DUALITATE

Sunt ochii tăi oglindă zâmbitoare,

Privesc la omul ce-l zăresc în ei.

De-i spui că preţuieşti a lui valoare,

N-ai da pe el pereche de cercei.

Şi buzele mişcate la –ntâmplare

Îi potrivesc veşmântul de cuvinte.

Tu spui că este o gingaşă floare?

Oglinda arată sincer tot ce simte!

Nu înţeleg defel dualitatea

Şi nici cum tu te foloseşti de ea.

Mai mult aş preţui realitatea,

Nu mucegaiul vorbelor de catifea.

Ştiu cine sunt şi tot ce am în suflet,

Cămările sunt pline de averi.

Mă simt bogată în faptă şi în cuget,

Contrar la ce se vede din păreri.