M-am
cunoscut cu sotia mea DANIELA acum 28 de ani in timpul liceului ,eram
practic doi copii,a fost dragoste la
prima vedere ,ca dovada ne am casatorit,eu aveam 22 de ani ea 19.
Rodul
dragostei noastre a fost fiica noastra CAMELIA ,am avut o viata minunata
alaturi de ea pana in data de 8
decembrie 2009 cand un telefon ne anunta decesul neasteptat al mamei
sale. A fost ziua care practic ne a schimbat viata ,a suferit enorm deoarece
isi diviniza parintii. De parca nu era destula suferinta la 28 de zile dupa
moartea mamei sale se stingea in bratele
ei si tatal sau. Socrii mei au fost oameni carora le port un respect profund. Impreuna am incercat sa ne ridicam , dar
viata ne a mai oferit o lovitura, la 5
luni de la decesul socrului meu inceteaza din viata si tatal meu.
Au fost clipe ingrozitoare ,,insa era doar
inceputul suferintelor noastre. In urma unui control medical efectuat in luna
ianuarie 2011 diagnosticul a fost cutremurator : cancer inflamator la san
stadiul 3B inoperabil,a primit vestea cu zambetul pe buze si mi a spus:
O sa lupt ,te iubesc
prea mult dragul meu ca sa te las singur.
Am inceput
impreuna o lupta teribila cu aceasta boala necrutatoare,drumuri la CLUJ,sedinte
grele de chmioterapie ,nu raspumdea la tratament,a urmat radioterapia,nu sa
plans niciodata desi era greu,boala se
agrava ,in luna ianuarie 2012 primim lovitura finala ,metastaza la plamani,cade
cerul pe noi,alte tratamente,face infectie pe vena ,limfedem,nu isi mai poate
misca deloc mana dreapta,renunt la servici ,o ingrijesc,imi spune ca ma
iubeste, si eu o iubesc nu se da batuta, ,nu mai poate dormi in pat ,doar pe
scaun pliant,are dureri ingrozitoare,face febra mare , o internez in spital,toata noaptea o tin de
mana ,ma rog sa i scada febra,ii spun ca
o iubesc ,plang si simt ca nu mai
pot,era 6 iulie ora 4 si 20 dimineata ,ies 5 minute din salonul spitalului,ma
reintorc si cand ma apropii de ea,ingrozitoare clipa, realizez ca nu mai
respira,cad in genunchi ,urlu de durere,nu mai stiu de mine ,iubirea vieti
mele plecase,nu pot sa cred,ma doare ,ma doare ingrozitor de tare,urmeaza
inmormantarea,o duc langa parintii ei ,a fost dorinta ei,mi e greu nici nu stiu
ce se intampla,intreb mereu DE CE?DE CE? AVEA DOAR 42 DE ANI.DE CE ? DE CE? DE
CE? DE CE?
Nimeni nu
poate sa mi spuna,cad si nu stiu daca o sa pot sa ma mai ridic vreodata. TE
IUBESC ENORM DE MULT SCUMPA MEA SOTIE
INIMA MEA ITI APARTINE PENTRU TOTDEAUNA.
Dorin
11 comentarii:
Am ramas fara cuvinte si profund marcata in fata atator incercari la care ai fost supus tu si familia ta Dorin.Astazi nu pot decat sa plang impreuna cu tine...
Dumnezeu sa o ierte si sa o odihneasca in pace pe Daniela si pe toti cei plecati!
Am ramas blocata...citesc si realizez cata durere este in sufletul tau...viata te-a supus la multe incercari dure in fata carora este imposibil sa ramai tare...nu am cuvinte...D-zeu sa-ti mangaie sufletul ranit,stiu ca acum indiferent ce vei auzi nimic nu-ti poate alina durerea si dorul,stiu ca te simti singur si neinteles,dar trebuie sa te gandesti ca Daniela vegheaza asupra ta,este cu tine...crede-ma,o vei simti langa tine...trebuie sa fii tare pt ea,fiecare lacrima de-a ta ii face rau...sa vorbesti cu noi de cate ori simti nevoia,vei vedea ca aici te vei simti inteles pt ca suntem o familie unita de durere...D-zeu sa o odihneasca alaturi de ingeri pe Daniela si pe toti ai vostrii urcati la cer.
Mi-au dat lacrimile de atat de multa suferinta si durere. E cumplit ce se intampla, dar trebuie sa te ridici, sa fii tare pentru fata voastra, care si ea sufera enorm dupa mama ei.Stiu ca acum nimic nu te poate alina, durerea e prea puternica, dar noi suntem aici si suntem alaturi de tine,cu gandul si cu sufletul.
Dumnezeu sa o odihneasca pe sotia ta, pe tatal tau si pe socrii tai si sa le dea odihna vesnica!
Trebuie sa te ridici ,poate ca nu acum, insa treuie sa o faci,in memoria ei,pentru linistea nemuririi ei...trebuie sa o faci.
Te inteleg perfect ,anul trecut am pierdut omul iubit,lumina si ratiunea vietii mele,intr-o imprejurare mai mult decit bizara.Intr-o zi de vineri seara ,atunci cind totul parea mai mult decit perfect,inima lui a refuzat sa mai bata...crede-ma nimic nu este mai dureros decit sa vezi cum omul care reprezinta totul pentru tine,se stinge intr-un mod neasteptat in bratele tale.
In cinci minute in fata mea s-a ivit abisul...insa ,incet ,incet ,am revenit,insa durerea nu a incetat sa sape adinc si sigur in inima si sufletul meu.
Singura ratiune a vietii mele este copilul nostru ,rodul unei iubiri sincere si eterne.
Te rog nu te lasa prada disperarii lasa ca sufletul ei sa vegheze asupra ta ,arata-i ca iubirea voastra este inca puternica...nu ai voie sa cazi.
Toti avem momente in care ne simtim debusolati si ne lasam doborati de durere,dar important este sa luptam si sa ne ridicam ...Copii sufera la randul lor,sunt speriati si ne urmaresc cu atentie pentru ca ne mai au numai pe noi...De dragul lor si pentru ei trebuie sa luptam,sa ramanem aici ,"prezenti" in viata lor...Va imbratisez!
In aceste momente de durere si dor nu gasesc cuvinte(par seci) care ar putea sa-ti aline un pic suferinta...Ce pot sa-ti spun Dorin(ca una care a simtit din plin durerea pierderii fiintelor dragi-parinti si unicul fiu),este ca trebuie sa te ridici...plangi,striga daca simti nevoia,vorbeste cu cei din jur,despre sotia ta ,despre amintirile voastre, dar nu te izola si nu cadea prada deznadejdii.Iar atunci cand simti ca nu mai poti ,ridica ochii la Cer si cere ajutor.Trebuie sa te intaresti si sa mergi mai departe pentru fica ta si sa-i fii sprijin, ,trebuie sa te intaresti si sa mergi mai departe pentru a te ruga pentru sufletul sotiei tale(si a celor dragi plecati)si sa faci tot ce trebuie ptr. sufletul ei(si a lor),pentru a le pastra vie amintirea.
Dumnezeu sa-ti dea puterea sa poti accepta si linistea de care ai atata nevoie!
Astazi a avut loc parastasul de 40 de zile in momoria nepretuitei mele sotii,DANIELA,...infernal de greu,imposibil de acceptat,aveti dreptate daca nu ar fi existat fiica noastra nu cred ca as mai fi putut continua..,totul este pustiu si gol fara ea.nimic nu mai are sens,sper ca acolo SUS ,alaturi de minunatii ei parinti suferintele ei sa fi luat sfarsit.
Plang si eu alaturi de voi si nu pot decat sa spun:
MULTUMESC LUI DUMNEZEU CA EXISTATI
MULTUMESC.
Suntem alaturi de tine Dorin...Stii ca Dumnezeu lucreaza prin oameni,numai El ne scoate in cale la un moment dat persoanele care ne vor intinde o mana...am simtit asta de multe ori...asa ca sa ii multumim lui Dumnezeu !
Suntem alaturi de tine Dorin,ce pot sa spun ca sunt adinc impresionata de durerea din sufletul tau.. tu..trebuie sa fi tare si bunul D-zeu.sa-ti dea putere sa mergi mai departe,nu este usor..crede-ma dar ete bine sa vorbesti aici,si sa spui tot ce te framanta,si ce ai pe suflet,aici vei gasi alinare,fiecare dintre noi a trcut prin aceasta durere ca si tine...fi tare pentru fica ta care are nevoie de tine..
Mi e dor ,mi e dor ,mi e dor ingrozitor de dor chinuitor de dor,si mi e dor si iar mie dor ingrozitor de dor de tine draga mea sotie.TE IUBESC.
fara cuvinte....cateodata cuvintele sunt de prisos Dorine...
Trimiteți un comentariu