Deodată a apărut tata în faţa mea. Eu nu am putut să vorbeasc de atâta bucurie, lacrimi curgeau peste chipul meu, atunci când eu m-am aflat în braţele sale.
„Tu prostuţă mică! Cum ai putut doar să crezi o clipă, că eu te-am părăsit? Eu nu te voi părăsi niciodată, atâta timp cât va dura veşnicia. Eu mi-am terminat lucrul pe pământ. Eu am dat drumul la multe lavine mici. Pe atunci nu prea am simţit mult din acestea. Eu eram deseori trist şi disperat, m-am pus pe mine însumi sub semnul întrebării. Dar de aici pot foarte bine să le văd dezvoltarea. Unele au devenit lavine adevărate, altele mai au nevoie de timp. Altele poate au nevoie de foarte mult timp. Dar aici merge altfel timpul, şi nerăbdare există doar pe pământ. Eu mi-am terminat lucrul pe pământ. Eu am semănat răsadul meu, să stropesc şi să le răresc pot de aici mult mai bine. Eu sunt bucuros şi mulţumit, că Tatăl nostru m-a luat înapoi. Eu ‘lucrez’ aici mai mult decât înainte pe pământ. Dar lucrul aici nu este obositor. Să ai voie să lucrezi aici este o bucurie mare. Aici nu este nimeni nevoit ca să aibă succes. Aici domină pacea şi fericirea, aşa cum nu s-ar putea măsura aceste lucruri pe pământ.“
„Imi pare rău tată, că am fost de neconsolat, că am dorit să te întorci. Acum mă bucur împreună cu tine, că ai avut voie să pleci. Te rog frumos să mă ierţi.“
„Eu nu trebuie să-ţi iert nimic. Te rog să mă scuzi tu pe mine, că te-am părăsit aşa, din senin. Dar eu cred, că şi pe viitor vom putea petrece destul timp împreună. Eu stau şi aşa tot timpul lângă tine, la fel ca şi Michael. Tu ai ajuns deja foarte departe, şi nu mai este nevoie de prea multe, şi vei putea fi aici la noi, atunci când tu doreşti aceasta. Michael îţi va putea spune mai multe. Eu mă bucur, că nu mai eşti tristă. Te iubesc. Succes, pe curând.“
Eu mă aflam încă în braţele lui Michael.
„Eu am visat cu tata.“
Michael a râs. „Tu nu ai visat! La noi nu există nici un fel de timp sau spaţiu. Tu eşti automat acolo, unde vrei să fi. ţi-a fost dor de tatăl tău şi ai fost într-adevăr la el. Cu toate că el se află lă câţiva ani lumină distanţă. Nu ai observat tu diferenţa? Acolo există o cu totul altfel de vegetaţie. Mai puţine flori, mai puţine animale pe pământ, dar în schimb există nenumăraţi copaci înalţi şi păsări mari.“
Benjamin Klein
10 comentarii:
Chiar azi noapte si eu am fost cu Florin,
atat de real si arata exact ca in poza care
cu ceva timp in urma mi-a indicat tot in vis
sa o postez pe cartea de poezii.
L-am imbratisat strans cu mult drag,
dor si i-am pregatit o cafea ca in
viata de toate zilele,repede exact cum reactiona si cand traia.
Cred ca fiul meu este ingerul meu si cauta
sa-mi mai alunge dorul si tristetea.
Dna Steliana, ma chinui tot timpul sa-l visez pe Calin.Am reusit doar o data cand mi-a zis sa nu ma mai tin dupa el ca un copil.Si de atunci,,,..nimic.Azi sunt 5 luni de la inmormantare, durerea este vie parca a fost ieri.Dorul nu trece cu timpul cum zic ai mei, dimpotriva se intesifica pe zi ce trece.Realizez ca-l iubesc tot mai mult!Si am nevoie de el.El stie?
Nu trebuie sa te chinui Corina draga, trebuie doar sa-l rogi pe Tatal ceresc sa-i ingaduie sa vina la tine in vis ,seara inainte de culcare sa ai in fata ochilor un tablou cu el si sa-i transmiti toata dragostea pe care i-o vei purta mereu,in camera in care dormi sa fie intuneric perfect si sa dormi pe partea dreapta.
Eu am contabilizat toate visele mele si ale mamei in sase agende.
A doua zi dupa ce l-ai visat cu lumanare aprinsa, facand semnul crucii pe produs si rostind cu evlavie anumite cuvinte sa-i dai de pomana ceva de mancare unui barbat de varsta apropiata.
Mi-se intampla sa imi visez mamica,dar dimineata nu mai tin minte nimic....dar stiu ca am fost cu ea,de ce uit?eu cel mai mult am visat-o in primele 6 saptamani,in fiecare seara o visam...acum o simt mai des,stiu ca cei de langa mine nu cred dar voi de aici intelegeti ce spun si nu ma considerati nebuna...o simt aproape in fiecare seara dupa ce ma rog si vorbesc cu ea,o data m-am bagat in pat si ma uitam la un film,si parca ma lovit peste fata un aer receeeeeeee,am stiut imediat ca e ea...si-am inchis ochii si am inceput sa-i vorbesc.
Narcisa, auzisem si eu ca ei sunt langa noi la propriu, chiar daca nu-i vedem. Imi zicea cineva ca poate o adiere venita de "nicaieri" se poate sa fie un semn ca ei sunt mai aproape de noi decat ne imaginam. Ma bucur ca tu poate ai avut ocazia asta de a simti acea adiere, acel aer rece.
Ei sunt langa noi!!!
Azi am sa aprind si eu a nu stiu cata lumanare in memoria tatalui meu drag, azi sunt 8 luni de cand l-am vazut ultima data inainte de a arunca pamantul rece peste el.
Dumnezeu sa-i odihneasca in pace pe toti ai nostri dragi luati langa El
Tuchi,D-zeu sa-l odihneasca in pace pe tatal tau,stiu ce simti,cunosc durerea,eu nu stiu cum este dragostea de tata pt.ca nu am avut...mama mi-a fost si tata si mama,prietena,a fost totul pt.mine...la mine luna trecuta sa implinit un an dar dorul este mai apasator...si acum o astept,orice activitate as avea fac cu gandul la ea,ii spun mereu sa nu ma paraseasca...am nevoie sa o stiu langa mine,numai asa imi va da putere...si o simt,vine,ii simt atingerea,si adorm vorbind cu ea...te pup,fii tare Tuchi,nu avem alta solutie...
Tuchi spun si eu astazi "Dumnezeu sa il ierte si sa il odihneasca in pace pe tatal tau!"
Ei sunt langa noi...chiar daca nu ii putem vedea...Insa tocmai pentru ca nu ii putem vedea dorul devine tot mai apasator...
Dumnezeu sa ne ajute!
Multumesc fetelor, dragi prietene.
Narcisa, dragostea mea pentru tata e ceva inaltator, ceva deosebit si ce regret eu cel mai tare e ca am inceput sa-l apreciez, sa-l simt, sa-l venerez, pot sa zic, abia cand am aflat de boala lui (cu 3 ani inainte de a ma parasi). E mult gandindu-ma ca totusi am apucat sa-mi cer iertare lui si sa fiu langa el in clipele grele, dar e foarte putin raportat la ce simt acum pentru el. Imi iubesc mama poate tot datorita lui, datorita pierderii lui, dar stiu si simt ca el e undeva mai sus de toti. Era si va ramane reperul meu in viata.
Sunt tare, uneori am si momente slabe, ca oricare om, e normal. Sunt sau incerc sa fiu tare prin autosugestie multa, autocontrol. Am mai spus: natura, in cazul meu, isi face treaba ne ia pe rand in ordinea in care am venit, (caci Doamne nu vreau sa cunosc durerea pierderii unui copil!!) si gandul asta ma ajuta sa merg mai departe, vorba ta: nu avem alta solutie...
Ma bucur atat de mult sa va cunosc, sa vad ca nu suntem singure, multumesc celei care ma lasa sa-mi spun durerea, ce a facut sa ne cunoastem, desi ... ce frumos era sa ne cunoastem in alte conditii, nu datorita pierderilor si durerilor ce le traim.
Multumesc
Dumnezeu sa-i aiba in paza!
Imi visez si eu atat de des fiica , uneori imi vorbeste , alteori doar ma imbratiseaza , ma strange in brate si ma saruta pe obraz si ma priveste cu atata dragoste incat dimineata cand ma trezesc parca ii mai simt mangaierea si mirosul ...si mai ales in momentele grele din viata , imi apare in vis intotdeauna ...si acest lucru imi da putere, tarie si mai ales credinta ...credinta ca ea este cu siguranta intr-o lume mai buna si mai frumoasa decat cea in care traim noi ...cred cu tarie ca cei dragi plecati de langa noi sunt intr-un loc minunat si se roaga pentru noi,cei ramasi cu durerea...dorul ...
Dumnezeu sa le dea pace si liniste vesnica.!
Va imbratisez cu mult drag.
Numai noi,cei incercati de o asemenea durere vedem,simtim,credem,eu daca spun la cineva ca-mi simt mamica langa mine,se uita ciudat si rade....ma considera''dusa''dar aici putem vorbi deschis stiind ca nimeni nu rade,nu ne judeca...asa e Tuchi,de preferat era sa ne cunoastem in alte imprejurimi dar asa a fost sa fie...nu ne cunoastem personal,dar durerea ne-a unit pe toate facandu-ne sa ne intelegem intre noi,toate meritele si multumirile lui Mari care a avut initiativa acestui blog,care a stiut sa ne asculte si sa ne faca sa ne simtim intelese...va pup pe toate cu dragoste si respect deosebit.
Trimiteți un comentariu