Pierderea unei persoane dragi este o experienta foarte trista, dar comuna. Mai devreme sau mai tarziu vom suferi in urma mortii unei persoane iubite. Cu toate acestea, in viata cotidiana ne gandim si discutam foarte putin despre moarte, probabil deoarece intilnim acesta situatie mai rar. Pentru bunicii nostri insa, moartea unui frate sau soara, prieten sau ruda, era o experienta comuna in copilarie sau adolescenta. Pentru noi, aceste experiente se intimpla de obicei mai tirziu in viata. Deci nu prea avem prilejul sa stim ce este acest sentiment, cum te simti, care sunt lucrurile de facut, ce este “normal” – pentru a ne impaca cu situatia. Cu toate acestea, trebuie sa infruntam aceasta situatie odata cu moartea unei persoane dragi.
Sentimentul de tristete
Dupa orice tip de pierdere, intervine sentimentul de tristete, acest sentiment fiind insa mult mai puternic dupa moartea unei persoane iubite. Nu este vorba de un singur sentiment, ci de o intreaga succesiune de sentimente care dureaza o perioada de timp si care nu pot fi grabite.
Desi ca indivizi ne deosebim unii de altii, ordinea in care experimentam aceste sentimente este identica pentru toti. Tristetea apare in general dupa decesul unei persoane pe care am cunoscut-o o perioada de timp. Cu toate acestea este clar ca persoanele care au suferit avorturi sau carora le-a murit un copil forte mic sufera acelasi tip de sentiment si au nevoie de atentie si consideratie.
La citeva ore sau zile dupa moartea unei rude sau prieten apropiat majoritatea oamenilor se simt impietriti, parca fara sa le vina sa creada ce s-a intimplat
Un blog care trebuie rasfoit:
http://doliularomani.wordpress.com/2010/12/06/procesul-de-doliu-in-detaliu/
12 comentarii:
Asa este,moartea este inevitabila...este singurul lucru ireversibil...de cand ne nastem trebuie sa fim impacati cu ideea ca intr-o zi vom pleca din aceasta lume...mai devreme sau mai tarziu...nimeni nu stie ce si cat vom trai pe acest pamant,suntem simpli musafiri,dar indiferent cum am privi moartea este o pierdere,o durere imensa,lasa in urma goluri ce nimic si nimeni nu le poate umple...e greu...eu acum,stiind ca mamica mea scumpa e acolo nu ma tem de ziua cand voi pleca,pt.ca stiu ca mama ma va intampina...si nu voi fi singura...si voi fi fericita...
E atat de greu de explicat ceea ce simtim atunci ,pentru ca durerea asta arde atat de tare... mai tare ca focul...iar in valvataia ei suferim neputinciosi zi de zi ,ceas de ceas ,clipa de clipa,,,intr-un dor imens si nesfarsit.
Eu de 4 luni si ceva,de cand baiatul meu nu mai e ,parca ratacesc intre 2 lumi....As vrea in fiecare zi sa fiu ... si acolo sus cu baiatul meu ....si aici cu restul familiei....
Intelegem aceste framantari Nuti,cred ca fiecare dintre noi le-a simtit...
Probabil ca ne vom lupta cu ele cat mai avem de trait...
Sunt cu sufletul alaturi de tine si te ascult oricand simti nevoia sa povestesti cuiva...
Dumnezeu sa ii dea lumina vesnica puiului tau si tie sa iti dea putere draga mamica!
Asa e!
Esti intre doua lumi!Aici pe pamant, si in ceruri alaturi de cei care au plecat.Si asa va fi mereu, pentru ca cei de sus fac parte din noi si noi din ei.Suntem un ,,tot''chiar daca suntem separati de doua lumi.
eu, de cind a murit cumnatul meu...nu fac altcev adecit sa ma gindesc doar la clipele petrecute cu el...mi-a fost mai mult decit un cumnat .mi-a fost ca un frate si imi lipseste enorm.nu e comparabila durerea mea cu a surioarei mele care a mai ramas si nsarcinata ,dar oricm imi lipseste si nici nu va puteti da seama cit de mult mi-as dori sa fie totul ca innainte.....
Pierderea unei persoane dragi este extrem de dureroasa si ne marcheaza pentru cat mai avem de trait.
Avem nevoie acum sa simtim pe cineva langa noi.Fii alaturi de sora ta si de copil si imagineaza-ti ca si cumnatul tau este multumit...
Sunt cu sufletul alaturi de tine!Dumnezeu sa il odihneasca in pace si voua sa va dea putere!
va multumesc din suflet pentru inca o sustinere...nu am crezut vreodata ca o sa am nevoie de ea...era unicul care ne facea sa iubim viata....nu m-l pot imagina inger..era atit de viu aici pe pamint...si nu ma pot resemna ca l-a luat Dumnezeu si ca el este cu noi mereu...nu il simt si nu il vad..deci nu e cu noi...noi insa avem nevoie de el acum si aici...dureros?nu...putin spus...strigator la cer...a fost exemplul la care tindeam ...acum insa a lasat vitor spre care nu putem privi...a lasat gol pe care inca nu il putem umple....imi lispeste mai mult decit a crezut el vreodata/...si daca asa a vrut el sa supuna controlului sentimentele si atasarea noastra fata de el..a ales un mod prea dureros...ireversibil....noi inca il asteptam
Te imbratisez si iti sunt cu sufletul alaturi!Cunosc acest dor si toate aceste intrebari...Mi-as dori sa pot sterge ce este in sufletul tau acum dar nu pot decat sa te ascult si sa plang impreuna cu tine.
Dumnezeu sa iti dea putere!
Au trecut trei luni de cind el ne priveste si ne analizeaza faptele din alt unghi...banal...paradoxal...dar culmea e ca ne obisnuim...da...nedrept si prea simplu se intimpla totul in viata asta .Cautind raspuns coincidentelor ne complicam existenta dar ne eliberam de anumite dubii...precum ar fi intrebarea:de ce Dumnezeu a decis ca anume acum a trebuit sa le daruiasca copilul acesta atit de mult dorit...intrebari....dar nu si raspunsuri....cam din asta consta viata noastra acum!!!
Nu stiu daca vom reusi sa gasim un raspuns pentru toate aceste "coincidente"...pentru toate lucrurile pe care le vedem ca se intampla cu un scop si nu ii intelegem rostul...dar stiu ca Dumnezeu are cu noi un plan si ne va ajuta sa mergem mai departe si sa nu ne abatem de la misiunea pentru care ne-am nascut...Te imbratisez si iti sunt cu sufletul aproape!
vrea sa public si eu o poezie care ii apartine mamei mele....ma ajutati sa o fac?
Cu mare drag.Te rog sa o trimiti pe adresa mea de E-mail si o voi posta.
Rugamintea mea este ca aceasta poezie sa fie semnata cu numele autorului.
Trimiteți un comentariu