Văzând copaci ce îşi pierd frunza
Mă trec fiori de nostalgie.
Sunt trişti sau vor să-şi schimbe bluza
Purtată-n toamna ruginie?
Şi peste ei aleargă anii
Urme lăsând ,ca şi la noi,
Suntem grăbiţi să strângem banii
Să înotăm prin vânt şi ploi.
Închidem ochii când natura
Se mai încruntă către noi,
Încercăm să-i închidem gura
Nu recunoaştem că-i gunoi.
Tot noi cei cu pretenţii multe
Mormanele le-am adunat.
Şi ca urmare să rezulte
Din fapte ,ce la schimb am dat.
2 comentarii:
Frumoasa poezie,a venit toamna,un nou an din viata noastra este pe cale sa se termine...te imbratisez Mari.
Ma bucur de vizita Narcisa.Te imbratisez si eu cu mult drag!
Trimiteți un comentariu