9 februarie 2011

Tulburarea spiritului în timpul morţii terestre

Trecut în planul spiritual, duhul priveşte în jurul său şi îl cuprinde o negrăită mirare. Se simte sănătos şi cu toate acestea vede că cei din jurul său îl plâng cu lacrimi amare. Vrea să le vorbească celor de faţă, dar lucru ciudat, vorbirea lui nu este auzită. Crede că poate boala, slăbiciunea organică sau medicamentele care Ie-a luat i-au adus o slăbire a glasului. Ridică atunci tonul, dar în zadar; nimeni nu dă atenţie celor spuse de el. Mirarea îl cuprinde şi mai tare şi se întreabă dacă nu cumva visează ceea ce vede şi aude. Dar nu, el se vede treaz şi pe deplin vindecat, întrucât crede că cuvintele lui n-au răsunet, se gândeşte că poate cel puţin gesturile sale vor atrage atenţia lor. Se îndreaptă către cel pe care îl iubeşte şi vrea să-l ia de mână, dar - minune: mâna sa se închide fără să apuce nimic, ca şi cum degetele sale ar fi trecut prin mâna acelei persoane. Poate, se gândeşte el, nu sunt destul de îndemânatic, şi mai repetă gestul, dar şi de această dată tot fără rezultat. Nu ştie ce să mai creadă. Priveşte în jurul său şi recunoaşte totul. Vede camera în care a zăcut, recunoaşte mobilele pe care Ie-a cumpărat. Ei, atunci ce e cu el? Ascultă la cei din cameră şi înţelege ca e vorba de moartea lui. El mort? El se vede viu, trăieşte. Cum de nu-l văd ai săi? Vede pe unul din ai casei apropiindu-se de pat şi închizând ochii unui om. Atunci o groază îl cuprinde. Cum, în patul în care a fost până adineauri este un om, un mort? Dar groaza sa se măreşte pe măsură ce priveşte, pentru că în cadavrul pe care îl vede în patul său vede un om identic cu el. O groază profundă îl cuprinde. „Eu sunt mort?" Dar aceasta nu se poate. Aici e o eroare sau se joacă o comedie lugubră pe seama lui? El nu poate fi mort pentru că trăieşte. Nu este mort pentru că nu a căzut în neant, în neştiinţa de sine. Nu este mort, crede cel
credincios, pentru că atunci ar trebui să se prezinte înaintea judecăţii. Pe când reflectează el ce o fi la mijloc, vede că se aprind lumânările la capul mortului. Atunci porneşte în strigăte disperate: „Dar bine, oamenilor, eu nu sunt mort! Eu sunt bine acum, mai bine ca oricând. Dar strigătele sale nu se aud, nu mişcă pe nimeni. Se procedează la toaleta funerară, unii plâng, alţii se prefac. .
Dar curios: el înţelege că unii plâng sincer, iar alţii în dosul măştii plânsului nu simt nimic în inima lor, pe cât voiesc să arate. Unii din ei încep să estimeze valoarea lucrurilor din casă, să reflecteze asupra averii moştenite. După câtva timp uşa se deschide şi în pragul ei se arată unul din cei mai buni prieteni cu care a împărţit bucurii şi supărări, dureri şi plăceri. Cum îl zăreşte, se repede la el şi îi strigă: „A, dragul meu, bine ai venit, cel puţin tu poţi spune acum că aceşti oameni se înşeală, că eu trăiesc!" Dar lucru curios: nu a mutat picioarele, nu a păşit, ci a fost dintr-o dată lângă el, fără să ştie cum. Vrea să-l ia în braţe, dar braţele sale nu apucă nici acum nimic. Şi lucru şi mai curios: prietenul care nu-l aude şi nu-l vede, trece apropiindu-se de pat prin corpul lui! Atunci vede pe prietenul său foarte abătut şi profund mişcat, curgându-i lacrimile sincere. înţelege că l-a iubit din toată inima. Şi mereu îi vine în minte: „Doamne, dar cum nu-i vine nici unuia de aici ideea că nu am murit." Timpul trece, seara vine şi rând pe rând prieteni şi amici se retrag şi rămân numai cei ce vor veghea la capul lui. îi priveşte în tăcere şi observă în jurul lor o lumină colorată. Se miră ce să fie cu această lumină din jurul lor. El nu a auzit niciodată de aura pe care o au toţi oamenii în jurul lor. Se apropie de pat, priveşte omul culcat şi lucru ciudat: el are o lumină, dar nu e colorată ca aceea a celor ce veghează în jurul lui. Lucru şi mai curios e că vede corpul celui mort prin .... care reprezintă luminozitatea cea mai mare. Şi mirarea creşte mereu... Vede acum că luminozitatea de la cap este legată printr-un fir luminos de el. Atunci pentru prima oară i se furişează în minte ideea că acela care zace acolo, în patul lui ar putea fi propriul său corp. Dar iar revine. „Nu se poate, pentru că eu văd că tot trăiesc. Nu e corpul meu, pentru că dacă eu sunt viu, atunci corpul meu s-ar mişca, pe când acesta e înţepenit. Pe când reflectează astfel, simte un suflu continuu de fluide în jurul său, deşi observă că flăcările lumânărilor stau nemişcate Şi deci aerul din cameră nu se mişcă nici el. în goana acestui fluid care se rostogoleşte în toate sensurile pare a zări sclipiri, forme bizare care vin, trec şi pleacă de lângă el, apar şi dispar. îngândurat, cuprins de nelinişte, zăreşte deodată o dâră luminoasă care se coboară din tavan în cameră, se apropie învăluindu-l. In curând se configurează în această lumină nişte figuri în care recunoaşte rude plecate de pe pământ pentru care a simţit pe când trăiau o adevărată dragoste. Acum aude şi glasul lor: „Dragul nostru, vino cu noi, tu acum ai părăsit regatul umbrelor pentru a intra în regatul luminii. Te-am iubit şi acum lasă-ne să te conducem. Vino cu noi în spaţiile nemărginite unde locul tău este pregătit." „Eu sunt, spune unul dintre ele, copilaşul pe care tu atât l-ai plâns." „Eu sunt tatăl tău pământean şi te-am iubit în viaţă cum te iubesc şi la moarte şi te aştept să vii lângă mine?" „Noi ţi-am fost prieteni pe pământ - spun ceilalţi - te-am aşteptat şi te-am asistat în cele din urmă momente ale trecerii tale din lumea pământului în aceea a noastră, lumea astrală

Spiritul evoluat - după ce şi-a revenit la conştiinţă, după câteva ore de la moartea terestră - este luat de spiritul său ghid şi dus acasă la el, sau la biserică, ca să-şi vadă corpul, haina sa carnală rece şi neînsufleţită, pentru ca privindu-l să înţeleagă că adevărata sa viaţă nu este pe pământ, că ceea ce vede nu era el, omul real, ci o simplă haină ajunsă acum dărăpănată prin întrebuinţare îndelungată sau prin boală. Haină pe care a trebuit să o părăsească ca nemaiputându-i folosi la învăţătură, la avansarea spirituală în viaţa terestră. Acest spectacol îi produce o mare traumă spirituală, pentru că îi face foarte rău bocitul celor pe care i-a lăsat pe pământ. Lacrimile lor, spiritualiceşte, se transformă în râuri de lacrimi pe care cu greu le trece.

Scarlat Demetrescu-Viata dincolo de mormant

47 de comentarii:

Corina spunea...

Ce frumos!Poate chiar asa e!Cine stie!
Mi-am adus aminte de filmul,,Fantoma''cu Demi Moore.
Inseamna ca si ei sufera cand trec,,dincolo''.Ne vad pe noi cum plangem, cum suferim si nu ne pot atinge.
Doamne ajuta-i pe cei ramasi sa-si poata duce crucea durerii!

Steliana spunea...

Sunt convinsa ca cei prea tineri care au plecat"In marea lor calatorie",nu se pot
impaca cu gandul ca nu mai se bucura de
placerile pamantesti si de tot ce-si propusesera sa infaptuiasca.Sigur intre mama si copil se pastreaza cordonul de argint al
sentimentelor si orice suferinta a celei
de pe pamant se transmite celui din astral.
Cu toate acestea doresc mereu sa ne aducem aminte de ei, sa ne rugam pentru iertarea pacatelor si sa le transmitem toata dragostea noastra.

Anonim spunea...

Gandul ca exista viata dupa moarte,ma face sa sper si sa astept reintalnirea cu cei dragi...fiu,parinti,bunici...Dupa plecarea fiului meu,am citit tot ce am gasit scris despre moarte,drumul sufletului dupa moarte,despre randueli si rugaciuni si stiu ca nu trebuie sa plangem dar vin si va intreb:oare putem face asta?cum?
Lili

NUTI spunea...

ce bucurie si ce alinare ar fi pentru sufletul meu sa stiu ca imediat dupa ce voi muri ,ma va lua de mana copilul meu drag si mi va spune"vino cu mine ...eu sunt cosmin..."offfffff deja lacrimile nu se mai pot stapani...

Narcisa spunea...

Mi-ar placea sa se poata intoarce cineva de acolo....sa spuna cum e...dar mai stiu ca nu trebuie sa vezi ca sa crezi..."crede si nu cerceta"...mie,gandul ca mama e bine,in loc luminat,plin cu verdeata asa cum ii placea,unde nu exista durere si intristare...imi da putere sa merg mai departe si pana cand va veni ziua cand ma voi duce la maicuta mea,ea va trai prin mine...pt. ca sunt parte din ea,va ramane vesnic vie in sufletul,inima si gandul meu...cum spune doamna Steliana,intre mama si copil D-zeu a lasat o legatura sfanta...si nici macar moartea nu o poate rupe...chiar daca traim in doua lumi diferite,departate,chiar daca nu ne putem vedea,nu ne putem imbratisa...noi suntem cu ei...si ei cu noi...nu?

Tuchi spunea...

Eu nu astept ziua intalnirii cu tatal meu de frica parasirii fiicei mele. Stiu cum doare pierderea unui parinte si stiu cum o va durea pe fiica mea plecarea mea. Eu mi-am pierdut trecutul odata cu plecarea tatalui meu, Doamne nu vreau sa stiu cum e sa-ti pierzi viitorul (a propriului copil!).
Ma ajuta astfel de relatari dar ma si sperie: oare tatal meu s-a linistit vazandu-ma langa corpul lui mort? Oare nu l-am deranjat in calatoria lui spre alte lumi, spunandu-i atunci ca-l iubesc, ca a invins el boala nu boala l-a invins pe el?.... As vrea sa-l vad acum intr-o naluca dar in acelasi timp ma sperie gandul unei asemenea intalniri. Il vedeam in vis mangaindu-ma si asta ma linistea dar imi parea atat de rau ca in subconstientul visului nu reuseam sa-i spun ganduri si sentimente ce ma macinau peste zi. L-am plans, il plang inca dar altfel, mi-e dor de el dar steluta de pe cer ce i-am oferit-o lui impreuna cu fetita mea parca ma urmareste in fiecare seara si ma linisteste, cred si eu povestea ce i-am spus-o fiicei mele cum ca "bunu e acolo sus in cer si ne vegheaza". Doare inca, dar durerea se transforma mereu, oneori sufoca alteori e parca placuta.
Se spune ca plansul nostru e unul egoist, nu pentru ca pleaca ei ci pentru ca ramanem noi fara ei...
Tata, ramai mereu reperul meu in viata, incerc si ma lupt sa fiu macar o farama din ce ai fost tu. Te iubesc, bunul meu tata! Sarut mana ce a muncit pentru mine, ce m-a mangaiat in momentele de slabiciune si a plecat mult prea devreme. Imi pare atat de rau ca n-am apucat sa intorc dragostea , respectul si grija cu care m-ai crescut, Iarta-ma ca te-am judecat dur uneori si nu te-am inteles, acum e prea tarziu ...

Tuchi spunea...

spun ca a invins el boala pentru ca, cu ceva timp in inainte de a cadea la pat, imi zicea ca s-a tot gandit ca daca moare el moare si cancerul din el si boala nu va mai avea "loc de gazduire", deci el va invinge!

mariperijoc spunea...

Interesanta teorie Tuchi,tatal tau este un invingator!Nu am auzit pe nimeni care sa gandeasca ca prin moarte isi invinge boala...
Mi-am imaginat de multe ori acel moment cand Vali imediat plecat din corpul fizic,se invartea in jurul meu povestindu-mi cum facea de obicei despre ce i se intamplase...
Cred ca atunci sufera...i-a parut rau pe moment de aceasta despartire,asa cum ne-a parut si noua celor ramasi...
Mai ales celor care nu au cunostinta despre aceasta trecere,care se trezesc momentan singuri,speriati de necunoscut...
Inteleg si acel sentiment prin care o parte din tine vrea sa plece ,sa fie alaturi de persoana draga plecata inaintea ta si o alta parte isi doreste sa ramana aici langa cei dragi ramasi...
Cred ca in noi toti se da aceasta lupta...

Corina spunea...

Eu zic ca ne plangem pe noi dar si pe ei.Nu ei au ales sa plece dintre noi.Si cred ca le-a parut rau.Momentul trecerii nu-l stim.Si e dureros indiferent cand are loc.
Si eu simt ca o parte din mine ar vrea sa plece la Calin.
Dar cine sunt eu sa aleg?Noi suntem supusii lui Dzeu.El stie ce e mai bine pentru noi.El stie ca momentul cand se va intampla este cel mai potrivit pentru toata lumea.

Tuchi spunea...

Asa e Corina, Dumnezeu alege, defapt destinul nostru e scris inainte de a ne naste, asa cred eu. Stii dupa moartea tatalui meu am simtit si cred cu tarie ca Dumnezeu l-a luat cu un scop, nu stiu inca, n-am reusit sa inteleg scopul dar stiu ca exista unul.
Nu, nu ei aleg sa plece, dar in cazul unei boli care se sfarsete cu moartea ei simt ca sfarsitul li se apropie. Tata, de exemplu, n-ea adunat pe mine, fratele meu si pe mamna sa ne lase un "testament", ne-a spus ca stie ca va muri si ne-a explicat cum isi doreste sa ii fie inmormantarea: de la cum sa punem tuica in sticle, la ce sicriu sa ii alegem, sa fie nici prea pompos nici sa rada lumea de noi. Ne-a spus cum sa impartim terenul si casa, cum sa avem grija unul de altul, ca fiica mea il va tine minte ca e mare dar nepotica abia nascuta nu si noi sa ii povestim de el.. Era atat de dureros acem moment, statea pe jos langa patul lui si plageam in nestire, nu aveam curajul sa-l privesc in ochi. Nu intelegeam cum un om pe patul de moarte are atat curaj si tarie sa realizeze ce i se intampla si sa vorbeasca cu atata normalitate, simplitate si rationament asemenea lucruri.
Si acum ma uimeste cum un om, un adevarat OM si acceptat soarta si in ultimele clipe de "normalitate" a dat dovada de caracter si putere, caci doua zile mai tarziu a picat in delir, intr-o lume de vis (din cauza morfinei),o lume in care vedea te miri ce lucruri pe care noi nu le vedeam dar ii intram in joc. Ne-a spus la un moment dat ca a vazut un tanar imbracat in alb care a vrut sa-l ia dar l-a mai lasat un pic si sa stim ca Maica Sfanta e o mununatie de femeie frumoasa si buna si ca nu ii e frica sa plece acolo ca e plin de animale si serpii sunt buni, nu ii fac nici un rau... Asa sa fie?? Si-a vazut sfarsitul? A vazut lumea de dincolo? Atatea intrebari la care vom afla si noi raspuns intr-o zi..
Ar fi atatea de povestit din experienta pierderii tatalui meu! Va veni timpul pentru toate sa vi le impartasesc. Va pup si Dumnezeu sa ii aiba in paza pe ai nostri plecati dar si pe noi!

Tuchi spunea...

Scuzati-mi greselile de scris, acuma ca recitesc mesajul le vad, dar cand scriu mult si din suflet omit sa fiu atenta la scris, la litere. Ma veti intelege voi..ca nu cred ca acest aspect e important aici!

mariperijoc spunea...

Categoric ca intelegem Tuchi,nu ne intereseaza greselile de ortografie ci mesajul...Multumim pentru ca ne impartasesti aceste experiente ale tale,ne alini putin din suferinta facandu-ne sa ne imaginam ce tatal tau chiar a vazut spre sfarsit...

Narcisa spunea...

Eu as da orice,ani din viata mea,numai sa vad unde este si cum este mama acolo...mie imi place sa-mi imaginez ca e bine,intr-o lume mai buna,cu liniste,pace,intelegere,unde nu exista durere,boala,tristete....ca este intr-un loc verde,cu pomi,floricele...numai gandul asta imi da liniste si ma ajuta,as muri sa stiu ca sufera acolo...dar eu de cate ori am visat-o o visez pe un deal verde,luminat....offfffffff,oare ce o fi acolo?de ce nu sa intors nimeni sa spuna?numai D-zeu stie.

Anonim spunea...

Mi-am pierdut sotul in urma cu doua luni si durerea mi-a sfasiat inima.Il visez tot timpul si dorul de el m-a adus in pragul nebuniei.Am un baietel de noua ani si incerc pe cat posibil sa raman lucida si sa nu incerc sa fac vreo prostie,pt ca l-as lasa orfan .Mi-e groaza sa intru in casa si sa nu-l mai vad,sa nu-l mai aud,sa nu-l mai simt langa mine.Orice loc in care merg imi rascoleste amintirile si imi provoaca crize de plans.Simt ca ma prabusesc;este o povara mult prea grea pt mine.

mariperijoc spunea...

Imi pare nespus de rau pentru pierderea ta,inteleg toate aceste stari pe care le descrii si care sunt normale in cazul nostru.Ne simtim debusolate,rapuse de durere si nu mai vedem rostul pe care il mai avem aici...Trebuie sa luptam cu toate aceste sentimente care au aparut fara sa ni le dorim.Copilul tau are nevoie de tine,este speriat si indurerat si tu esti sprijinul si exemplul lui de urmat.
Sunt aici de cate ori simti nevoia sa vorbesti cu cineva despre durere,de cate ori simti ca este de nesuportat...iti mai eliberezi sufletul si poate te ajuta.
Cu timpul durerea vine si pleaca si intr-un final acceptam ca nu putem intoarce nimic.
Dumnezeu sa il odihneasca pe sotul tau si tie sa iti dea liniste sufleteasca si putere!

Anonim spunea...

eu lam pierdu pe tata anu acesta ia recitivat canceru?si nici acu ca seapropie de sase luni nu pot sa-l uit mai ales ca,stau in aceea casa care a stat si el cu mine ma ia amintirile si imi vine sa plang cu toate ca stiu ca sufletul lui e viu dupa 9 zile intro sanbata lam simtit doar cateva secunde nu pot sa va spun in cuvinte doar atunci cand iam facut de 40 de zile am intors capu sa vb ca am simtit prezenta in casa a lui si cad am deschis gura sa vb senzatia aceea a disparut doar cateva secunde a durat si ma intreb de ce .

mariperijoc spunea...

Imi pare rau pentru pierderea ta,iti sunt cu sufletul alaturi.Noi cei de aici am avut senzatia ca ii avem aproape asa ca inteleg ceea ce tu descrii.Dumnezeu sa il odihneasca in pace pe tatal tau!

Anonim spunea...

Durerea este de nesuportat! Traiesti din inerție si speri in revedere. Eu simt cum mă topesc de dorul tatălui meu, de grija mamei care a rămas singura dar traiesc cu speranța revederii.Viata nu va mai fi la fel niciodată. Este greu, trist si sfâșietor.

mariperijoc spunea...

Toti traim si speram in acea revedere...

Unknown spunea...

Doamne ce nas da sa am un semn de la vara mea care sa stins din viata cu o incurabila boala...as dori sa alung tristetea din sufletul meu doar sa stiu ca sufletul ei este bine..?te voi iubi mereu♥♥♥

Unknown spunea...

Buna tuchi....am citit mesajele tale si am ramas uimita de cata putere si curaj dai dovada!

mariperijoc spunea...

Imi pare rau pentru durerea ta Nicol,daca esti atenta posibil sa primesti acele "semne".Ele ne sunt transmise in special in primul an dupa deces...Dumnezeu sa o odihneasca in pace pe verisoara ta si tie sa iti dea liniste sufleteasca!

Anonim spunea...

Buna, imi pare nespus de rau pt pirderea ta. Si eu miam pierdut sotul acum 22 de zile si am un baietel de 6 ani. Nu stiu cum am rezistat, cum rezist sau cum voi rezista. Toate sunt asa cum lea lasat el. Nu mam putut desparti de nici un lucru de al lui! Inca il astept sa se intoarca inca nu pot realiza ceea ce se intampla! Doar copilul meu ma mai tine aici si gandul ca daca as face o prostie nu mas mai intalni cu el! Fii tare si gandestete ca de acolo de unde e te priveste si iti va da putere sa mergi mai departe pt copilasul vostru!

mariperijoc spunea...

Condoleante!Dumnezeu sa il odihneasca in pace pe sotul tau si tie sa iti dea putere!

Anonim spunea...

Cartea ,,Din tainele universului" scrisa de Demetrescu merita citita,lamureste clar aspectele mortii,lumii de dincolo.. ceea ce conteaza cu adevarat pentru spiritul fiecaruia.

Unknown spunea...

Saptamina viitoare fac pomana de 40 de zile pentru sotul meu. Am o durere imensa,ma doare sufletul si nu pot sa cred ca nu am sa-l mai vad niciodata. A fost pentru mine si mama si tata si sot si cel mai bun prieten. Ma intreb cum va fi viata mea de acum incolo....parca nu mai am nici un scop. Merg pe strada si ma intreb ce sa fac cu viata mea? Nu pot accepta ca nu am sa il vad niciodata. Doar pozele mi-au ramas si atunci cind ma uit la ele nu ma pot opri din plins. Daca as sti ca este posibil sa intilnim in alta lume poate nu as mai suferi atit.

Unknown spunea...

Mi-am pierdut soțul acum 10 luni, pe zi ce trece durerea mea se întețește. Cu doua zile înainte am fost atenționată de îngerul lui ca va pleca dintre noi.Bine-nțeles dupa aceea am facut legătura si acum vad in fata mea atat de clar totul, deci cu siguranța ne vom intâlni cu cei dragi! Sa ne de-a Dumnezeu putere sa mergem mai departe sa ne terminam misiunea!

mariperijoc spunea...

Inteleg durerea ta Monica,am simtit si eu ca viata mea nu mai are scop si ca s-a terminat.Vei gasi in tine acea putere de a merge mai departe.Nu esti singura, Dumnezeu iti este alaturi.Cu ajutorul rugaciunii si cu sprijinul sotului tau vei reusi.Dumnezeu sa iti dea putere!

mariperijoc spunea...

Imi pare rau pentru pierderea ta Ioana, tu ai avut semne care ti-au aratat ca cei plecati ne sunt aproape si sunt ghidati de ingeri.Desi simti acea mare durere a despartirii cred ca esti putin mai linistita pentru ca ai inteles foarte repede ca avem o misiune si trebuie sa o ducem pana la capat,in acel moment ne intoarcem acasa in Univers.
Multumesc pentru ca ne-ai impartasit experienta ta, va fi o marturie pentru cei care se indoiesc de existenta lumii de dincolo.
Sunt cu sufletul alaturi de tine.Dumnezeu sa iti dea putere!

Anonim spunea...

Buna ziua eu am 26 de ani mi.am pierdut sotul in urma cu 20 de zile aveam o fetiță de 15 luni
Atat de dureroasă a fost ziua in care mi.am găsit sotul decedat in pat incat credeam ca o sa înnebunesc in acelasi timp mama mea era internată in spital pentru ca făcuse atac cerebral .
Incerc sa fiu puternica in fata tuturor dar imi este asa de greu plâng pe ascuns sa nu ma vada nimeni .
Trăiesc cu speranță ca intr-o zii ne vom regăsi. Unica persoana care imi da putere este fica noastra .

Silvia spunea...

Eu 3 zile in urma am pierduto pe mama. Nefiind alaturi si vizitindo foarte rar mi se sfisiie inima de durere.... ma simt eu vinovata ca nu am reusit so revad.... a plecat fara ca ea macar singura sa inteleaga ca a plecat..... ma astepta mereu dar de ce Doamne intelegem dupa ce pierdem..... inca o zi trebuia sa astepte ca sa ne vedem... na fost sa fie Dumnezeu mi-a luato de linga noi...... unica ce ma mentine in viata e fiica mea de 2 anisori.... la fel cum a trait mama mea pentru unica fiica a ei asa si eu pentru ea traiesc..... e dura viata.... tare as vrea sa stiu ca ii bine acolo unde este si sa numi mai sfisii viata..... stiu cit e de greu sa o pierzi pe mama si nu ias dori asta fiicei mele..... vreau ca mama sa ne vada si sa fie ca un inger.... sa se simta bine.... ca viata tare grea ia fost.... as vrea sa cred ca se va intilni cu tatiku acolo ca si pe el la pierdut cind eram eu micuta...... a trait departe de noi avind o boala neurologica.... si asta ma doarw ca putin timp iam acordat..... acuma doar cind am pierduto as da totul sa intorc macar o zi inapoi sa o cuprind si sai spun cit de tare o iubesc.... e foarte greu foarte...... unica ma linisteste ca poate acolo ii va fi mai bine si fara chinuri.... si ma va ierta pentru ca doar pe mine ma avea..... unica .... fiica ei..... vinovatia mea fata de dinsa ma omoara.... tare as vrea sa ma ierte si sa ii fie bine acolo.... si sami spuie ca este viata acolo si ca ne vom intilni numaidecit acolo...... Doamne cit de tare as vrea sa fie asa..... iubitiva parintii cit sunt in viata capoi o sa va para rau asa cum mie acuma.... ma rupe in bucati.....

Silvia spunea...

Eu 3 zile in urma am pierduto pe mama. Nefiind alaturi si vizitindo foarte rar mi se sfisiie inima de durere.... ma simt eu vinovata ca nu am reusit so revad.... a plecat fara ca ea macar singura sa inteleaga ca a plecat..... ma astepta mereu dar de ce Doamne intelegem dupa ce pierdem..... inca o zi trebuia sa astepte ca sa ne vedem... na fost sa fie Dumnezeu mi-a luato de linga noi...... unica ce ma mentine in viata e fiica mea de 2 anisori.... la fel cum a trait mama mea pentru unica fiica a ei asa si eu pentru ea traiesc..... e dura viata.... tare as vrea sa stiu ca ii bine acolo unde este si sa numi mai sfisii viata..... stiu cit e de greu sa o pierzi pe mama si nu ias dori asta fiicei mele..... vreau ca mama sa ne vada si sa fie ca un inger.... sa se simta bine.... ca viata tare grea ia fost.... as vrea sa cred ca se va intilni cu tatiku acolo ca si pe el la pierdut cind eram eu micuta...... a trait departe de noi avind o boala neurologica.... si asta ma doarw ca putin timp iam acordat..... acuma doar cind am pierduto as da totul sa intorc macar o zi inapoi sa o cuprind si sai spun cit de tare o iubesc.... e foarte greu foarte...... unica ma linisteste ca poate acolo ii va fi mai bine si fara chinuri.... si ma va ierta pentru ca doar pe mine ma avea..... unica .... fiica ei..... vinovatia mea fata de dinsa ma omoara.... tare as vrea sa ma ierte si sa ii fie bine acolo.... si sami spuie ca este viata acolo si ca ne vom intilni numaidecit acolo...... Doamne cit de tare as vrea sa fie asa..... iubitiva parintii cit sunt in viata capoi o sa va para rau asa cum mie acuma.... ma rupe in bucati.....

Silvia spunea...

Eu 3 zile in urma am pierduto pe mama. Nefiind alaturi si vizitindo foarte rar mi se sfisiie inima de durere.... ma simt eu vinovata ca nu am reusit so revad.... a plecat fara ca ea macar singura sa inteleaga ca a plecat..... ma astepta mereu dar de ce Doamne intelegem dupa ce pierdem..... inca o zi trebuia sa astepte ca sa ne vedem... na fost sa fie Dumnezeu mi-a luato de linga noi...... unica ce ma mentine in viata e fiica mea de 2 anisori.... la fel cum a trait mama mea pentru unica fiica a ei asa si eu pentru ea traiesc..... e dura viata.... tare as vrea sa stiu ca ii bine acolo unde este si sa numi mai sfisii viata..... stiu cit e de greu sa o pierzi pe mama si nu ias dori asta fiicei mele..... vreau ca mama sa ne vada si sa fie ca un inger.... sa se simta bine.... ca viata tare grea ia fost.... as vrea sa cred ca se va intilni cu tatiku acolo ca si pe el la pierdut cind eram eu micuta...... a trait departe de noi avind o boala neurologica.... si asta ma doarw ca putin timp iam acordat..... acuma doar cind am pierduto as da totul sa intorc macar o zi inapoi sa o cuprind si sai spun cit de tare o iubesc.... e foarte greu foarte...... unica ma linisteste ca poate acolo ii va fi mai bine si fara chinuri.... si ma va ierta pentru ca doar pe mine ma avea..... unica .... fiica ei..... vinovatia mea fata de dinsa ma omoara.... tare as vrea sa ma ierte si sa ii fie bine acolo.... si sami spuie ca este viata acolo si ca ne vom intilni numaidecit acolo...... Doamne cit de tare as vrea sa fie asa..... iubitiva parintii cit sunt in viata capoi o sa va para rau asa cum mie acuma.... ma rupe in bucati.....

mariperijoc spunea...

Cu siguranta mama ta stie ce simti si ce vrei sa ii transmiti Silvia.Ea te vegheaza de acolo de sus si este alaturi de tine chiar daca nu o vezi.
Dumnezeu sa o odihneasca in pace!

mariperijoc spunea...

Sunt cu sufletul alaturi de tine draga prietene anonima, cuvintele sunt prea mici si inutile...Trebuie sa fii tare pentru fetita ta care are nevoie sa ii fii aproape.Dumnezeu sa iti dea putere!

Cornel Ionescu spunea...

Of cat de dor imi este de mama mea care sa prapadit de 40 de zile la varsta de 80 de ani.Nu am reusit sa imi revin si nu cred ca imi voi revenii vreodata.Mi-as dorii macar pentru o secunda sa o vad,sa o simt,sa o ating,sa-mi vorbeasca,sa ma stranga in brate...Of,de ce trebuie sa fie asa,sa simtim atata durere.Traiesc sa imi vad familia bine si traiesc sa merit si eu imparatia cerurilor si momentul cand o voi revedea.Este singura alinare...

mariperijoc spunea...

Imi pare rau pentru pierderea ta Cornel! Inteleg durerea, indiferent de ce varsta avem despartirea de cei dragi doare.Sunt cu sufletul alaturi de tine.
Dumnezeu sa o odihneasca in pace pe mama ta!

MIA spunea...

Dumnezeu sa ii aseze in lumea celor drepti pe toti cei plecati dintre noi! Mi-am pierdut mama acum 15 luni, brusc , printr-o eroare medicala , nici nu am putut sa ne luam ramas bun , au ramas multe lucruri nespuse, regrete ,gandul ca puteam face mai mult ca sa schimb soarta ei si multe alte ganduri ma macina zi de zi. Speram ca trecerea timpului sa mai estompeze din sufernta mea, dar nu a fost asa .Gandul ca nu o sa o mai vad niciodata , dorul de glasul si de mangaierea ei se adanceste si plang ,plang .Speram sa imi apara in vis , sa imi vorbeasca, sa imi zambeasca . Dar nimic.Am facut toate datinele asa cum am simtit eu si conform obiceiurilor locului.Acestea mi-au oferit o punte de comunicare invizibila dar atat .Sufletul imi este gol si durerea tot mai mare .Iarta-ma mama ca nu am putut face mai mult .si ca am avut incredere in medici .

mariperijoc spunea...

Imi pare rau pentru pierderea ta Mia!Sa fii convinsa ca ea stie tot ce ai tu in suflet si daca te face sa te simti mai bine poti sa ii vorbesti, sa ii spui ce ai de spus.
Dorul ramane dar invatam sa traim cu el, nu putem intoarce nimic si nici schimba nimic...Rugaciunea si milostenia il ajuta pe cel plecat dar si pe noi cei ramasi, ne aduce liniste in suflet...in acest fel ne simtim aproape de cei dragi care nu mai sunt printre noi.
Iti sunt cu sufletul alaturi si oricand aici daca simti nevoia sa vorbesti cu cineva.
Dumnezeu sa o odihneasca in pace si tie sa iti dea putere!

Cornel Ionescu spunea...

Off.Ma doare rau ceea ce am vazut scris acolo.Am pierdut-o pe mama mea draga pe data de 09 februarie anul asta si nu imi mai pot revenii.De ce?Am avut o legatura cereasca,astrala sau de alta natura pe care nu o pot descrie cu mama mea,incat prevazusem totul(nu data mortii)stiam ca nu va mai iesii din iarna,vedeam tot ce se va intampla dupa si toate,dar toate sau adeverit.Credeti-ma nu am visat nimic,nu prea visez de fel.Gandurile mele,treaz fiind ma duceau acolo si imi aratau ceea ce se va intampla.Mama mea a avut o credinta de fier nu era ortodox ca si religie insa Dumnezeu este unul si este pentru toata lumea la fel.Simteam ca este in camera cu mine in ziua cand a murit,a doua zi o vedeam cutrierand locurile dragi ei,nu stiu ce este asta ce stiu este ca tare imi este dor de ea,tare as vrea sa imi spuna macar un cuvant,tare as vrea sa stiu unde este.Deschizand biblia dupa moartea ei am deschis la Corinteni 1 cap.13 Dragostea.Cititi acolo ce scrie,iar pentru cine stia deja cuvantul Domnului de acolo,Dragostea inseamna totul.
'' Acum dar rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea''spune in versetul 13 ultimul.
Aceasta era mama...emana dragoste,ajuta pe oricine avea nevoie,credea in Dumnezeu mereu si cand era sus si cans era jos !
Am simtit nevoia sa va impartasesc ceva pe aceasta tema care este reala,este mult mai mult de spus la ce am scris eu aici insa nu cred ca veti sta toti sa cititi povestea aceasta a mea.Cert este ca acum totul la mine se rezuma la ''Pana cand ne vom revedea''

marina spunea...

Si eu am pierdut pe cineva drag acum 3 luni, pe sora mea, 57 ani,A murit singura la spital. Dupa inmormantare am visat=o in sicriu iar peste ea erau gratii inchise cu un lacat. M-a tulburat cumplit acest vis, am vorbit cu un preot, am fost si la o manastire si am vorbit cu o maicuta dar nu am reusit sa talmacesc aces vis. Poate ma ajutati cu o parere ca sa-mi mai linistesc , Multumesc

lilian nikky spunea...

Numele meu este Lilian N. Aceasta este o zi plină de bucurie a vieții mele din cauza ajutorului pe care Dr.saguru mi-a oferit-o ajutându-mă să-mi recuperez ex-soțul cu vraja lui magică și de iubire. Am fost căsătorit timp de 6 ani și a fost atât de groaznic pentru că soțul meu mă înșela într-adevăr și căuta un divorț, dar când am întâlnit e-mailul Dr.saguru pe internet despre modul în care a ajutat atât de mulți oameni să-și primească ex Și ajută la stabilirea relației. Și face ca oamenii să fie fericiți în relația lor. I-am explicat situatia mea si apoi caut ajutorul lui, dar spre cea mai mare surpriza mea mi-a spus ca ma va ajuta cu cazul meu si aici sarbator acum, pentru ca sotul meu sa schimbat complet pentru totdeauna. El vrea mereu să fie lângă mine și nu poate face nimic fără prezența mea. Mă bucur foarte mult de căsnicia mea, o mare sărbătoare. Voi continua sa depun marturie pe internet pentru ca Dr. Saguru este cu adevarat un adevarat vrajitor. DUMNEAVOASTRĂ AȚI VĂ RUGĂM AJUTAȚI-L pe CONTACT DOCTOR SAGURU ACUM prin e-mail: drsagurusolutions@gmail.com sau whatsapp +2349037545183 El este singurul răspuns la problema dvs. și vă face să vă simțiți fericiți în relația voastră.
1 LOVE SPELL
2 CÂȘTIGĂȚI EXTERIOR
3 FRUCTE DE FEMEI
4 PROMOȚIE SPELL
5 SPELL DE PROTECȚIE
6 SPELL BUSINESS
7 SPELL GOOD JOB
8 LOTTERY SPELL și SPELL CASE SPELL.

Janice Aliena spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Unknown spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Unknown spunea...

Durerea este de nesuportat :( Eu vreau sa imi vad bunicii si sa vorbesc cu ei ..simt ca o iau razna fara ei (( Ma simt un om mort la interior..eu numai sunt eu ... :(

Unknown spunea...

Dumnezeu sa_i odihnească în pace și liniște sufletească ,ca buni sau răi sunt cei ce îi vom iubi dincolo de moarte.Sunt sigură că și ei ne veghează din lumea lor,lumea pe care și noi cei rămași o vom parasi cândva.Ma rog pt cei ce m-au părăsit să se roage si pentru mine.Dumnezeu e singurul ce nu face diferența si ne iubește cu adevărat.

Anonim spunea...

Taticul meu a trecut in vesnicie acum sase ani si jumatate. Mereu mi-a ramas o durere si un gol in suflet pentru pierderea lui ca in prima zi. L-am jelit in primul an enorm. Eram distrusa si nici acum nu ma pot impaca cu idea ca l-am pierdut. Il plangeam in fiecare zi. Intr-o noapte l-am visat si ca sa imi linisteasca jalea si plansul mi-a spus cum este acolo. Se facea ca vine de departe de la un drum foarte lung, batea la usa, eu i-am deschis si toti cei din familie eram in jurul lui. Eu ma bucuram nespus ca il vedeam in fata mea cu hainele si palaria lui si l-am intrebat cum este acolo. El mi-a spus ca sufletele acolo sunt multe lumini, multe, multe. Si ca acolo este foarte fericit si ca niciodata pe pamant nu a fost atat de fericit cum este acolo. Mi-a spus sa nu uit sa dau de pomana cate un banut. Mi-a aratat o moneda si mi-a spus:"Vezi, tata, banutul asta, daca il dai la un sarac de pomana, ne dai si mai multa lumina, si mai multa lumina si devenim foarte luminati!" Visul s-a terminar, dar eu stiu ca un banut pentru ei este pomana cea mai primita.L-am intrebat daca el de acolo stie ce se intampla cu cei dragi de pe pamant si mi-a raspuns ca ei stiu totul, vad totul si aud totul ce noi spunem si facem. Ei stiu sa citeasca si gandul nostru.
In alt vis mi-a aratat unde este el acolo. Era un cor de voci care cantau rugaciuni in visul meu, iar taticul meu mi-a spus ca imi arata unde sta el. M-a dus intr-un loc de vis, cu verdeata, liniste deplina, flori frumoase si erau niste casute acolo, niste casute frumoase. El mi-a aratat o casuta si mi-a spus ca acolo locuieste el. Eu cantam cu corul glasul rugaciunii in timpul visului. M-am trezit arat de fericita. Imi vine sa plang de dorul lui. As da orice sa dau timpul inapoi. De multe ori ma rog la mormantul lui sa se roage pentru mine si sa ma ajute de acolo si simt ajutorul lui si presenta lui langa mine in orice moment. Bunul Dumnezeu este milostiv cu noi si cu cei adormiti. Daca noi ne rugam din inima pentru iertarea de pacate si facem pomeni, dam milostenii si facem rugaciuni pentru cei adormiti dragi noua, ei pot fi iertati de pacate si chiar daca au fost niste pacatosi in viata lor pot intra in Imparatia lui Dumnezeu. Mila Domnului este nemarginita, este infinita. Niciodata sa nu ii uitam pe cei dragi noua care au plecat de langa noi. Ei traiesc vesnic in inimile si amintirile noastre. Vesnica lor pomenire si Dumnezeu sa ii ierte pe toti cei adormiti!