiecaruia si ,foarte important, de sustinerea celor din jur(familie,prieteni,societate).De asemenea si de intensitatea traumei si de cit de puternica a fost reactia individului in momentul evenimentului.

Bolile cu debut acut,asa cum pot fi definite accidentele auto,(care necesita spitalizare,in special),cresc teama de moarte in interiorul individului ,distrugind crezul acestuia de persoana indestructibila si evident,stapina pe propriul destin.
Daca boala are evolutie favorabila ,stresul si anxietatea se mai diminueaza la iesirea din spital; insa in cazul in care boala are o evolutie mai putin buna,stresul posttraumatic cu toate implicatiile sale persista.
Poate fi dureros sa vorbesti despre un eveniment traumatic,dar este important sa recunosti ca ai nevoie de ajutor,un ajutor pe care ti-l poate da cu atit mai mult un specialist.
Specialistul,psiholog in speta,se ocupa cu consilierea sau terapia prin vorbire.Aceasta este un prim pas in tratarea simptomelor posttraumatice.Prin crearea unei atmosfere de siguranta si deplina incredere,individul isi poate dezvalui trauma ,si ,de multe ori,simpla punere in cuvinte are un efect benefic.Prin vorbire ,pacientul este ajutat sa inteleaga si sa recapete control asupra propriei vieti;se reduce in acest mod anxietatea,tristetea ,insomnia,etc.
Tratamentul psihoterapeutic poate dura intre 3 si 6 luni,in unele cazuri putind fi mai indelungat.Este insa important sa inceapa cit mai devreme,pentru a avea sanse de succes reale.
Terapia traumei nu poate sterge cu buretele amintirile traite,insa ajuta pacientul la o mai buna gestionare a acestora, prin cresterea controlului si increderea in sine si scaderea simptomelor psihice,asa incit individul sa se poata bucura iar de viata.





Prezentare caz.
B.I, un tinar avocat de succes,”STILPUL FAMILIEI”-cum ii placea sa-si spuna,in virsta de 29 de ani,ajunge la spital in urma unui grav accident de circulatie,in care el este victima.In momentul in care mi s-a solicitat ajutorul de catre medic si familie,pacientul era internat in sectia de terapie intensive pentru un traumatism deschis cu amputatia membrului inf dr,in 1/3 superiora(amputatia piciorului la jumatatea coapsei).
Problema lui psihica in acel moment,erau cosmarurile si agitatia.Prima sedinta se incheie repede,pacientul fiind la 2 zile de la accident,si sub influenta tranchilizantelor.Un rol important in acest caz,l-a avut sotia,careia i-am recomandat sa fie acolo,cind pacientul se trezeste,pt ca sa-l faca sa se simta in siguranta,sa vada o figura care sa-i inspire incredere.Sedintele care au urmat s-au concentrat asupra identificarii simptomelor datorate traumei(anxietate,frica,teama de moarte),si pe reducerea intensitatii lor.Am continuat cu incurajarea comunicarii,constientizarea nevoilor,a limitelor,a valorilor;pe deblocarea resurselor personale si pe ancorarea in aceste resurse care sa-l faca sa-si vada viitorul.
Pacientul a ramas internat 2 luni ,in care am lucrat intens pe toata problematica traumei sale,pe cresterea maturitatii si adaptabilitatii la situatia data,si, in ultimele doua sedinte,am experimentat revenirea lui progresiva in familie,in societate.
Acum ,la un an si jumatate de la incident,B,I,are o proteza performanta,in locul piciorului lipsa,si o excelenta cariera de avocat , precum si o viata familiala normala.Si a redevenit STILPUL FAMILIEI.


Cristea Sorina Madalina
psih.sorinab@hotmail.com