11 mai 2017

BARBUS ADINA - DE CE-AI"PLECAT"?



                                        Alexandra Daniela Nicolae   24.09.1986-15.11.2016






De ce-ai"plecat", in plina primavara, 
Fara sa-ti iei macar un"ramas-bun"?
De ce-ai"plecat", stiai c-o sa ma doara, 
Caci te iubeam, chiar fara sa ti-o spun...

De ce-ai"plecat", acum e Sarbatoare, 
Si tu nu esti, decat la mine-n gand;
De ce-ai"plecat", ma-ntreb, a cata oara, 
Chiar daca nu stiu ce sa imi raspund...

De ce-ai"plecat", mi-e atat de dor de tine, 
Ca-n fiecare clipa, de...Atunci;
De ce-ai"plecat", cum ai"uitat"de mine, 
In umbra caror Ceruri te ascunzi?

De ce-ai"plecat"-e iarasi primavara, 
Si te mai pot"gasi"numaiin vis;
De ce-ai"plecat", cum poate sa dispara, 

Cu tine-odata, tot ce mi-ai promis?.

74 de comentarii:

mariperijoc spunea...

Cu sufletul alaturi de tine Mada, o candela aprinsa si o rugaciune pentru Alexandra. Dumnezeu sa o odihneasca in pace!

Madalina spunea...

Multumesc din suflet,Mari.Cu toate ca sora mea a plecat toamna,alaturi de ea viata era o continua primavara.Te voi iubi toata viata,suriara mea mica!

Madalina spunea...

Unde sa te caut,unde sa merg sa te gasesc,surioara?De ce m-ai lasat singura pe lume?De ce ai luat Doamne,singura mea speranta?
Surioara,Alica a mea,mi-e dor de tine! O zi,atat mi-as mai dori sa pot sa-ti spun cat de mult mi-ai lipsit si cat te iubesc,sa te strang in brate si sa intru eu in pamant in locul tau.

Madalina spunea...

TU IARTA-MA CA SUFLETUL MI-E MUT
SI CA DUREREA MEA E INCA VIE,
SI IARTA-MA,TE ROG,PENTRU TRECUT
PENTRU GRESELI CE N-AS FI VRUT SA FIE.
Autor: Adina Barbus

Eu nu pot spune decat:Mi-e dor....

Adina Barbus spunea...

Aprilie 28 1990 versurile postate mai sus...CEI 27 de ani abia împliniți...de când NU MAI EŞTI !...plâng de Atunci în versurile astea...şi nu numai.Şi azi plâng şi eu,abia am aflat de la Radio România Actualități,postul nostru de Radio preferat,că azi se sărbătorește în România..."Ziua Tatălui".În a doua Duminică din mai...Adică azi...NUMAI TU...NU MAI EŞTI !!!😢😢💧💧.

Adina Barbus spunea...

Sora ta s-a născut toamna,a plecat toamna,MĂDĂ...ca şi tata...a plecat în anotimpul în care s-a născut:Primăvara...41 de ani,o lună şi două săptămâni mai târziu...😢😢💧💧

Madalina spunea...

Da,Adina.S-a nascut pe 24 septembrie 1986 si a plecat pe 15 noiembrie 2016.30 de ani...de abia isi incepea viata,avea doar un an de la casatorie,pe 30 octombrie facuse un an.
De cand a murit incerc sa-mi fac curaj sa ma uit la dvd-urile de la nunta mea,s-o mai vad acolo dar imi e teama,ma doare prea mult...si plang....

Adina Barbus spunea...

Offf....ştiu că Doare...ştiu...şi gustul lacrimilor îl ştiu...sunt cea mai"bogată"în lacrimi amare....

Adina Barbus spunea...

Pentru că NU e drept să NU fii Aici Duminica viitoare !:

NEDREPTE ABSENȚE...

Mai lasă,DOAMNE,Vieți,cu noi la masă,
Şi nu mai fă Minuni doar printre Sfinți !
Să se întoarcă EL din nou acasă,
Şi îți promitem că vom fi cuminți !

LIPSA DE AER ne-a pătruns şi-n suflet,
NE SUFOCĂM subit şi crunt,de tot !
De Nepăsarea Unora din cuget,
Dintr-un"NU !"trist,absurd şi fără rost !

Şi-aşa ajungem să ne pierdem Viii,
Când îi avem nu îi cinstim destul !
Eclipse pe fundalul frăgezimii,
EI MOR...căci Unii au un"suflet"(?)nul...

EL a ştiut fi PRIETEN,la Răscruce,
De Rugăminți,când a uitat de EL !
Dar când Destinul l-a urcat pe Cruce,
Nimeni nu a putut a fi la fel !

Măcar un OM de-ar fi avut,să-i fie,
O rază de Speranță-n Negre Lumi !
Poate schimba Durerea-n Bucurie,
Şi lăsa drum deschis unei Minuni !

Dacă aveau un singur strop de milă,
Şi spuneau"DA !"acelui"S.O.S"!
NU DUMNEZEU era Atunci de vină,
Ci EI,ce-au ignorat al Morții"preț"!

Şi vai,EL s-a mutat în Altă Soartă !
Şi ce vom învăța din MOARTEA LUI ?!?
Că suntem RĂI şi cinici,peste poate,
OAMENII BUNI rămân ai nimănui !

Aşa cum azi,deja e Prea Departe,
Cel ce-a fost un"exces"de Altruism !
Se face-n inimi lacrimă şi noapte,
Ne sfâșie Eternul Realism !,

Al Despărțirii !.Veşnicia-i Totul !
Şi-am vrea în RAI să fie telefon !
ALO,DE CE SE-AUDE NUMAI TONUL ?
"M",HAI,RĂSPUNDE !.DOAR PUȚIN,TE ROG !.(ADINA BĂRBUŞ-13.05.2017).

Madalina spunea...

Cat de frumos,Adina.Inca o data cred ca darul asta de a scrie este primit de la tatal tau,asa el e prezent langa tine tot timpul.
Acum 6 luni pe vremea asta plangeam intorcandu-ma acasa de la spitalul din Targoviste,acolo unde m-am rugat de asistente sa o mai lase putin cu mine,sa nu o duca la morga...murise...inainte sa ajung si eu la ea.Nu m-a mai asteptat,poate a considerat ca ne luasem deja ,,la revedere"cu o seara inainte.Nu am sa uit niciodata acele cateva ore petrecute cu ea in ultimele ei 2 zile de viata
DOAMNE,CAT DOARE,IMI AMINTESC FIECARE GEST,FIECARE PRIVIRE.
TE VOI IUBI MEREU,SURIOARA.

Adina Barbus spunea...

Da,doare...şi eu îmi amintesc tot din ziua de 27 APRILIE 1990...ultima mea zi cu tata...doare...tare...nu mi-am luat decat un"pa"...credeam ca e ca de obicei...de unde sa stiu ?.Iar bunica mea nu mai putea vorbi cu nimeni in ultima zi...desi eram lângă ea,nu mi-am putut lua ramas-bun...doare,stiu.Sunt langa tine,din tot sufletul !.

Madalina spunea...

Aseara am visat-o,asa cum era ea,zambitoare...dar spunea ca o dor coastele pentru ca le avusese rupte dintr-un accident.Ciudat,pentru ca ea nu a avut niciodata accident...poate ca pamantul asta e prea greu pentru ea!
M-am trezit si mi-am dat seama ca a fost doar un vis,ca nu am s-o mai vad decat in vise,cand vrea ea sa-mi apara...DOARE,DOAMNE PREA RAU.
Tu,Adina esti alaturi de mine si eu sunt alaturi de tine.Stiu cat doare lipsa lor si fiecare zi cand nu sunt langa noi.Te imbratisez cu drag

Adina Barbus spunea...

Să-ți mulțumesc,din nou,pentru Idei ???.Tare aş fi vrut să nu visăm doar...şi să fii Aici,să ne plimbăm real,ca în ultima excursie,din 1989 !!!.Dar...Ştii că vine...DUMINICĂ,21,NU-I AŞA ?:

VISÂND UN DRUM CU TINE...SPRE RAI !

Cu ultimul bilet la TINE-n palmă,
În trenul către RAI vreau să urcăm:
Abia în zori,"somați"de-a zilei vamă,
Ne-om despărți.Acum ne bucurăm,

De Clipa Asta-n care nici Durerea,
Nu ne-ar putea reaşeza-n genunchi !
Iubirea îşi va regăsi Tăcerea,
Ca două flori unite în mănunchi !

Vom fi-Mpreună iar-şi va fi Bine !
Şi-am vrea să meargă trenul mai încet;
Călătorind pe-aceleaşi veşnici şine,
Întotdeauna doar pe un bilet !

Stând ca mereu,tot umăr lângă umăr:
Destinul Nostru-nseamnă Amândoi !
Şi noaptea unui drum şi-un singur număr,
Azi nu mai spunem"Unul",spunem"DOI"!

Şi Lumea Noastră e din nou Frumoasă,
Ca-n vremi apuse...chiar de"înapoi",
Mă-ntorc doar EU,căci TU ai Altă"Casă",
Dă-mi voie să Visez la Vechiul"NOI"!

Să-ncerc să uit că Moartea e"refrenul",
Ce ne-ntrerupe cântecul de drum:
Şi dimineața-i halta-n care trenul,
Va opri,să cobori TU...prematur...

Iar EU pornesc din nou,spre mai departe,
Cu un bilet pe care scrie:"DOR"!
DE DOUĂ INIMI CE-AU DESCHIS O CARTE,
ÎN CARE SE VORBEA DE CERUL LOR !.(ADINA BĂRBUŞ-16.05.2017).

Adina Barbus spunea...

MĂDĂ...şi eu te îmbrățişez cu drag !.Atât ne-a mai rămas...să visăm...deşi uneori şi asta doare !.

Madalina spunea...

Superba poezie,Adina.Felicitari,chiar ai talent.Pot sa te intreb daca ai publicat vreodata toate aceste poezii?

Madalina spunea...

In noaptea de Revelion,cu cateva clipe inainte sa trecem in 2017 ma rugam la Dumnezeu sa faca o minune,sa dea timpul inapoi,sa fie iar 2016,sa pot sa mai am cateva luni,in care sa te caut,sa ne impacam,sa pot sa te salvez de boala asta crunta...La cateva clipe dupa miezul noptii prin fata mea a trecut o masina cu nr de DB,ceva cu ALE,nu am retinut prea bine.Am simtit ca a fost un semn de la tine,surioara.
Te voi iubi toata viata mea!
Sper ca esti cu tati Nicu,acolo sus,ca sunteti linistiti,ca v-ati gasit pacea.

Adina Barbus spunea...

Am reusit in 2004 printr-un om bun ruda cu mine sa public o"placheta de versuri",cam subtire pentru cate poezii aveam si am,dar a fost gratis,asa ca...nu imi permit sa public ca nu am bani de asa ceva,eu nu am nici un venit ca nu lucrez nicaieri,mama are pensie si cu ce trimite fratele meu din Australia.Mi s-a cerut de atunci din 2004 20 de milioane lei vechi,pentru alta carte si nu aveam.Acum cine stie cat o mai fi.Dar nu ma deranjeaza...scriu pentru sufletul meu,chiar daca le postez si pe fb,sa ma oftic ca mi se fura dupa aceea...am patit-o.Dar...eu tot"ale mele"le consider.Si nepublicate.Ai dreptate,cateodata EI ne dau semne...primeam si eu intr-un timp...acum nu stiu de ce nu mai primesc...nici in vis nu prea ne mai"intalnim"...si chiar imi pare rau...Dar...vreau sa cred ca nu m-a uitat...cat inca imi inspira versurile...

Madalina spunea...

Foarte urat din partea celor sau celui care ti-a furat poeziile.Nu mi se pare normal.Pacat ca nu ai reusit sa publici pentru ca sunt sigura ca sunt persoane pe aceasta lume care apreciaza,la fel ca mine,tot ceea ce ai scris tu si ar fi incantati sa citeasca poeziile pline de sensibilitate si durere.Eu,imediat dupa moartea surioarei mele,daca nu as fi gasit blogul acesta si poeziile tale cred ca inebuneam.E adevarat ca nimeni si ninic nu poate lua licul celor pe care i-am pierdut dar aici ii simt mai aproape,sunt printre oameni care inteleg durerea mea.Nu ai idee cat de mult inseamna pentru mine prietenia ta!

Adina Barbus spunea...

Ei,mersi de cuvintele astea frumoase,de ce nu-ți faci şi tu cont de fb ?.Ar fi mult mai simplu,am vorbi noi direct pe mesaje,ai vedea cum arăt,😊😊ai citi poezii la discretie...Pe de alta parte,esti printre putinii care apreciază,99% din cei care ma cunosc ma consideră nebună,inclusiv fratele meu si matusa mea,sora mamei.Zic ca numai un Om anormal la cap poate sta sa scrie versuri...si mai ales din durere...chiar si după 27 de ani...

Madalina spunea...

Imi pare rau ca spun dar cred ca nebuni sunt ei.Sunt foarte rari oamenii cu o asemenea sensibilitate,care iubesc cu adevarat si care nu renunta la oameni atat de usor,chiar daca acestia nu mai exista in lumea asta,sunt foarte rari oamenii care au sufletul atat de cald.
Adina,adevarul este ca am pagina de fb dar nu am mai intrat de foarte mult pentru ca am avut niste probleme mai complicate si am renuntat sa mai intru,de cativa ani nu am mai actualizat nimic iar de facut alta pagina nu vreau.
Sper ca vom continua sa vorbim aici.Si nu asculta oamenii care spun ca nu esti normala la cap,ei nu sunt normali pentru ca au uitat vremurile trecute cand din viata lor faceau parte niste oameni mununati care nu merita uitati...Si daca esti anormala,atunci si eu sunt anormala pentru ca imi plac la nebunie poeziile tale,exprimi prin ele ce este in sufletul meu.
Te imbratisez cu mult drag,sira de suferinta.

Adina Barbus spunea...

Ok,bineînțeles că vorbim !.Am întrebat doar.Să ştii că blogul ăsta are şi pagină de fb cu acelaşi nume,şi d-na Marilena Perijoc a fost atât de amabilă să-ți publice scrisoarea către sora ta şi acolo.În altă ordine de idei,hai atunci să fim"anormale"amândouă.Păcat că nu se pot pune şi poze la comentarii,ți-aş fi trimis o poză cu mine,să ştii cu cine vorbeşti.O maaareee îmbrățișare din suflet,"sora"mea.Eu n-am surori,dar mi-ar fi plăcut o Soră ca TINE.Mă bucur tare că ne-am găsit.❤❤

Madalina spunea...

Si eu ma bucur ca ne-am gasit,Adina,prin intermediul acestui blog si al poeziilor tale care mi-au atins si mi-au alinat sufletul asa cum nimeni altcineva nu a facut-o.Si nici nu ar putea,pentru ca doar Ei ar putea sa-mi aline sufletul dar Ei nu mai sunt.Iti multumesc pentru prietenia ta.
De scrisoare stiam,eu am rugat-o pe doamna Mari sa o posteze si acolo.As fi oprit lumea toata pe strada sa spun tuturor ca am pierdut-o pe Alexandra,asta era sentimentul pe care si acum il am,as vorbi ore intregi despre ea,dar din pacate nu am cu cine,lumea a uitat,isi vede de viata lor,chiar ma evita.
Te imbratisez cu drag.

Adina Barbus spunea...

Lasă,nu te necăji,vorbeşti cu mine despre ALICA şi despre orice vrei TU.Mă gândeam,aşa,să mai zâmbim un pic,unde mai scriem noi când om face şi la postarea asta aproape 200 de comentarii ?!.Glumeam...Serios,poți vorbi orice cu mine,te înțeleg,că sunt la fel şi eu,şi nici eu nu am avut nici Atunci,dar nici acum cu cine vorbi,deşi simțeam la fel ca tine,că e incredibil,că trebuie să afle toată lumea...Chiar dacă eu în toate zilele acelea trei am avut tot timpul impresia că"visez",ca"nu se poate,nu e adevarat".Eram în cimitir,ma uităm cum îl asează în groapă si ma gândeam ca NU e Acolo,ca e acasa,ca daca ma întorc acasă îl gasesc.Asa ca am plecat acasă,deşi cineva m-a luat de guler sa ma împiedice.Dar m-am smuls si am plecat....numai ca Acasa...NU era !."Camera Noastră"era...goală.Bineînțeles ca nici nu ar fi putut fi altfel,dar eu tot sperasem,absurd,probabil ca va fi vreo minune ceva...Nu a fost...Si EL NU mai era...Atunci m-am apucat de scris...simteam ca aveam multe sa-i mai spun...Daca vrei,eu mai am postate pe blogul asta niste poezii mai ales in 2014,februarie.Si la poezii am postat eu comentarii,în proza,dar si in versuri unele,nu mai stiu exact la care poezie,dar scrie numele meu la poeziile mele,dacă e poți citi si comentariile as fi curioasă daca iti plac versurile de acolo.Sper sa le găsesti.Si,ti-am spus,putem vorbi orice.Sunt aici,sper sa nu treaca prea mult fara sa-ti răspund.Imbratisari calde,calde !.

Adina Barbus spunea...

Mâine e...21...DACĂ-ȚI SCRIU,MĂ AUZI ?.

Madalina spunea...

Te aude,Adina.Trebuie sa speram ca stiu ce simtim,ca sunt langa noi.Ca sunt acum intr-un loc mai bun dar vegheaza asupra noastra.Eu sunt alaturi de tine,daca vrei sa vorbesti sau daca vrei sa taci sau vrei sa scrii,pentru orice!
Eu am visat-o pe Alexandra ca imi spunea ca este bine,mi-a repetat de trei ori ca e bine si vreau sa cred ca a fost un mesaj de la ea,ca intradevar este bine,chiar daca eu,aici,simt ca mor cu fiecare zi care trece,cu fiecare clipa care trece fara ea.
Vroiam sa stii ca ma gandesc la tine si ca sunt alaturi de tine in ziua aceasta speciala pentru tine.
Te imbratisez cu drag.

Adina Barbus spunea...

Mulțumesc mult MĂDĂ !!!,Aşa cum spuneai şi tu,nimeni nu mai ştie,nimănui nu îi mai pasă...doar nouă.Da,azi doare !.Dublu !!!!.Simt că am sufletul frânt,nici fizic nu mă simt prea bine,stomacul meu dă semne de"nervozitate",şi aşa are"colon iritabil"....Zi grea azi...cumplit de grea...şi nu pot să plâng decât pe ascuns,că se sperie mama...

Adina Barbus spunea...

AZI E ZIUA TA !.TU UNDE EŞTI ???

Adina Barbus spunea...

Ți-aş oferi buchete mari de flori,
Scăldate în lumina dimineții,
Ți-aş oferi şi visele din zori,
Cernute din mătasea gri a ceții...

Ți-aş oferi acum întregul Cer,
Înrourat de tristele apusuri,
Ți-aş oferi albastrul lui stingher,
Şi ale stelelor târzii surâsuri...

Ți-aş oferi secundele de dor,
Înveşmântate-n lacrimi prea sărate,
Ți-aş oferi al razelor izvor,
Şi cea mai blândă şi senină noapte...

Ți-aş oferi o lume azi în Dar,
Şi-un anotimp de vis în calea ta,
Dar...prea târziu !.Azi totul e-n zadar,
Să-ți spun doar"LA MULȚI ANI !",DE ZIUA TA !.(ADINA BĂRBUŞ-din vol."LACRIMI DE CUVÂNT"-21.05.2004).

ȚI-AŞ OFERI...DAR NU MAI POT SĂ-ȚI OFER DECÂT LACRIMI...

Madalina spunea...

Cat de frumoasa este poezia!Inca o data faci sa-mi lacrimeze ochii,atingandu-mi sufletul si inima cu versurile tale.
Sunt langa tine,Adina,chiar daca nu fizic,cu sufletul sunt alaturi de tine in aceasta zi dar nu numai.Stiu ca doare,ca nimic din ce am face sau am spune nu ii va aduce inapoi...avem doar amintirile pe care le vom purta in suflet mereu.
Mi-e atat de dor sa te aud intrebandu-ma:,,ce faci,sis?",imi e atat de dor de tine,Alica!

Adina Barbus spunea...

Mulțumesc !.Mi-e şi mie Dor,azi,mereu...mă tot bate lumea la cap să uit,să renunț,să nu mă mai doară...de parcă ar fi sentimentele la comandă...Offf...nu ne înțelege nimeni,zici că n-a pierdut nimeni niciodată pe nimeni drag...Azi am plâns,dar pe ascuns,că altfel o sperii pe mama,care nici ea nu mai ține cont...aşa or fi oamenii...eu ştiu ?.Te îmbrățişez cald,draga mea !!!.

Madalina spunea...

Eu nu cred ca nu mai esti,pentru mine TU esti la Targiviste,acolo te stiu,acolo vreau sa te caut,acolo stie sufletul meu ca te gaseste.Haide, spune-mi ca nu ,,ai plecat",nu pot crede ca nu te voi mai vedea vreidata,ca nu vom mai vorbi vreodata...NU TE-AM PIERDUT PENTRU TOTDEAUNA,NU-I ASA?

Madalina spunea...

Adina,mi-as dori sa fiu ca alta lume,sa trec mai departe,sa-mi vad de viata mea dar nu pot.Chiar si sotul meu mi-a spus ca dupa moartea ei m-am schimbat,ca nu mai sunt eu.Cum as mai putea fi eu cand o parte din sufletul meu a fost ingropat odata cu ea,cum sa fiu eu cand n-o mai am pe ea?
Nu pot fi ca alti oameni,eu sunt ca tine.Noi nu putem uita,Adina,NU PUTEM MERGE MAI DEPARTE CA SI CUM NU S-A INTAMPLAT NIMIC.NOI NU!!!

Adina Barbus spunea...

Mie îmi spui ?.Pentru mine,ca şi pentru tine,cel puțin atunci,el era aici,aici ştiam că îl găsesc,deşi EI îl așezau în mormântul rece...Şi sufletul meu a plecat cu el...asta nu înțeleg toți ăştia care mă tot"sfătuiesc"să uit(?!?).Cum să uiți ?.Dar poate oamenii ăştia"normali"trăiesc mai bine ca noi...dar n-aş putea trăi ca ei...ar însemna să-L pierd încă o dată.Şi nu vreau.Te îmbrățişez cu mult drag !.Noi suntem noi,sunt cu tot sufletul lângă tine draga mea MĂDĂ !.

Adina Barbus spunea...

ALICA TA ŞI,"M",numele secret pe care îl avea TATA,dat de mama şi de noi,copiii,sunt mereu cu noi,cât timp ÎI purtăm în Suflet.Sigur de Acolo nu pleacă.Aşa că încă sunt cu noi.Eu asta vreau să cred.Atâta timp cât ÎI IUBIM,EI sunt acasă...în inimile noastre.

Madalina spunea...

Dar imi doresc din tot sufletul sa ii mai pot imbratisa macar o singura data,sa pot sa le spun ca ii iubesc atat pe Alica mea cat si pe tati Nicu a carei zi de nastere va fi pe 29...dar nu mai sunt iar imbratisarile pe care le trimit acolo sus in fiecare seara nu imi ajung,nu-mi potolesc dorul din suflet,Adina.
Maine ii fac pomana socrului meu de 4ani.Alta durere...in sufletul asta blestemat.
Te imbratisez cu drag,Adina.Iti multumesc pentru prietenia ta.

Adina Barbus spunea...

Offf.Ştiu,am şi eu doruri din astea...am avut si pe 21,şi pe 23,o bună prietenă de familie,căreia eu îi spuneam"Bunica mea de Suflet","Tanti"NUȚI,a"plecat"Acolo,la soțul ei,acum 3 ani,pe 23 MAI.Pe 21 era şi ziua ei onomastică,o chema Elena.Mareş,pe numele de familie.Soțul ei,"Nenea"Gheorghe,a"Plecat"în 2004.Mi-au fost mereu alături oamenii ăştia,mai ales după...1990,chiar dacă eu stăteam în Ghirdoveni şi EI în București.Ştiu că erau în vârstă,dar...parcă i-aş mai fi vrut lângă mine.Şi,din nou,tot o"zi cu Îngeri",va fi 29 şi pentru mine,un alt OM care mi-a fost alături,"Nenea"Nicuşor,soțul unei nepoate de soră a bunicii mele-sora ei a avut două fete şi un băiat.Soțul uneia dintre ele e acest"Nenea"NICUŞOR-MARDALE,care era născut pe 11.05.1927 şi a"Plecat"pe 29.05.,tot acum 3 ani,în 2014.Tot un"Bunic de Suflet"şi el.Am avut norocul de astfel de Oameni,care mi-au fost aproape şi fizic şi cu sufletul.Ei,"Nenea"NICUŞOR şi"Tanti"Silica(Vasilica),soția lui,locuiesc în satul vecin,I.L.CARAGIALE.Sora lui"Tanti"Silica,"Tanti"Viorica(de fapt o chema Maria,dar aşa i se spunea),cu"nenea"Mitu(Dumitru),soțul ei,şi cu fata lor,a locuit la"doi paşi"de mine,foarte aproape.Mai aveau 3 băieți,dar stau în Ploieşti.Eu eram bună prietenă cu fata ei,MARIA-MAGDALENA DOBRE,(MIHAI-după căsătorie).Ea nu a plecat de acasa când s-a căsătorit,a venit soțul ei la ea.Aşa că tot bune prietene am rămas,am crescut cu ea,eu şi fratele meu,ea era cu trei ani mai mare ca fratele meu,cu sase mai mare decat mine-nascuta în 1974,dar,fiind vecini aşa aproape şi rude,eram unii la alții mai tot timpul.Şi chiar dacă s-a măritat,a avut copil,o fetiță,tot pe la ea eram,cand aveam toti timp,ne jucam cu cea mica,vedeam de ea,etc.Din păcate,nici Mariana,aşa cum îi spuneam noi,nu a rămas prea mult pe lumea asta.În 5 iulie 2001,ea şi soțul ei au plecat cu maşina la Târgoviște,foarte de dimineață,că ea era vânzătoare la un magazin şi avea inventar.Numai că pe drum,prin Mija,soțul ei,probabil a adormit puțin la volan,şi maşina a ajuns în spatele unei căruțe cu lemne.Soțul ei când s-a trezit a tras de volan,dar a intrat exact cu partea dreaptă-față a maşinii,unde dormea Mariana,în căruța cu lemne.Un lemn a străpuns parbrizul şi a intrat...în pieptul Marianei,care nici n-a mai apucat să-şi dea seama ce se întâmplă,a murit pe loc.Avea nici 28 de ani,i-ar fi împlinit în octombrie.A fost Tragedie,îți dai seama,nici acum n-am uitat dimineața aia plină de strigăte sfâșietoare,ale părinților ei,care abia aflaseră că fata lor nu mai e...După ce cu o zi în urmă fusese acasă,cu ei.O văzusem şi eu,era în grădină la ea,dar n-am vorbit,din păcate,nici eu nu aveam timp,nici ea...Şi n-am mai apucat...ea a murit...a doua zi.Încă o DURERE...Cumplită.Fetița ei,Alina,avea abia 5 ani.Şi,ca să fie şi mai trist,în august acelaşi an ar fi trebuit să facă şi nunta,că erau căsătoriți doar civil,dar programaseră şi ei nunta,că abia atunci aveau posibilități.N-au mai fost amândoi...Şi ce bucuroşi erau,mi-a arătat rochia,cea mică ar fi avut şi ea o rochie superbă,dar....Rochia de mireasă a îmbrăcat-o MARIANA,dar...ca să plece....Acolo...nu ca să se mărite cu Eugen.Aşa că...Am mulți Îngeri şi eu,Acolo...Ştiu cum e.Te îmbrățişez cu multă căldură,draga mea MĂDĂ !.

Adina Barbus spunea...

Cea care a făcut"telefoniadă"în ziua aceea,să le dea vestea fraților şi cumnatelor ei,a trebuit să fiu eu...bunica mea era la părinții ei,să-i aline cumva,mama şi fratele meu erau la serviciu,plus că numai eu aveam telefon fix prin zonă,abia instalase fratele meu.Îți dai seama cum a fost....Am înghițit pastile de inimă în ziua aceea,nici nu le mai ştiu numărul,mă mir că n-am dat în supradoză.Dar...nu aveam încotro...apoi,până au venit rudele,am avut grijă şi de Alina,care săraca ar fi trebuit să plece la grădiniță şi bineînțeles că nu a mai plecat,nu înțelegea nimic,de ce e agitație,şi,întrebarea"cheie"-"unde e mami"?.Ce să-i spui ?.M-am simțit iar ca pe 28 APRILIE 1990.Exact aşa eram şi eu atunci,tot aşa fulgerător a fost şi la mine totul...

Adina Barbus spunea...

Mama Marianei,"Tanti"Viorica,nu i-a putut supraviețui fetei ei,decât până în februarie 2002.Era şi aşa bolnavă de diabet,dar după ce a murit Mariana,nici ea nu a mai fost aceeaşi...Şi e de înțeles.Tot ce spunea cel mai des era că se roagă să o ia şi pe ea Dumnezeu să fie cu fata ei.Şi a ascultat-o,până la urmă.Că sincer,nu era viață ceea ce mai trăia,după....Se vedea clar că nu mai era decât o umbră...

Madalina spunea...

Stiu cum este.Chiar daca nu vorbesc cu ai mei ii mai zaresc din cand in cand si cel mai mult ma inspaimanta mama.Arata groaznic si imi e frica sa nu pateasca ceva.Vezi tu,Adina,ei nu l-au suportat pe sotul meu si au mai fost si alte probleme din cauza mea si asta i-a facut sa renunte la mine,pentru ca asta simt.Dragostea pe care sustin ca o simt pentru mine si pentru nepoata lor e mult mai mica decat ura pe care o simt pentru sotul meu.
Nu am mai intrat pentru ca am avut multa treaba dar si pentru ca nu m-am simtit in stare.Ieri a fost ziua lui tati Nicu dar el a plecat dupa Alica si m-am saturat de atata durere.Bu mai pot,nu stiu decat ca ma trezesc si ma culc cu aceeasi durere in suflet.Ii vreau inapoi dar nu se poate.
Te imbratisez cu mult drag,draga prietena.
MI-E DOR DE VOI!!!!NIMENI NU STIE CE E IN SUFLETUL MEU,CAT DE MULT REGRET CA NU V-AM FOST ALATURI.

Adina Barbus spunea...

Offff....e trist tare ce spui tu...dar şi asta am simțit-o...Mereu am avut impresia că restul lumii,bunica,matusa mea,chiar si mama,au primit mai mult cu ușurare vestea ca tata nu mai e,mi s-a părut ca a fost asa un"bine ca nu mai e",decat regret...de asta ma gândesc ca poate lui ii e mai bine Acolo decat Aici...Nu stiu,mama mereu mi-a zis ca ea s-a măritat ca"sa isi pună numele maritata"ca pe vremea aia era"rusinos"sa nu fii căsătorită la 22 de ani cât avea ea atunci.Iar bunica,mama ei,am simtit întotdeauna ca asa cum spui tu,nu l-a suportat pe tata.Se mai certau si când se certau îl blestema"sa-i zică preotul la cap".Iar mie,sincer,îmi venea sa-i spun,când a murit tata,ca i s-a îndeplinit dorinta.Dar mi-a fost teama ca i se face rău,si nici n-am avut tupeul necesar,m-a crescut si ea,totusi.Dar...parca prea era mare"coincidenta"...Asa ca,iar stiu cum e.Si eu te îmbrățişez strâns cu toată dragostea !.Fii tare,sunt cu tine !!!.Ne ținem de mână si trecem împreună şi peste clipe de-astea !.❤❤❤❤❤❤❤❤❤

Madalina spunea...

Cand sora mea s-a maritat,eu nu am fost,nu m-au invitat.Nasa ei a fost verisoara mea cu care am copilarit,eram toate trei oriunde mergeam...la nunta nu am mai fost...Ma doare si acum ca nimeni nu s-a gandit si la mine,sa vina sa ne invite pe mine si pe sotul meu.De noi,in clipele fericite au uitat.....Doare,Adina,enorm dar inghit si ma rog ca surioara mea sa fie bine acolo unde e.

Adina Barbus spunea...

Trist.Dar am înțeles că ea a fost la nunta ta,spui că e pe filmări...invers de ce oare n-au mai vrut să fie,să fii şi tu la nunta ei,că erați surori,totuşi...În fine...acum,ce mai contează...ai dreptate,acum tot ce mai poți face e să o ierți şi să te rogi pentru ea...a suferit destul,sunt sigură că te-a iubit şi în ciuda divergențelor astea.Eu îți sunt alături din suflet,chiar dacă ştiu că nu se simte,poate,că e prea...virtual totul.Suntem departe,dar sufletul meu e lângă tine !❤❤❤❤

Madalina spunea...

Eu am iertat-o de mult,sper doar sa ma fi iertat si ea pe mine.Stiu ca m-a iubit,sper ca ea sa fi stiut ca si eu am iubit-o si am s-o iubesc pana in ziua in care ne vom reintalni.Oricum eu nu o invinovatesc pe ea pentru situatia care a fost.Parintii mei au gresit,eram surori,nu trebuia sa faca diferenta asta...simt ca de mine nu au mai avut nevoie,m-au dat la o parte iar acum vor sa fie iar ca inainte,sa uit si sa reluam relatiile dar fara macar sa isi ceara iertare.Nu realizeaza cat au gresit.
Ma doare rau dar asta e...Azi e Ziua Copilului...eu sunt a nimanui,dar am o fetita minunata pe care sa o serbez.
La multi ani,Adina,pentru ca in adancul sufletului si noi suntem copii sau ne dorim sa ne intoarcem in copilarie.
LA MULTI ANI,SURIOARA.SPER SA FI CU COPILASUL TAU!TE VOI IUBI TOATA VIATA.

Adina Barbus spunea...

La mulți ani şi ție,MĂDĂ !.Da,măcar de dragul de a ne aminti că am fost şi noi copii,să credem că azi e Ziua Noastră.OF...Am avut şi eu timp să fiu copil...9 ani şi 8 luni...apoi...fără tata nimic nu a mai fost la fel.Sora ta a avut şi un copil ?.Ce poveste ce viață tristă a avut şi ea...Şi ce destin crunt...De ce o fi aşa de crudă Viața cu noi ???.😢😢.Calde imbratișari din Suflet,să ştii că îți sunt alături,draga mea dragă !!!.❤❤❤❤❤

Adina Barbus spunea...

Hei,ne avem una pe alta,eu aşa simt,că de când ne-am găsit nu mai sunt a nimănui,sper să simți că sunt alături de tine !.Şi sigur Sora ta te-a iubit,cred că ai fost totul pentru ea,mai ales că erai mai mare,Şi da,sigur te-a iertat,şi te Iubeşte şi de Acolo,eu chiar cred asta.Şi va avea ea grijă,va găsi un mod să îți şi arate.Îngerii noştri au grijă de noi,vreau să cred asta.❤❤❤❤

Madalina spunea...

Am fost zilele astea atat de ocupata si nu am mai avut timp sa intru aici dar cu gandul am fost aici,ca in fiecare clipa a fiecarei zile.Am cununat,botezat si am taiat si motul unui baietel de 3 anisori.Tot timpul cat am fost in biserica m-am gandit la ea,la surioara mea,cat mi-ar fi placut sa fie si ea cu mine...Aseara am fost la botezul altui baietel,baiatul unui fost prieten de-al Alexandrei,Adina.Pot spune ca a fost un chin pentru mine,nu ma gandeam decat la Alica a mea,ca nu mai este,am avut lacrimi in ochii tot timpul.Si m-a durut enorm ca nici macar nu m-a intrebat nimic nimeni,ca si cum nimic nu s-a intamplat.Poate ca sunt rea,dar baiatul asta afirma acum cativa ani ca o iubeste pe Alexandra iar acum nici macar condoleante nu mi-a zis.El e plecat in Spania si si-a facut o familie,si-a continuat viata de cand s-a despartit de Alexandra si nu il condamn,avea tot dreptul, dar ma doare ca nici macar un cuvant nu a spus despre ea.
Mi-e atat de dor de ea,de clipele petrecute impreuna,mi-as dori sa dau cumva timpul inapoi dar nu se poate...iar sufletul meu refuza sa creada ca ea nu mai e,nu poate accepta...Nu e corect,e atat de nedreapta viata asta!

Madalina spunea...

Da,Adina,surioara mea a avut un copilas,un baietel pe care l-a nascut la 6 luni jumatate dar care nu a trait decat cateva ore,din cate am inteles eu.Dupa asta,Alica a suferit o depresie puternica,chiar si in seara in care am fost eu prima oara la ea,pe 13 noiembrie,ea plangea dupa copilasul ei.Sper ca acolo unde e, e cu el.

Adina Barbus spunea...

Off...Iar nu am cuvinte...sunt doar cu sufletul lângă tine.Ştiu cum e să fii cu gândul la cea mai dragă persoană din viața ta tot timpul,asta fac şi eu...clipă de clipă...Ieri s-au pomenit cei plecați,dar inima mea care nu are de gând să mă lase să mă deplasez,nu mi-a dat voie să ajung nici măcar până Acolo...Şi mă doare că nu sunt sănătoasă,nu vreau să fiu aşa...dar...

Adina Barbus spunea...

Oamenii uită atât de repede...Nici de tata nu şi-a mai amintit mai nimeni,chiar atunci aproape,nu zic acum,după atâta timp...Asta e lumea...Numai noi nu putem uita.Şi nici nu vreau,n-aş putea să trăiesc"normal"-normalul altora...

Madalina spunea...

Se vor face 7 luni de cand a plecat iar eu ma tot uit pe drum sambata si duminica poate o zaresc trecand spre bunici sau inapoi,spre Targoviste.
Cand era mai mica,intr-o zi,a baut niste visinata si se ametise.A inceput sa cante prin casa:Hai,Leano!Toti am ras de ea si vorbele astea au ramas ca un refren atunci cand vroiam sa radem.Joi,venind de la cumparaturi pentru nunta,botez si mot,eram cu o prietena in masina si a inceput sa cante si ea acelasi lucru,fara sa stie de episodul cu sora mea,nu avea de unde sa stie.Cand am auzit mi-au dat lacrimile si mi s-a furnicat pielea pe mine...Oare a fost un semn ca ea este langa mine?Nu mi-a venit sa cred!!!
Ca din senin a rostit aceleasi cuvinte ca surioara mea.
Imi e atat de dor de ea,Adina.Sper din suflet ca m-a iertat pentru tot cat am gresit fata de ea.
Te imbratisez cu mult drag,prietena si ,,sora mea" de suferinta.

Madalina spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Adina Barbus spunea...

Off.Eu nu mă pot abține să nu plâng-râd la melodia lui Ducu Bertzi-"M-am îndrăgostit numai de ea"-am făcut un Revelion cu tata pe melodia asta-se difuza la România Actualități,exact în noaptea aceea şi eu am început să o fredonez,iar tata m-a rugat să îl învăț şi pe EL,aşa că am petrecut Revelionul lălăind pe melodia asta,aşa,în glumă...A fost ultimul Revelion...apoi...Dar melodia asta rămăsese Melodia Noastră...aşa am considerat-o amândoi de atunci...Şi îmi aminteşte de EL întotdeauna...Şi eu te îmbrățişez cald,"sora"mea dragă !.

Adina Barbus spunea...

Dacă nu o ştii,deşi nu cred,caut-o pe you-tube,o găsești sigur.Mulți mi-au spus că nu era"de mine"pe atunci,că eram copil,dar dacă eu îl descoperisem pe Ducu Bertzi şi îmi plăcea muzica lui ?.Iar de melodia asta mă"indragostisem"eu de când aveam 4 ani,Când am auzit-o prima oară,şi am învățat-o pe de rost.Oricum ştiam şi să citesc de la 3 ani,aşa că să învăț o melodie la 4 nu era mare lucru.☺☺

Madalina spunea...

Stiu melodia,e frumoasa.si eu am copilarit cu melodia asta si cu melodiile madalinei manole,alt suflet plecat prea devreme dintre noi.Mi-a placut la nebunie ultima melodie a ei, Suflet pierdut.
Astazi am plans mai mult,mi-am adus aminte de momente petrecute cu surioara mea,nebuniile pe care le facea,momente in care mi-a fost aproape....Eu nu am stiut sa-i fiu alaturi cand a avut cel mai mult nevoie de mine!

Adina Barbus spunea...

Am şi eu momente de astea...îmi spun că poate ar fi trebuit să insist să vin şi eu cu tata la serviciu,îmi promisese că mă va lua şi pe mine să văd unde şi ce lucrează,dacă insistam ca acel"într-o zi"de care amintea,să fi fost Ziua Aceea...mă tot gândesc că dacă eram acolo,nu ar mai fi lucrat,că am fi venit mai devreme acasă...că...multe...Dar...Si dor regretele astea...rău...

Madalina spunea...

Oare viata asta este iadul iar cand plecam dincolo va fi bine?Ne vom gasi acolo linistea?Eu,una, nu mai pot!M-am saturat de viata asta fara nici o bucurie,doar lacrimi si tristete.Pe nici un plan nu imi merge bine.Traiesc din amintiri frumoase,din trecut,pentru ca acum nu mai gasesc nici un motiv de bucurie.Doar cand fetita mea ma cuprinde in brate si imi spune,,mami,te iubesc" simt ca imi alina sufletul.In rest...viata asta este iadul meu!
Te imbratisez,Adina!

Adina Barbus spunea...

Şi eu cu drag te îmbrățişez MĂDĂ.Şi nici viața mea nu e mai grozavă,eu nici măcar nu mă pot mişca în voie,trebuie să am grijă să nu îmi"sară"inima,că dacă face o criză e groaznic.Offf.Şi de fiecare dată când mi-e rău mă gândesc că mi-ar fi plăcut să fie şi tata lângă mine să mă țină în brațe ca atunci când eram mică...Dar...

Madalina spunea...

Iar am niste zile mai proaste,cred ca intru iar in depresie.Imi e foarte dor de sora mea si de tataie,ieri am plans foarte mult.Mi-e greu sa cred ca nu mai sunt,parca sufletul meu refuza ca creada ca nu ii mai pot vedea vreodata.
Sunt oameni care cred ca nu imi pasa,ca am uitat...nimeni nu stie ca eu aproape in fiecare zi plang si intru aici sa scriu cateva cuvinte,ca doar asa ii simt mai aproape pe ei,ca nu am sa uit vreodata ultimele clipe pe care le-am trait alaturi de ei...ca imi doresc din suflet sa pot sa-i intalnesc dincolo cat mai repede.
Ma doare si-mi este atat de dor dar ce pot face?Cine sunt eu sa primesc raspuns de la El la intrebarea:DE CE,DE CE DOAMNE EA,DE CE MI-AI LUAT-O ATAT DE DEVREME?

Adina Barbus spunea...

Ştii că sunt alături de tine,draga mea.Nu ştim DE CE !!!.Ne-am dori...dar...Doamne,cât mi-aş dori să ştiu dar nu am cum !!!.Nu mai pot...simt că înnebunesc când mă gândesc la cum a fost...la faptul că unii nu ştiu să fie Oameni !.Cum să îl lase să moară ???.Cum ???.Am tot citit articole despre monoxidul de carbon şi nu scrie că neapărat se moare imediat,e în funcție de concentrație...Aşa că...sunt sigură că mai aveau timp !.Dar n-au vrut !!!!.De ce ????.Offfff !.Doare rău !!!!!.Aşa că te înțeleg din Tot sufletul !.Şi te îmbrățişez la fel !!!.Numai noi ştim...

Adina Barbus spunea...

Nu uităm,noi nu uităm nimic...Nu avem cum !.Cum să ne uităm o parte din Suflet ???.

Madalina spunea...

Aseara am avut musafiri.Un fost prieten de-al surioarei mele,acelasi la care am fost la botez,cel care a venit din Spania...iar subiectul Ea a fost tabu,nimic!NIMIC,Adina,PARCA EA NICI NU AR FI EXISTAT.Si parca i-am simtit prezenta aseara la mine in casa,sau poate asa am vrut eu sa cred,nu stiu...sau poate imi pierd mintile de dorul ei si de indiferenta oamenilor.

Adina Barbus spunea...

Ba eu cred că"a fost".Am avut şi eu momente de-astea...parfum de cremă de ras,o mână pe umăr,un chip...al cui...pe zăpadă într-o noapte de iarnă...şi multe.Iar"oameni"de-ăştia...nu se pot numi oameni...mai degrabă pietre...Eu l-aş fi întrebat ceva despre ALICA,să văd ce zice.Aşa...de"control",să văd cât suflet are,deşi a dovedit că nu are.Dacă se poartă ca şi cum EA nu ar fi existat niciodată.Dar...eu ma mir...la mine TOȚI s-au purtat mereu aşa...mama,bunica,fratele,mătuşa mea,sora mamei nu ratează nici o ocazie sa-mi spună ca sunt nebună că mă doare şi acum.Aşa că...se pare că ăştia sunt"oamenii".INDIFERENȚI.CA ĂLA CARE L-A LĂSAT PE TATA SĂ MOARĂ.OFF.Te îmbrățişez strâns de tot,DRAGA MEA MĂDĂ !!!!.Sunt lângă tine !!!!.❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤

Madalina spunea...

Azi se implinesc 7 luni de cand pamantul rece si crunt te-a acoperit pentru totdeauna,de cand nu ti-am mai vazut chipul frumos,draga surioara.Nu am sa inteleg niciodata de ce,dar cine sunt eu sa inteleg ceea ce Dumnezeu a ales pentru tine.Stiu doar ca imi este foarte dor de tine,ca imi lipsesti enorm,ca nu trece zi sa nu plang,ca nu trece seara sa nu ma culc cu speranta ca macar in vis te pot revedea,ca in vis putem fi iar cum eram in copilarie.Mama si tata nu stiu ca eu aici pot fi cu tine,ei nu stiu ce simt,pentru ei eu nu exist,stiu asta.Eu pentru ei am murit inaintea ta,surioara,doar ca pe mine nu m-au ingropat...dar nu conteaza,asta e probabil pedeapsa mea,sa nu contez pentru nimeni.
M-am saturat de viata asta,nu mai am putere sa lupt,nu mai am putere sa rezist...

Madalina spunea...

,, SE RUPE O RAMURA DIN CODRU...
CE-I PASA CODRULUI DE EA?
CE-I PASA UNEI LUMI INTREGI
DE MOARTEA MEA!"

Adina Barbus spunea...

Offff....ştiu cum e...😢😢💧💧.Dar nu putem pleca după voia noastră...💧💧😢😢.Altfel...am fi demult Acolo,cu EI...

Madalina spunea...

Aseara iar am visat urat.Acelasi vis pe care l-am avut inainte sa aflu de surioara mea...acum ma astept la orice dar mi-as dori din tot sufletul sa fiu eu cea care pleaca de data asta.Imi doresc sa se termine durerea asta si suferintele din lumea asta,nu mai pot suporta atatea rautati.
Mi-e dor sa simt sa cineva ma iubeste si pe mine,mi-e dor sa aud o vorba frumoasa...mi-e dor de copilarie,cand eram fericita si nu stiam ce sunt grijile si durerea din suflet,mi-e dor sa fiu cu surioara mea,sa ne aduca tati Nicu inghetata,mi-e atat de dor de ei.
De ce atata suferinta?Aseara am aflat de o alta matusa de-a mea,o femeie care toata lumea o confunda cu mama,am aflat ca a murit si ea.
O alta doamna deosebita si importanta din viata mea zilele astea isi ingroapa mama.Sunt alaturi de ea cu sufletul.Tanti Viorica,educatoare in satul Tariceni sufera zilele astea pentru ca si-a pierdut mama,si,desi era in varsta,durerea este la fel de intensa.
Parca Dumnezeu ma loveste din toate partile,reusesc sa ma ridic un pic apoi loveste iar.De ce asa?De ce nu se termina odata pentru totdeauna?

Adina Barbus spunea...

Te îmbrățişez cu drag,MĂDĂ !.NU ŞTIM...UNII,AŞA CA NOI,AU DESTINUL SCRIS NUMAI CU SUFERINȚA SI DURERE...😢😢.ŞI EU AM VISAT CEVA ÎNAINTE SĂ PLECE TATA...ŞI APOI...A FOST EXACT CA IN VIS...OFF,..DACA AI STI CATI OAMENI DRAGI AM PIERDUT SI EU...SI CAT DE MULT STIU CUM DOARE...😢😢

Adina Barbus spunea...

Eu țin enorm la tine chiar dacă nu ne cunoaştem decât de aici !.Si îți sunt alături din Tot Sufletul !.

Madalina spunea...

Nu mai gasesc cuvinte sa spun ce e in sufletul meu.Mi-e dor de tine,surioara,mi-e dor de tati Nicu.As vrea sa vin la voi,poate acolo e mai bine decat aici.
Nu mai pot,Adina!Nu mai vreau,nu mai am nici un motiv sa merg mai departe...daca ti-as povesti viata mea...Imi urasc viata,ma urasc pe mine!

Adina Barbus spunea...

Poți sa-mi povestesti,chiar sunt curioasă.Facem schimb de povestiri despre viata noastra .Ne alinam reciproc.Ti-am spus ca sunt alături de tine !.Calde,calde îmbrățişări !!!!!!.Nu pot schimba întâmplările din viața ta,dar poți sa le mai spui si cuiva care te intelege.Si vice-versa.Eu catre tine si tu catre mine.

Madalina spunea...

Da,ai dreptate,daca as povesti cuiva poate ar fi mai bine,dar inainte de asta cred ca ar trebui sa fiu sincera cu mine si sa merg mai departe dar din pacate inca nu ma simt pregatita sa fac asta.Cand voi fi prefatita sa merg mai departe,sa las in urma viata asta de pana acum,atunci voi putea povesti cu adevarat cuiva tot ce s-a petrecut in viata mea.Pana atunci...sunt un om care are sufletul praf,care nu a fost in stare sa fie alaturi de surioara ei in ultimii ani din viata,care a pierdut tot in viata,dar care inca mai spera,desi uneori stie ca e in zadar,ca intr-o zi se va schimba totul.Sunt un simplu om...sau poate doar un nimeni!
Imi pare rau,Adina,inca nu pot vorbi despre viata mea si nu pentru ca nu as avea incredere dar pur si simplu imi este foarte greu,poate candva ne vom vedea si atunci iti voi povesti.Iti multumesc pentru prietenia ta,inseamna enorm pentru mine.

Adina Barbus spunea...

Cum doreşti tu,draga mea,eu te ascult oricând !.Ştii că poți vorbi despre ce vrei tu cu mine.Să fii cât mai bine,pe cât posibil.De durere şi întrebări ştiu că nu vom scăpa în lumea asta,poate,dacă,Acolo,ne vom întălni cu EI,să fim fericite din nou.Până atunci...suferim.😢😢

Madalina spunea...

Astazi e groaznic dorul de tine,surioara,imi musca inima neincetat,fara sa ma lase sa respir.degeaba plang,nu ma pot linisti.
Stiu ca ma astepti,simt asta,si mai stiu ca doar atunci cand vom fi impreuna sufletul meu va fi intreg din nou.
Mi-e dor de tine,mi-e dor sa am pe cineva langa mine,cineva care tine la mine neconditionat
Te voi iubi toata viata,surioara!

Adina Barbus spunea...

❤❤❤❤❤❤❤Ştiu cum e....