ÎN BARCA RUTINII

Cândva rutina vieţii tale

În a sa barcă te plimba,

În cale-ţi presăra petale,

Pe norii negrii-i alunga.

Dar într-o clipă, din poveste

Un personaj a coborât.

Cu a sa coasă fără veste

A secerat ce ai iubit.

Şi împietrită de durere,

Rămasă în alt peisaj,

Te-ai rătăcit pentru o vreme

Şi ai pierdut al tău curaj.

Refuzi să crezi în adevărul

Ce se aşează în faţa ta,

Din suflet vrei să alungi dorul

Ce-ţi stăpâneşte inima.

Te simţi învinsă,mutilată,

De parcă coasa te-a lovit.

Cauţi cu ochii a ta soartă

Să vezi ce ţi-a mai pregătit.

Şi-nalţi o rugă către cer,

Să te ajute acum ai vrea

Din sufletul rămas stingher

Să şteargă toată durerea.