5 iunie 2014

SIMPLA MURITORE

Nu pretind că-s scriitoare
Căci nimic nu am a spune,
Nici în cartea de română
Nu visez la al meu nume.

Sunt o simplă muritoare
Ce-a venit pe asta lume,
Spicuind la întâmplare
Din tristeţi şi simple glume.

Şi în calea unui val
Am ieşit forţând norocul,
M-am pierdut de-atunci de mal
Şi-i fac la ursită jocul.

Să nu criticaţi prea aspru
De zăriţi la întâmplare,
Foi pierdute din registru’
Şi pictate cu a mea stare.

Sunt numite simplu”gânduri”,
Ce se nasc cântând a jale.
De veţi citi printre rânduri,

Critica... va fi mai moale.

12 comentarii:

Anonim spunea...

Buna. Ma numesc Ana si in aprilie l-am pierdut pe tata... Tare greu este, mai ales ca se putea preveni moartea, a refuzat sa se trateze.... Acum am sufletul neimpacat....oare de ce nu am facut mai mult?

Anonim spunea...

Urmaresc de cateva zile acest blog si mi-a dat putere sa merg mai departe.... Va multumesc!

mariperijoc spunea...

Am citit comentariile tale Ana.Imi pare rau pentru pierderea ta.Noi cei de aici cunoastem aceasta forma a durerii,te ascultam fara sa judecam si iti suntem cu sufletul alaturi.Dupa cum iti spuneam si intr-un alt comentariu parerea mea este ca asa trebuia sa se intample si tu nu aveai cum sa schimbi acest destin.Una din etapele prin care am trecut toti este aceasta de a ne invinovati pentru ceva...povesteste-ne ce simti si astfel iti vei descarca putin sufletul mult prea incarcat de durere.
Dumnezeu sa il odihneasca in pace pe tatal tau si tie sa iti dea putere!

Anonim spunea...

Tata este bolnav de cativa ani..... Stiam ca este bolnav dar nu stiam exact ce avea, nu ne zicea, am incercat sa vorbesc cu doctorul lui, dar am fost repezita, mi-a spus ca el trebuie sa mearga sa se trateze nu eu....eu nu locuiesc in tara si nu puteam decat sa il rog sa aiba grija, sora mea fiind asistenta a vrut sa ii faca analizele dar a refuzat, cand ii era rau ii trimiteam bani sa mearga la medic, el ii impartea pe la frati, dar la medic nu mergea... La un moment dat m-am suparat si l-am lasat in pace si surorile la fel.In toamna ne-ai zis ca i-a zis medicul ca poate muri, dar ne zicea in ras si nu am facut nimic.... Am crezut ca s-a speriat si o sa aiba grija, insa el nimic.... I-a fost rau o data (atat stiu,am aflat dupa) s-a dus la urgenta , dar nu a stat internat....la o luna a facut infarct miocardic si a refuzat internarea din nou(sora mea l-a implorat sa stea internat,dar nimic), la o saptamana a murit in somn. Acum suntem toate cu durerea in suflet, de ce?

Narcisa spunea...

D-zeu sa ii odihneasca sufletul alaturi de ingeri iar voua sa va dea putere...stiu ce inseamna durerea unei pierderi,este greu sa accepti dar daca asta a fost dorinta lui...cunosc persoane care sunt bolnave si refuza tratamentul,sincer?si eu as proceda la fel...tratamentul nu face altceva decat sa prelungeasca chinul...gandeste-te ca el acum este bine,nu mai sufera,te imbratisez Ana.

Anonim spunea...

Multumesc pentru incurajari!sanatate si putere tuturor isr pe cei plecati dintre noi Dumnezeu sa ii odihneasca in pace!

mariperijoc spunea...

Suntem liberi sa luam decizii...uneori gandim asa ca ne curmam suferinta...ar fi bine sa ne gandim si la suferinta lasata in urma...Nu judecam,eu continui sa cred ca asa a fost sa fie,ca pana in acel moment i-a fost scris sa ramana aici...Cu siguranta acum este mai bine.Dumnezeu sa va dea putere sa acceptati!

Adriana spunea...

Dumnezeu sa il odihneasca pe tatal tau!Multa liniste sufleteasca draga Ana.

Anonim spunea...

Multumesc mult! Durerea este mare, dar trebuie sa trec pentru a avea grija de copilasii mei.... este tare greu, mereu ma intreb de ce a ales asa. In ultima vreme il mai certam , ne mai suparam pe el, offffff.... , de stiam😭😭😭. L-am iubit asa mult!

mariperijoc spunea...

Ana,tatal tau stie tot ce ai pe suflet,cunoaste imensitatea dragostei ce i-o porti,stie fiecare vorba pe care ai vrea sa i-o spui...

Anonim spunea...

Cat adevar:Aveam sentimentul vinovatiei coplesitoare......

Aveam sentimentul pedepsei supreme.....

Aveam sentimentul neputintei totale......

Aveam sentimentul esecului umilitor.......

mariperijoc spunea...

Un om aflat in doliu trece prin toate aceste etape.Dumnezeu sa ne dea putere!