18 septembrie 2014

CERNEALA SUFLETULUI

Litera mea poate-i necunoscută,
 Cerneala sufletului am ales.
 De multă lume este neștiută,
 De alții e numită simplu, vers...
 
 Am copt-o în focul ce arde în mine
 Și zi de zi o modelez mereu,
 Cu ea aș vrea să șterg de pot, suspine.
 Și de nu pot,mă ierte Dumnezeu!
 
 Lucește-n ochii unora a magie,
 Dispare luată-n zborul lui de vânt.
 Eu mi-aș dori lumea să nu o știe,
  Tristețe să nu fie pe pământ!
 
 Datoare sunt la cei care mă roagă
 Cu-o mângâiere să șterg lacrima.
 Și rând pe rând voi aduna-n desagă

 Gânduri curate ce-mi sting inima.

4 comentarii:

Adriana spunea...

Frumoase versuri! Va pup!

mariperijoc spunea...

Multumesc Adriana mea draga!Ma bucura mult vizita ta!

Narcisa spunea...

Frumos spus,va pup pe toate.

Lili spunea...

Cu poeziile tale,Marilena si cu mangaieri (prin cuvinte)ne-ai sters multe lacrimi,ne-ai alinat durerea si dorul...Pentru toate acestea ,iti multumim!