M-am ars cu focul increderii in oameni...
Le-am pus pe tava al sufletului puls.
Si trista stau acum privind spre semeni
Caci niciodata n-am avut de-ascuns...
Si mi-am jucat al vietii rol cu bine,
Sunt mandra de ce-am incercat sa dau.
Chiar daca multi se pretuiesc pe sine
Si pe-a mea viata nici doi bani nu dau.
De am venit cu-n scop pe-aceasta lume
Va trebui sa-ncerc sa nu ma abat.
Si peste ani cu drag al meu renume
De altii poate o fi invidiat.
Caci cu durere vad cum ca valoarea
Se pretuieste altfel cat traiesti,
Dupa ce mori ceva iti schimba starea
Si mult mai greu atunci tu cantaresti.
4 comentarii:
Poezia ta,Marilena, cred ca reflecta starea sufleteasca in care te afli acum,dar tin sa-ti spun ca nu esti singura care te-ai" ars cu focul increderii in oameni"...Da,ai venit pe lume cu menirea Sa-ti cresti frumos fetele si sa mangai sufletele celor ca noi care avem nevoie de un cuvant bun ,un sfat ,o alinare...Pentru toate astea iti multumim!
Te imbratisez cu drag !
Sunt de aceeasi parere cu dna.Lili,iti trimit pe fiecare raza de soare imbratisarea mea plina de dragoste si dvs.dna,Lili,va pup.
Va imbratisez si va multumesc ca ati aparut in viata mea!
Si eu ii multumesc Domnului ca ai aparut in viata mea,mi-ai inseninat zilele triste si m-ai ridicat de cate ori am cazut....mi-ai dat putere prin puterea ta,te imbratisez.
Trimiteți un comentariu