24 septembrie 2013

ÎN BARCA RUTINII

Cândva rutina vieţii tale
În a sa barcă te plimba,
În cale-ţi presăra petale,
Pe norii negrii-i alunga.

Dar într-o clipă, din poveste
Un personaj a coborât.
Cu a sa coasă fără veste
A secerat ce ai iubit.

Şi împietrită de durere,
Rămasă în alt peisaj,
Te-ai rătăcit pentru o vreme
Şi ai pierdut al tău curaj.

Refuzi să crezi în adevărul
Ce se aşează în faţa ta,
Din suflet vrei să alungi dorul
Ce-ţi stăpâneşte inima.

Te simţi învinsă,mutilată,
De parcă coasa te-a lovit.
Cauţi cu ochii a ta soartă
Să vezi ce ţi-a mai pregătit.

Şi-nalţi o rugă către cer,
Să te ajute acum ai vrea
Din sufletul rămas stingher

Să şteargă toată durerea.

2 comentarii:

Narcisa spunea...

Frumoase versuri,adevarate...

Adriana spunea...

Dureros de adevarat.Va imbratisez.