Fragmente...

. În lumea spirituală nu există lucruri, care le-a creat cineva sau care le-a aşezat, casă, pom, maşină, flori sau animale - deoarece nu există materie. Pentru lumea spirituală nu există nici ochi. Ochiul spiritual este, chiar sufletul. Tu poţi vedea doar ceea, ce este în tine! Acum ai tu lumina lui Iisus Hristos, ai primit în tine dragostea Sa, deci prin urmare o poţi vedea. Dar bineînţeles peste tot, căci nu are un punct stabil pe ‘cer’. Este în tine. Şi peste tot unde eşti tu, este şi acest soare. Cineva care râvneşte doar la lucrurile materiale, care trăieşte doar pentru bani şi pentru satisfacerea simţurilor trupeşti, spiritualul aceluia este gol. Şi el va putea vedea în lumea spirituală doar stânci goale. Nici iarbă, nici o floare nu va putea vedea, doar frigul şi pustiul şi golul şi întunericul! Cu cât mai multă dragostea strânge în el, cu atât mai caldă şi mai prietenoasă este ‘inima’ sa, deci cu atât mai caldă şi mai prietenoasă devine împrejurarea sa. Imprejurarea este de fapt o oglindă a sufletului! Aceasta este de fapt şi cheia spre recunoaşterea ‘cerului şi a iadului’. Dumnezeu nu judecă niciodată! Niciodată! Dragostea este într-adevăr în stare, să ţină pe cineva din scurt, să trimită ‘lovituri de destin’ sau încercări, dacă ele folosesc, să-l ajute să-şi schimbe părerea şi dacă îl ajută să meargă un pas mai departe pe drumul spiritual. Dragoste mai este şi atunci, dacă îl loveşti pe un copil pe degete, pentru a-l scuti de rău, atunci când încearcă pentru a 5-a oară, să tragă de pe sobă cazanul cu apă clocotită. Dar dragostea nu pedepseşte niciodată, şi în nici într-un caz pe veci. Nu, fiecare se răsplăteşte sau se judecă pe sine.
Dragostea pe care tu ai strâns-o pe pământ, determină starea împrejurărilor, în care tu te vei afla în lumea spirituală. Dragostea te va conduce în ‘cer’. Ura însă poate, cum este cazul şi pe pământ, deci şi în lumea spirituală, să provoace doar ceartă şi suferinţe într-un peisaj pustiu fără lumină şi căldură. Acesta este ‘iadul’, şi în acest iad se află cineva doar atâta timp, cât aparţine el de acesta cu gândurile sale. Dacă el este de părere, că trebuie să-L urască pe Dumnezeu pe veci, atunci se va afla el pe veci în această stare, adică în acel ‘iad’. Dar el nu este aruncat de Dumnezeu acolo, este pur şi simplu decizia sa liberă! Dacă el se schimbă şi dacă se întoarce în interiorul său spre dragoste, atunci se va schimba conform lui peisajul care îl înconjoară. Aceasta este legea. Şi ea nu se va schimba niciodată, atâta timp cât va exista creaţia. Dacă cineva, care după gândurile sale ar trebui să fie în ‘iad’, şi este adus în ceruri, el nu ar putea suporta aceasta.
El nu ar putea suporta lumina, ar fi cel mai mare chin pentru el, şi el s-ar arunca în mare grabă înapoi în întuneric. Este exact aşa, ca şi cum cineva ar avea ochii sensibili la lumină. El nu poate suporta lumina şi se simte bine doar în semi-întuneric. Dar cu cât mai mult se îmbunătăţeşte starea sa , cu atât mai multă lumină poate suporta el. Dar vina o au ochii, şi nu lumina!

Puterile rele stau tot timpul la pândă, şi atunci când îţi arăţi vulnerabilitate, lovesc întotdeauna. Protejează-te de două ori, în primul rând prin rugăciune, deoarece vibraţiile se aşează ca un clopot în jurul tău. În al doilea rând: gândeşte-te la o cruce de lumină, care stă în tine, care este în corpul tău şi care străluceşte până în exterior. Gândeşte-te intensiv la aceasta, şi ea devine adevăr în lumea spirituală. Fă-o din lumină clară şi strălucitoare. Gândeşte-te că razele care emană acea cruce, alungă tot ce este rău şi negativ, dar la tot ce este bun şi pozitiv îi croieşte drum spre tine. Acea lumină n-o poate suporta nici un spirit rău.“

Benjamin Klein