11 mai 2017

BARBUS ADINA - DE CE-AI"PLECAT"?



                                        Alexandra Daniela Nicolae   24.09.1986-15.11.2016






De ce-ai"plecat", in plina primavara, 
Fara sa-ti iei macar un"ramas-bun"?
De ce-ai"plecat", stiai c-o sa ma doara, 
Caci te iubeam, chiar fara sa ti-o spun...

De ce-ai"plecat", acum e Sarbatoare, 
Si tu nu esti, decat la mine-n gand;
De ce-ai"plecat", ma-ntreb, a cata oara, 
Chiar daca nu stiu ce sa imi raspund...

De ce-ai"plecat", mi-e atat de dor de tine, 
Ca-n fiecare clipa, de...Atunci;
De ce-ai"plecat", cum ai"uitat"de mine, 
In umbra caror Ceruri te ascunzi?

De ce-ai"plecat"-e iarasi primavara, 
Si te mai pot"gasi"numaiin vis;
De ce-ai"plecat", cum poate sa dispara, 

Cu tine-odata, tot ce mi-ai promis?.

161 de comentarii:

mariperijoc spunea...

Cu sufletul alaturi de tine Mada, o candela aprinsa si o rugaciune pentru Alexandra. Dumnezeu sa o odihneasca in pace!

Madalina spunea...

Multumesc din suflet,Mari.Cu toate ca sora mea a plecat toamna,alaturi de ea viata era o continua primavara.Te voi iubi toata viata,suriara mea mica!

Madalina spunea...

Unde sa te caut,unde sa merg sa te gasesc,surioara?De ce m-ai lasat singura pe lume?De ce ai luat Doamne,singura mea speranta?
Surioara,Alica a mea,mi-e dor de tine! O zi,atat mi-as mai dori sa pot sa-ti spun cat de mult mi-ai lipsit si cat te iubesc,sa te strang in brate si sa intru eu in pamant in locul tau.

Madalina spunea...

TU IARTA-MA CA SUFLETUL MI-E MUT
SI CA DUREREA MEA E INCA VIE,
SI IARTA-MA,TE ROG,PENTRU TRECUT
PENTRU GRESELI CE N-AS FI VRUT SA FIE.
Autor: Adina Barbus

Eu nu pot spune decat:Mi-e dor....

Adina Barbus spunea...

Aprilie 28 1990 versurile postate mai sus...CEI 27 de ani abia împliniți...de când NU MAI EŞTI !...plâng de Atunci în versurile astea...şi nu numai.Şi azi plâng şi eu,abia am aflat de la Radio România Actualități,postul nostru de Radio preferat,că azi se sărbătorește în România..."Ziua Tatălui".În a doua Duminică din mai...Adică azi...NUMAI TU...NU MAI EŞTI !!!😢😢💧💧.

Adina Barbus spunea...

Sora ta s-a născut toamna,a plecat toamna,MĂDĂ...ca şi tata...a plecat în anotimpul în care s-a născut:Primăvara...41 de ani,o lună şi două săptămâni mai târziu...😢😢💧💧

Madalina spunea...

Da,Adina.S-a nascut pe 24 septembrie 1986 si a plecat pe 15 noiembrie 2016.30 de ani...de abia isi incepea viata,avea doar un an de la casatorie,pe 30 octombrie facuse un an.
De cand a murit incerc sa-mi fac curaj sa ma uit la dvd-urile de la nunta mea,s-o mai vad acolo dar imi e teama,ma doare prea mult...si plang....

Adina Barbus spunea...

Offf....ştiu că Doare...ştiu...şi gustul lacrimilor îl ştiu...sunt cea mai"bogată"în lacrimi amare....

Adina Barbus spunea...

Pentru că NU e drept să NU fii Aici Duminica viitoare !:

NEDREPTE ABSENȚE...

Mai lasă,DOAMNE,Vieți,cu noi la masă,
Şi nu mai fă Minuni doar printre Sfinți !
Să se întoarcă EL din nou acasă,
Şi îți promitem că vom fi cuminți !

LIPSA DE AER ne-a pătruns şi-n suflet,
NE SUFOCĂM subit şi crunt,de tot !
De Nepăsarea Unora din cuget,
Dintr-un"NU !"trist,absurd şi fără rost !

Şi-aşa ajungem să ne pierdem Viii,
Când îi avem nu îi cinstim destul !
Eclipse pe fundalul frăgezimii,
EI MOR...căci Unii au un"suflet"(?)nul...

EL a ştiut fi PRIETEN,la Răscruce,
De Rugăminți,când a uitat de EL !
Dar când Destinul l-a urcat pe Cruce,
Nimeni nu a putut a fi la fel !

Măcar un OM de-ar fi avut,să-i fie,
O rază de Speranță-n Negre Lumi !
Poate schimba Durerea-n Bucurie,
Şi lăsa drum deschis unei Minuni !

Dacă aveau un singur strop de milă,
Şi spuneau"DA !"acelui"S.O.S"!
NU DUMNEZEU era Atunci de vină,
Ci EI,ce-au ignorat al Morții"preț"!

Şi vai,EL s-a mutat în Altă Soartă !
Şi ce vom învăța din MOARTEA LUI ?!?
Că suntem RĂI şi cinici,peste poate,
OAMENII BUNI rămân ai nimănui !

Aşa cum azi,deja e Prea Departe,
Cel ce-a fost un"exces"de Altruism !
Se face-n inimi lacrimă şi noapte,
Ne sfâșie Eternul Realism !,

Al Despărțirii !.Veşnicia-i Totul !
Şi-am vrea în RAI să fie telefon !
ALO,DE CE SE-AUDE NUMAI TONUL ?
"M",HAI,RĂSPUNDE !.DOAR PUȚIN,TE ROG !.(ADINA BĂRBUŞ-13.05.2017).

Madalina spunea...

Cat de frumos,Adina.Inca o data cred ca darul asta de a scrie este primit de la tatal tau,asa el e prezent langa tine tot timpul.
Acum 6 luni pe vremea asta plangeam intorcandu-ma acasa de la spitalul din Targoviste,acolo unde m-am rugat de asistente sa o mai lase putin cu mine,sa nu o duca la morga...murise...inainte sa ajung si eu la ea.Nu m-a mai asteptat,poate a considerat ca ne luasem deja ,,la revedere"cu o seara inainte.Nu am sa uit niciodata acele cateva ore petrecute cu ea in ultimele ei 2 zile de viata
DOAMNE,CAT DOARE,IMI AMINTESC FIECARE GEST,FIECARE PRIVIRE.
TE VOI IUBI MEREU,SURIOARA.

Adina Barbus spunea...

Da,doare...şi eu îmi amintesc tot din ziua de 27 APRILIE 1990...ultima mea zi cu tata...doare...tare...nu mi-am luat decat un"pa"...credeam ca e ca de obicei...de unde sa stiu ?.Iar bunica mea nu mai putea vorbi cu nimeni in ultima zi...desi eram lângă ea,nu mi-am putut lua ramas-bun...doare,stiu.Sunt langa tine,din tot sufletul !.

Madalina spunea...

Aseara am visat-o,asa cum era ea,zambitoare...dar spunea ca o dor coastele pentru ca le avusese rupte dintr-un accident.Ciudat,pentru ca ea nu a avut niciodata accident...poate ca pamantul asta e prea greu pentru ea!
M-am trezit si mi-am dat seama ca a fost doar un vis,ca nu am s-o mai vad decat in vise,cand vrea ea sa-mi apara...DOARE,DOAMNE PREA RAU.
Tu,Adina esti alaturi de mine si eu sunt alaturi de tine.Stiu cat doare lipsa lor si fiecare zi cand nu sunt langa noi.Te imbratisez cu drag

Adina Barbus spunea...

Să-ți mulțumesc,din nou,pentru Idei ???.Tare aş fi vrut să nu visăm doar...şi să fii Aici,să ne plimbăm real,ca în ultima excursie,din 1989 !!!.Dar...Ştii că vine...DUMINICĂ,21,NU-I AŞA ?:

VISÂND UN DRUM CU TINE...SPRE RAI !

Cu ultimul bilet la TINE-n palmă,
În trenul către RAI vreau să urcăm:
Abia în zori,"somați"de-a zilei vamă,
Ne-om despărți.Acum ne bucurăm,

De Clipa Asta-n care nici Durerea,
Nu ne-ar putea reaşeza-n genunchi !
Iubirea îşi va regăsi Tăcerea,
Ca două flori unite în mănunchi !

Vom fi-Mpreună iar-şi va fi Bine !
Şi-am vrea să meargă trenul mai încet;
Călătorind pe-aceleaşi veşnici şine,
Întotdeauna doar pe un bilet !

Stând ca mereu,tot umăr lângă umăr:
Destinul Nostru-nseamnă Amândoi !
Şi noaptea unui drum şi-un singur număr,
Azi nu mai spunem"Unul",spunem"DOI"!

Şi Lumea Noastră e din nou Frumoasă,
Ca-n vremi apuse...chiar de"înapoi",
Mă-ntorc doar EU,căci TU ai Altă"Casă",
Dă-mi voie să Visez la Vechiul"NOI"!

Să-ncerc să uit că Moartea e"refrenul",
Ce ne-ntrerupe cântecul de drum:
Şi dimineața-i halta-n care trenul,
Va opri,să cobori TU...prematur...

Iar EU pornesc din nou,spre mai departe,
Cu un bilet pe care scrie:"DOR"!
DE DOUĂ INIMI CE-AU DESCHIS O CARTE,
ÎN CARE SE VORBEA DE CERUL LOR !.(ADINA BĂRBUŞ-16.05.2017).

Adina Barbus spunea...

MĂDĂ...şi eu te îmbrățişez cu drag !.Atât ne-a mai rămas...să visăm...deşi uneori şi asta doare !.

Madalina spunea...

Superba poezie,Adina.Felicitari,chiar ai talent.Pot sa te intreb daca ai publicat vreodata toate aceste poezii?

Madalina spunea...

In noaptea de Revelion,cu cateva clipe inainte sa trecem in 2017 ma rugam la Dumnezeu sa faca o minune,sa dea timpul inapoi,sa fie iar 2016,sa pot sa mai am cateva luni,in care sa te caut,sa ne impacam,sa pot sa te salvez de boala asta crunta...La cateva clipe dupa miezul noptii prin fata mea a trecut o masina cu nr de DB,ceva cu ALE,nu am retinut prea bine.Am simtit ca a fost un semn de la tine,surioara.
Te voi iubi toata viata mea!
Sper ca esti cu tati Nicu,acolo sus,ca sunteti linistiti,ca v-ati gasit pacea.

Adina Barbus spunea...

Am reusit in 2004 printr-un om bun ruda cu mine sa public o"placheta de versuri",cam subtire pentru cate poezii aveam si am,dar a fost gratis,asa ca...nu imi permit sa public ca nu am bani de asa ceva,eu nu am nici un venit ca nu lucrez nicaieri,mama are pensie si cu ce trimite fratele meu din Australia.Mi s-a cerut de atunci din 2004 20 de milioane lei vechi,pentru alta carte si nu aveam.Acum cine stie cat o mai fi.Dar nu ma deranjeaza...scriu pentru sufletul meu,chiar daca le postez si pe fb,sa ma oftic ca mi se fura dupa aceea...am patit-o.Dar...eu tot"ale mele"le consider.Si nepublicate.Ai dreptate,cateodata EI ne dau semne...primeam si eu intr-un timp...acum nu stiu de ce nu mai primesc...nici in vis nu prea ne mai"intalnim"...si chiar imi pare rau...Dar...vreau sa cred ca nu m-a uitat...cat inca imi inspira versurile...

Madalina spunea...

Foarte urat din partea celor sau celui care ti-a furat poeziile.Nu mi se pare normal.Pacat ca nu ai reusit sa publici pentru ca sunt sigura ca sunt persoane pe aceasta lume care apreciaza,la fel ca mine,tot ceea ce ai scris tu si ar fi incantati sa citeasca poeziile pline de sensibilitate si durere.Eu,imediat dupa moartea surioarei mele,daca nu as fi gasit blogul acesta si poeziile tale cred ca inebuneam.E adevarat ca nimeni si ninic nu poate lua licul celor pe care i-am pierdut dar aici ii simt mai aproape,sunt printre oameni care inteleg durerea mea.Nu ai idee cat de mult inseamna pentru mine prietenia ta!

Adina Barbus spunea...

Ei,mersi de cuvintele astea frumoase,de ce nu-ți faci şi tu cont de fb ?.Ar fi mult mai simplu,am vorbi noi direct pe mesaje,ai vedea cum arăt,😊😊ai citi poezii la discretie...Pe de alta parte,esti printre putinii care apreciază,99% din cei care ma cunosc ma consideră nebună,inclusiv fratele meu si matusa mea,sora mamei.Zic ca numai un Om anormal la cap poate sta sa scrie versuri...si mai ales din durere...chiar si după 27 de ani...

Madalina spunea...

Imi pare rau ca spun dar cred ca nebuni sunt ei.Sunt foarte rari oamenii cu o asemenea sensibilitate,care iubesc cu adevarat si care nu renunta la oameni atat de usor,chiar daca acestia nu mai exista in lumea asta,sunt foarte rari oamenii care au sufletul atat de cald.
Adina,adevarul este ca am pagina de fb dar nu am mai intrat de foarte mult pentru ca am avut niste probleme mai complicate si am renuntat sa mai intru,de cativa ani nu am mai actualizat nimic iar de facut alta pagina nu vreau.
Sper ca vom continua sa vorbim aici.Si nu asculta oamenii care spun ca nu esti normala la cap,ei nu sunt normali pentru ca au uitat vremurile trecute cand din viata lor faceau parte niste oameni mununati care nu merita uitati...Si daca esti anormala,atunci si eu sunt anormala pentru ca imi plac la nebunie poeziile tale,exprimi prin ele ce este in sufletul meu.
Te imbratisez cu mult drag,sira de suferinta.

Adina Barbus spunea...

Ok,bineînțeles că vorbim !.Am întrebat doar.Să ştii că blogul ăsta are şi pagină de fb cu acelaşi nume,şi d-na Marilena Perijoc a fost atât de amabilă să-ți publice scrisoarea către sora ta şi acolo.În altă ordine de idei,hai atunci să fim"anormale"amândouă.Păcat că nu se pot pune şi poze la comentarii,ți-aş fi trimis o poză cu mine,să ştii cu cine vorbeşti.O maaareee îmbrățișare din suflet,"sora"mea.Eu n-am surori,dar mi-ar fi plăcut o Soră ca TINE.Mă bucur tare că ne-am găsit.❤❤

Madalina spunea...

Si eu ma bucur ca ne-am gasit,Adina,prin intermediul acestui blog si al poeziilor tale care mi-au atins si mi-au alinat sufletul asa cum nimeni altcineva nu a facut-o.Si nici nu ar putea,pentru ca doar Ei ar putea sa-mi aline sufletul dar Ei nu mai sunt.Iti multumesc pentru prietenia ta.
De scrisoare stiam,eu am rugat-o pe doamna Mari sa o posteze si acolo.As fi oprit lumea toata pe strada sa spun tuturor ca am pierdut-o pe Alexandra,asta era sentimentul pe care si acum il am,as vorbi ore intregi despre ea,dar din pacate nu am cu cine,lumea a uitat,isi vede de viata lor,chiar ma evita.
Te imbratisez cu drag.

Adina Barbus spunea...

Lasă,nu te necăji,vorbeşti cu mine despre ALICA şi despre orice vrei TU.Mă gândeam,aşa,să mai zâmbim un pic,unde mai scriem noi când om face şi la postarea asta aproape 200 de comentarii ?!.Glumeam...Serios,poți vorbi orice cu mine,te înțeleg,că sunt la fel şi eu,şi nici eu nu am avut nici Atunci,dar nici acum cu cine vorbi,deşi simțeam la fel ca tine,că e incredibil,că trebuie să afle toată lumea...Chiar dacă eu în toate zilele acelea trei am avut tot timpul impresia că"visez",ca"nu se poate,nu e adevarat".Eram în cimitir,ma uităm cum îl asează în groapă si ma gândeam ca NU e Acolo,ca e acasa,ca daca ma întorc acasă îl gasesc.Asa ca am plecat acasă,deşi cineva m-a luat de guler sa ma împiedice.Dar m-am smuls si am plecat....numai ca Acasa...NU era !."Camera Noastră"era...goală.Bineînțeles ca nici nu ar fi putut fi altfel,dar eu tot sperasem,absurd,probabil ca va fi vreo minune ceva...Nu a fost...Si EL NU mai era...Atunci m-am apucat de scris...simteam ca aveam multe sa-i mai spun...Daca vrei,eu mai am postate pe blogul asta niste poezii mai ales in 2014,februarie.Si la poezii am postat eu comentarii,în proza,dar si in versuri unele,nu mai stiu exact la care poezie,dar scrie numele meu la poeziile mele,dacă e poți citi si comentariile as fi curioasă daca iti plac versurile de acolo.Sper sa le găsesti.Si,ti-am spus,putem vorbi orice.Sunt aici,sper sa nu treaca prea mult fara sa-ti răspund.Imbratisari calde,calde !.

Adina Barbus spunea...

Mâine e...21...DACĂ-ȚI SCRIU,MĂ AUZI ?.

Madalina spunea...

Te aude,Adina.Trebuie sa speram ca stiu ce simtim,ca sunt langa noi.Ca sunt acum intr-un loc mai bun dar vegheaza asupra noastra.Eu sunt alaturi de tine,daca vrei sa vorbesti sau daca vrei sa taci sau vrei sa scrii,pentru orice!
Eu am visat-o pe Alexandra ca imi spunea ca este bine,mi-a repetat de trei ori ca e bine si vreau sa cred ca a fost un mesaj de la ea,ca intradevar este bine,chiar daca eu,aici,simt ca mor cu fiecare zi care trece,cu fiecare clipa care trece fara ea.
Vroiam sa stii ca ma gandesc la tine si ca sunt alaturi de tine in ziua aceasta speciala pentru tine.
Te imbratisez cu drag.

Adina Barbus spunea...

Mulțumesc mult MĂDĂ !!!,Aşa cum spuneai şi tu,nimeni nu mai ştie,nimănui nu îi mai pasă...doar nouă.Da,azi doare !.Dublu !!!!.Simt că am sufletul frânt,nici fizic nu mă simt prea bine,stomacul meu dă semne de"nervozitate",şi aşa are"colon iritabil"....Zi grea azi...cumplit de grea...şi nu pot să plâng decât pe ascuns,că se sperie mama...

Adina Barbus spunea...

AZI E ZIUA TA !.TU UNDE EŞTI ???

Adina Barbus spunea...

Ți-aş oferi buchete mari de flori,
Scăldate în lumina dimineții,
Ți-aş oferi şi visele din zori,
Cernute din mătasea gri a ceții...

Ți-aş oferi acum întregul Cer,
Înrourat de tristele apusuri,
Ți-aş oferi albastrul lui stingher,
Şi ale stelelor târzii surâsuri...

Ți-aş oferi secundele de dor,
Înveşmântate-n lacrimi prea sărate,
Ți-aş oferi al razelor izvor,
Şi cea mai blândă şi senină noapte...

Ți-aş oferi o lume azi în Dar,
Şi-un anotimp de vis în calea ta,
Dar...prea târziu !.Azi totul e-n zadar,
Să-ți spun doar"LA MULȚI ANI !",DE ZIUA TA !.(ADINA BĂRBUŞ-din vol."LACRIMI DE CUVÂNT"-21.05.2004).

ȚI-AŞ OFERI...DAR NU MAI POT SĂ-ȚI OFER DECÂT LACRIMI...

Madalina spunea...

Cat de frumoasa este poezia!Inca o data faci sa-mi lacrimeze ochii,atingandu-mi sufletul si inima cu versurile tale.
Sunt langa tine,Adina,chiar daca nu fizic,cu sufletul sunt alaturi de tine in aceasta zi dar nu numai.Stiu ca doare,ca nimic din ce am face sau am spune nu ii va aduce inapoi...avem doar amintirile pe care le vom purta in suflet mereu.
Mi-e atat de dor sa te aud intrebandu-ma:,,ce faci,sis?",imi e atat de dor de tine,Alica!

Adina Barbus spunea...

Mulțumesc !.Mi-e şi mie Dor,azi,mereu...mă tot bate lumea la cap să uit,să renunț,să nu mă mai doară...de parcă ar fi sentimentele la comandă...Offf...nu ne înțelege nimeni,zici că n-a pierdut nimeni niciodată pe nimeni drag...Azi am plâns,dar pe ascuns,că altfel o sperii pe mama,care nici ea nu mai ține cont...aşa or fi oamenii...eu ştiu ?.Te îmbrățişez cald,draga mea !!!.

Madalina spunea...

Eu nu cred ca nu mai esti,pentru mine TU esti la Targiviste,acolo te stiu,acolo vreau sa te caut,acolo stie sufletul meu ca te gaseste.Haide, spune-mi ca nu ,,ai plecat",nu pot crede ca nu te voi mai vedea vreidata,ca nu vom mai vorbi vreodata...NU TE-AM PIERDUT PENTRU TOTDEAUNA,NU-I ASA?

Madalina spunea...

Adina,mi-as dori sa fiu ca alta lume,sa trec mai departe,sa-mi vad de viata mea dar nu pot.Chiar si sotul meu mi-a spus ca dupa moartea ei m-am schimbat,ca nu mai sunt eu.Cum as mai putea fi eu cand o parte din sufletul meu a fost ingropat odata cu ea,cum sa fiu eu cand n-o mai am pe ea?
Nu pot fi ca alti oameni,eu sunt ca tine.Noi nu putem uita,Adina,NU PUTEM MERGE MAI DEPARTE CA SI CUM NU S-A INTAMPLAT NIMIC.NOI NU!!!

Adina Barbus spunea...

Mie îmi spui ?.Pentru mine,ca şi pentru tine,cel puțin atunci,el era aici,aici ştiam că îl găsesc,deşi EI îl așezau în mormântul rece...Şi sufletul meu a plecat cu el...asta nu înțeleg toți ăştia care mă tot"sfătuiesc"să uit(?!?).Cum să uiți ?.Dar poate oamenii ăştia"normali"trăiesc mai bine ca noi...dar n-aş putea trăi ca ei...ar însemna să-L pierd încă o dată.Şi nu vreau.Te îmbrățişez cu mult drag !.Noi suntem noi,sunt cu tot sufletul lângă tine draga mea MĂDĂ !.

Adina Barbus spunea...

ALICA TA ŞI,"M",numele secret pe care îl avea TATA,dat de mama şi de noi,copiii,sunt mereu cu noi,cât timp ÎI purtăm în Suflet.Sigur de Acolo nu pleacă.Aşa că încă sunt cu noi.Eu asta vreau să cred.Atâta timp cât ÎI IUBIM,EI sunt acasă...în inimile noastre.

Madalina spunea...

Dar imi doresc din tot sufletul sa ii mai pot imbratisa macar o singura data,sa pot sa le spun ca ii iubesc atat pe Alica mea cat si pe tati Nicu a carei zi de nastere va fi pe 29...dar nu mai sunt iar imbratisarile pe care le trimit acolo sus in fiecare seara nu imi ajung,nu-mi potolesc dorul din suflet,Adina.
Maine ii fac pomana socrului meu de 4ani.Alta durere...in sufletul asta blestemat.
Te imbratisez cu drag,Adina.Iti multumesc pentru prietenia ta.

Adina Barbus spunea...

Offf.Ştiu,am şi eu doruri din astea...am avut si pe 21,şi pe 23,o bună prietenă de familie,căreia eu îi spuneam"Bunica mea de Suflet","Tanti"NUȚI,a"plecat"Acolo,la soțul ei,acum 3 ani,pe 23 MAI.Pe 21 era şi ziua ei onomastică,o chema Elena.Mareş,pe numele de familie.Soțul ei,"Nenea"Gheorghe,a"Plecat"în 2004.Mi-au fost mereu alături oamenii ăştia,mai ales după...1990,chiar dacă eu stăteam în Ghirdoveni şi EI în București.Ştiu că erau în vârstă,dar...parcă i-aş mai fi vrut lângă mine.Şi,din nou,tot o"zi cu Îngeri",va fi 29 şi pentru mine,un alt OM care mi-a fost alături,"Nenea"Nicuşor,soțul unei nepoate de soră a bunicii mele-sora ei a avut două fete şi un băiat.Soțul uneia dintre ele e acest"Nenea"NICUŞOR-MARDALE,care era născut pe 11.05.1927 şi a"Plecat"pe 29.05.,tot acum 3 ani,în 2014.Tot un"Bunic de Suflet"şi el.Am avut norocul de astfel de Oameni,care mi-au fost aproape şi fizic şi cu sufletul.Ei,"Nenea"NICUŞOR şi"Tanti"Silica(Vasilica),soția lui,locuiesc în satul vecin,I.L.CARAGIALE.Sora lui"Tanti"Silica,"Tanti"Viorica(de fapt o chema Maria,dar aşa i se spunea),cu"nenea"Mitu(Dumitru),soțul ei,şi cu fata lor,a locuit la"doi paşi"de mine,foarte aproape.Mai aveau 3 băieți,dar stau în Ploieşti.Eu eram bună prietenă cu fata ei,MARIA-MAGDALENA DOBRE,(MIHAI-după căsătorie).Ea nu a plecat de acasa când s-a căsătorit,a venit soțul ei la ea.Aşa că tot bune prietene am rămas,am crescut cu ea,eu şi fratele meu,ea era cu trei ani mai mare ca fratele meu,cu sase mai mare decat mine-nascuta în 1974,dar,fiind vecini aşa aproape şi rude,eram unii la alții mai tot timpul.Şi chiar dacă s-a măritat,a avut copil,o fetiță,tot pe la ea eram,cand aveam toti timp,ne jucam cu cea mica,vedeam de ea,etc.Din păcate,nici Mariana,aşa cum îi spuneam noi,nu a rămas prea mult pe lumea asta.În 5 iulie 2001,ea şi soțul ei au plecat cu maşina la Târgoviște,foarte de dimineață,că ea era vânzătoare la un magazin şi avea inventar.Numai că pe drum,prin Mija,soțul ei,probabil a adormit puțin la volan,şi maşina a ajuns în spatele unei căruțe cu lemne.Soțul ei când s-a trezit a tras de volan,dar a intrat exact cu partea dreaptă-față a maşinii,unde dormea Mariana,în căruța cu lemne.Un lemn a străpuns parbrizul şi a intrat...în pieptul Marianei,care nici n-a mai apucat să-şi dea seama ce se întâmplă,a murit pe loc.Avea nici 28 de ani,i-ar fi împlinit în octombrie.A fost Tragedie,îți dai seama,nici acum n-am uitat dimineața aia plină de strigăte sfâșietoare,ale părinților ei,care abia aflaseră că fata lor nu mai e...După ce cu o zi în urmă fusese acasă,cu ei.O văzusem şi eu,era în grădină la ea,dar n-am vorbit,din păcate,nici eu nu aveam timp,nici ea...Şi n-am mai apucat...ea a murit...a doua zi.Încă o DURERE...Cumplită.Fetița ei,Alina,avea abia 5 ani.Şi,ca să fie şi mai trist,în august acelaşi an ar fi trebuit să facă şi nunta,că erau căsătoriți doar civil,dar programaseră şi ei nunta,că abia atunci aveau posibilități.N-au mai fost amândoi...Şi ce bucuroşi erau,mi-a arătat rochia,cea mică ar fi avut şi ea o rochie superbă,dar....Rochia de mireasă a îmbrăcat-o MARIANA,dar...ca să plece....Acolo...nu ca să se mărite cu Eugen.Aşa că...Am mulți Îngeri şi eu,Acolo...Ştiu cum e.Te îmbrățişez cu multă căldură,draga mea MĂDĂ !.

Adina Barbus spunea...

Cea care a făcut"telefoniadă"în ziua aceea,să le dea vestea fraților şi cumnatelor ei,a trebuit să fiu eu...bunica mea era la părinții ei,să-i aline cumva,mama şi fratele meu erau la serviciu,plus că numai eu aveam telefon fix prin zonă,abia instalase fratele meu.Îți dai seama cum a fost....Am înghițit pastile de inimă în ziua aceea,nici nu le mai ştiu numărul,mă mir că n-am dat în supradoză.Dar...nu aveam încotro...apoi,până au venit rudele,am avut grijă şi de Alina,care săraca ar fi trebuit să plece la grădiniță şi bineînțeles că nu a mai plecat,nu înțelegea nimic,de ce e agitație,şi,întrebarea"cheie"-"unde e mami"?.Ce să-i spui ?.M-am simțit iar ca pe 28 APRILIE 1990.Exact aşa eram şi eu atunci,tot aşa fulgerător a fost şi la mine totul...

Adina Barbus spunea...

Mama Marianei,"Tanti"Viorica,nu i-a putut supraviețui fetei ei,decât până în februarie 2002.Era şi aşa bolnavă de diabet,dar după ce a murit Mariana,nici ea nu a mai fost aceeaşi...Şi e de înțeles.Tot ce spunea cel mai des era că se roagă să o ia şi pe ea Dumnezeu să fie cu fata ei.Şi a ascultat-o,până la urmă.Că sincer,nu era viață ceea ce mai trăia,după....Se vedea clar că nu mai era decât o umbră...

Madalina spunea...

Stiu cum este.Chiar daca nu vorbesc cu ai mei ii mai zaresc din cand in cand si cel mai mult ma inspaimanta mama.Arata groaznic si imi e frica sa nu pateasca ceva.Vezi tu,Adina,ei nu l-au suportat pe sotul meu si au mai fost si alte probleme din cauza mea si asta i-a facut sa renunte la mine,pentru ca asta simt.Dragostea pe care sustin ca o simt pentru mine si pentru nepoata lor e mult mai mica decat ura pe care o simt pentru sotul meu.
Nu am mai intrat pentru ca am avut multa treaba dar si pentru ca nu m-am simtit in stare.Ieri a fost ziua lui tati Nicu dar el a plecat dupa Alica si m-am saturat de atata durere.Bu mai pot,nu stiu decat ca ma trezesc si ma culc cu aceeasi durere in suflet.Ii vreau inapoi dar nu se poate.
Te imbratisez cu mult drag,draga prietena.
MI-E DOR DE VOI!!!!NIMENI NU STIE CE E IN SUFLETUL MEU,CAT DE MULT REGRET CA NU V-AM FOST ALATURI.

Adina Barbus spunea...

Offff....e trist tare ce spui tu...dar şi asta am simțit-o...Mereu am avut impresia că restul lumii,bunica,matusa mea,chiar si mama,au primit mai mult cu ușurare vestea ca tata nu mai e,mi s-a părut ca a fost asa un"bine ca nu mai e",decat regret...de asta ma gândesc ca poate lui ii e mai bine Acolo decat Aici...Nu stiu,mama mereu mi-a zis ca ea s-a măritat ca"sa isi pună numele maritata"ca pe vremea aia era"rusinos"sa nu fii căsătorită la 22 de ani cât avea ea atunci.Iar bunica,mama ei,am simtit întotdeauna ca asa cum spui tu,nu l-a suportat pe tata.Se mai certau si când se certau îl blestema"sa-i zică preotul la cap".Iar mie,sincer,îmi venea sa-i spun,când a murit tata,ca i s-a îndeplinit dorinta.Dar mi-a fost teama ca i se face rău,si nici n-am avut tupeul necesar,m-a crescut si ea,totusi.Dar...parca prea era mare"coincidenta"...Asa ca,iar stiu cum e.Si eu te îmbrățişez strâns cu toată dragostea !.Fii tare,sunt cu tine !!!.Ne ținem de mână si trecem împreună şi peste clipe de-astea !.❤❤❤❤❤❤❤❤❤

Madalina spunea...

Cand sora mea s-a maritat,eu nu am fost,nu m-au invitat.Nasa ei a fost verisoara mea cu care am copilarit,eram toate trei oriunde mergeam...la nunta nu am mai fost...Ma doare si acum ca nimeni nu s-a gandit si la mine,sa vina sa ne invite pe mine si pe sotul meu.De noi,in clipele fericite au uitat.....Doare,Adina,enorm dar inghit si ma rog ca surioara mea sa fie bine acolo unde e.

Adina Barbus spunea...

Trist.Dar am înțeles că ea a fost la nunta ta,spui că e pe filmări...invers de ce oare n-au mai vrut să fie,să fii şi tu la nunta ei,că erați surori,totuşi...În fine...acum,ce mai contează...ai dreptate,acum tot ce mai poți face e să o ierți şi să te rogi pentru ea...a suferit destul,sunt sigură că te-a iubit şi în ciuda divergențelor astea.Eu îți sunt alături din suflet,chiar dacă ştiu că nu se simte,poate,că e prea...virtual totul.Suntem departe,dar sufletul meu e lângă tine !❤❤❤❤

Madalina spunea...

Eu am iertat-o de mult,sper doar sa ma fi iertat si ea pe mine.Stiu ca m-a iubit,sper ca ea sa fi stiut ca si eu am iubit-o si am s-o iubesc pana in ziua in care ne vom reintalni.Oricum eu nu o invinovatesc pe ea pentru situatia care a fost.Parintii mei au gresit,eram surori,nu trebuia sa faca diferenta asta...simt ca de mine nu au mai avut nevoie,m-au dat la o parte iar acum vor sa fie iar ca inainte,sa uit si sa reluam relatiile dar fara macar sa isi ceara iertare.Nu realizeaza cat au gresit.
Ma doare rau dar asta e...Azi e Ziua Copilului...eu sunt a nimanui,dar am o fetita minunata pe care sa o serbez.
La multi ani,Adina,pentru ca in adancul sufletului si noi suntem copii sau ne dorim sa ne intoarcem in copilarie.
LA MULTI ANI,SURIOARA.SPER SA FI CU COPILASUL TAU!TE VOI IUBI TOATA VIATA.

Adina Barbus spunea...

La mulți ani şi ție,MĂDĂ !.Da,măcar de dragul de a ne aminti că am fost şi noi copii,să credem că azi e Ziua Noastră.OF...Am avut şi eu timp să fiu copil...9 ani şi 8 luni...apoi...fără tata nimic nu a mai fost la fel.Sora ta a avut şi un copil ?.Ce poveste ce viață tristă a avut şi ea...Şi ce destin crunt...De ce o fi aşa de crudă Viața cu noi ???.😢😢.Calde imbratișari din Suflet,să ştii că îți sunt alături,draga mea dragă !!!.❤❤❤❤❤

Adina Barbus spunea...

Hei,ne avem una pe alta,eu aşa simt,că de când ne-am găsit nu mai sunt a nimănui,sper să simți că sunt alături de tine !.Şi sigur Sora ta te-a iubit,cred că ai fost totul pentru ea,mai ales că erai mai mare,Şi da,sigur te-a iertat,şi te Iubeşte şi de Acolo,eu chiar cred asta.Şi va avea ea grijă,va găsi un mod să îți şi arate.Îngerii noştri au grijă de noi,vreau să cred asta.❤❤❤❤

Madalina spunea...

Am fost zilele astea atat de ocupata si nu am mai avut timp sa intru aici dar cu gandul am fost aici,ca in fiecare clipa a fiecarei zile.Am cununat,botezat si am taiat si motul unui baietel de 3 anisori.Tot timpul cat am fost in biserica m-am gandit la ea,la surioara mea,cat mi-ar fi placut sa fie si ea cu mine...Aseara am fost la botezul altui baietel,baiatul unui fost prieten de-al Alexandrei,Adina.Pot spune ca a fost un chin pentru mine,nu ma gandeam decat la Alica a mea,ca nu mai este,am avut lacrimi in ochii tot timpul.Si m-a durut enorm ca nici macar nu m-a intrebat nimic nimeni,ca si cum nimic nu s-a intamplat.Poate ca sunt rea,dar baiatul asta afirma acum cativa ani ca o iubeste pe Alexandra iar acum nici macar condoleante nu mi-a zis.El e plecat in Spania si si-a facut o familie,si-a continuat viata de cand s-a despartit de Alexandra si nu il condamn,avea tot dreptul, dar ma doare ca nici macar un cuvant nu a spus despre ea.
Mi-e atat de dor de ea,de clipele petrecute impreuna,mi-as dori sa dau cumva timpul inapoi dar nu se poate...iar sufletul meu refuza sa creada ca ea nu mai e,nu poate accepta...Nu e corect,e atat de nedreapta viata asta!

Madalina spunea...

Da,Adina,surioara mea a avut un copilas,un baietel pe care l-a nascut la 6 luni jumatate dar care nu a trait decat cateva ore,din cate am inteles eu.Dupa asta,Alica a suferit o depresie puternica,chiar si in seara in care am fost eu prima oara la ea,pe 13 noiembrie,ea plangea dupa copilasul ei.Sper ca acolo unde e, e cu el.

Adina Barbus spunea...

Off...Iar nu am cuvinte...sunt doar cu sufletul lângă tine.Ştiu cum e să fii cu gândul la cea mai dragă persoană din viața ta tot timpul,asta fac şi eu...clipă de clipă...Ieri s-au pomenit cei plecați,dar inima mea care nu are de gând să mă lase să mă deplasez,nu mi-a dat voie să ajung nici măcar până Acolo...Şi mă doare că nu sunt sănătoasă,nu vreau să fiu aşa...dar...

Adina Barbus spunea...

Oamenii uită atât de repede...Nici de tata nu şi-a mai amintit mai nimeni,chiar atunci aproape,nu zic acum,după atâta timp...Asta e lumea...Numai noi nu putem uita.Şi nici nu vreau,n-aş putea să trăiesc"normal"-normalul altora...

Madalina spunea...

Se vor face 7 luni de cand a plecat iar eu ma tot uit pe drum sambata si duminica poate o zaresc trecand spre bunici sau inapoi,spre Targoviste.
Cand era mai mica,intr-o zi,a baut niste visinata si se ametise.A inceput sa cante prin casa:Hai,Leano!Toti am ras de ea si vorbele astea au ramas ca un refren atunci cand vroiam sa radem.Joi,venind de la cumparaturi pentru nunta,botez si mot,eram cu o prietena in masina si a inceput sa cante si ea acelasi lucru,fara sa stie de episodul cu sora mea,nu avea de unde sa stie.Cand am auzit mi-au dat lacrimile si mi s-a furnicat pielea pe mine...Oare a fost un semn ca ea este langa mine?Nu mi-a venit sa cred!!!
Ca din senin a rostit aceleasi cuvinte ca surioara mea.
Imi e atat de dor de ea,Adina.Sper din suflet ca m-a iertat pentru tot cat am gresit fata de ea.
Te imbratisez cu mult drag,prietena si ,,sora mea" de suferinta.

Madalina spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Adina Barbus spunea...

Off.Eu nu mă pot abține să nu plâng-râd la melodia lui Ducu Bertzi-"M-am îndrăgostit numai de ea"-am făcut un Revelion cu tata pe melodia asta-se difuza la România Actualități,exact în noaptea aceea şi eu am început să o fredonez,iar tata m-a rugat să îl învăț şi pe EL,aşa că am petrecut Revelionul lălăind pe melodia asta,aşa,în glumă...A fost ultimul Revelion...apoi...Dar melodia asta rămăsese Melodia Noastră...aşa am considerat-o amândoi de atunci...Şi îmi aminteşte de EL întotdeauna...Şi eu te îmbrățişez cald,"sora"mea dragă !.

Adina Barbus spunea...

Dacă nu o ştii,deşi nu cred,caut-o pe you-tube,o găsești sigur.Mulți mi-au spus că nu era"de mine"pe atunci,că eram copil,dar dacă eu îl descoperisem pe Ducu Bertzi şi îmi plăcea muzica lui ?.Iar de melodia asta mă"indragostisem"eu de când aveam 4 ani,Când am auzit-o prima oară,şi am învățat-o pe de rost.Oricum ştiam şi să citesc de la 3 ani,aşa că să învăț o melodie la 4 nu era mare lucru.☺☺

Madalina spunea...

Stiu melodia,e frumoasa.si eu am copilarit cu melodia asta si cu melodiile madalinei manole,alt suflet plecat prea devreme dintre noi.Mi-a placut la nebunie ultima melodie a ei, Suflet pierdut.
Astazi am plans mai mult,mi-am adus aminte de momente petrecute cu surioara mea,nebuniile pe care le facea,momente in care mi-a fost aproape....Eu nu am stiut sa-i fiu alaturi cand a avut cel mai mult nevoie de mine!

Adina Barbus spunea...

Am şi eu momente de astea...îmi spun că poate ar fi trebuit să insist să vin şi eu cu tata la serviciu,îmi promisese că mă va lua şi pe mine să văd unde şi ce lucrează,dacă insistam ca acel"într-o zi"de care amintea,să fi fost Ziua Aceea...mă tot gândesc că dacă eram acolo,nu ar mai fi lucrat,că am fi venit mai devreme acasă...că...multe...Dar...Si dor regretele astea...rău...

Madalina spunea...

Oare viata asta este iadul iar cand plecam dincolo va fi bine?Ne vom gasi acolo linistea?Eu,una, nu mai pot!M-am saturat de viata asta fara nici o bucurie,doar lacrimi si tristete.Pe nici un plan nu imi merge bine.Traiesc din amintiri frumoase,din trecut,pentru ca acum nu mai gasesc nici un motiv de bucurie.Doar cand fetita mea ma cuprinde in brate si imi spune,,mami,te iubesc" simt ca imi alina sufletul.In rest...viata asta este iadul meu!
Te imbratisez,Adina!

Adina Barbus spunea...

Şi eu cu drag te îmbrățişez MĂDĂ.Şi nici viața mea nu e mai grozavă,eu nici măcar nu mă pot mişca în voie,trebuie să am grijă să nu îmi"sară"inima,că dacă face o criză e groaznic.Offf.Şi de fiecare dată când mi-e rău mă gândesc că mi-ar fi plăcut să fie şi tata lângă mine să mă țină în brațe ca atunci când eram mică...Dar...

Madalina spunea...

Iar am niste zile mai proaste,cred ca intru iar in depresie.Imi e foarte dor de sora mea si de tataie,ieri am plans foarte mult.Mi-e greu sa cred ca nu mai sunt,parca sufletul meu refuza ca creada ca nu ii mai pot vedea vreodata.
Sunt oameni care cred ca nu imi pasa,ca am uitat...nimeni nu stie ca eu aproape in fiecare zi plang si intru aici sa scriu cateva cuvinte,ca doar asa ii simt mai aproape pe ei,ca nu am sa uit vreodata ultimele clipe pe care le-am trait alaturi de ei...ca imi doresc din suflet sa pot sa-i intalnesc dincolo cat mai repede.
Ma doare si-mi este atat de dor dar ce pot face?Cine sunt eu sa primesc raspuns de la El la intrebarea:DE CE,DE CE DOAMNE EA,DE CE MI-AI LUAT-O ATAT DE DEVREME?

Adina Barbus spunea...

Ştii că sunt alături de tine,draga mea.Nu ştim DE CE !!!.Ne-am dori...dar...Doamne,cât mi-aş dori să ştiu dar nu am cum !!!.Nu mai pot...simt că înnebunesc când mă gândesc la cum a fost...la faptul că unii nu ştiu să fie Oameni !.Cum să îl lase să moară ???.Cum ???.Am tot citit articole despre monoxidul de carbon şi nu scrie că neapărat se moare imediat,e în funcție de concentrație...Aşa că...sunt sigură că mai aveau timp !.Dar n-au vrut !!!!.De ce ????.Offfff !.Doare rău !!!!!.Aşa că te înțeleg din Tot sufletul !.Şi te îmbrățişez la fel !!!.Numai noi ştim...

Adina Barbus spunea...

Nu uităm,noi nu uităm nimic...Nu avem cum !.Cum să ne uităm o parte din Suflet ???.

Madalina spunea...

Aseara am avut musafiri.Un fost prieten de-al surioarei mele,acelasi la care am fost la botez,cel care a venit din Spania...iar subiectul Ea a fost tabu,nimic!NIMIC,Adina,PARCA EA NICI NU AR FI EXISTAT.Si parca i-am simtit prezenta aseara la mine in casa,sau poate asa am vrut eu sa cred,nu stiu...sau poate imi pierd mintile de dorul ei si de indiferenta oamenilor.

Adina Barbus spunea...

Ba eu cred că"a fost".Am avut şi eu momente de-astea...parfum de cremă de ras,o mână pe umăr,un chip...al cui...pe zăpadă într-o noapte de iarnă...şi multe.Iar"oameni"de-ăştia...nu se pot numi oameni...mai degrabă pietre...Eu l-aş fi întrebat ceva despre ALICA,să văd ce zice.Aşa...de"control",să văd cât suflet are,deşi a dovedit că nu are.Dacă se poartă ca şi cum EA nu ar fi existat niciodată.Dar...eu ma mir...la mine TOȚI s-au purtat mereu aşa...mama,bunica,fratele,mătuşa mea,sora mamei nu ratează nici o ocazie sa-mi spună ca sunt nebună că mă doare şi acum.Aşa că...se pare că ăştia sunt"oamenii".INDIFERENȚI.CA ĂLA CARE L-A LĂSAT PE TATA SĂ MOARĂ.OFF.Te îmbrățişez strâns de tot,DRAGA MEA MĂDĂ !!!!.Sunt lângă tine !!!!.❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤

Madalina spunea...

Azi se implinesc 7 luni de cand pamantul rece si crunt te-a acoperit pentru totdeauna,de cand nu ti-am mai vazut chipul frumos,draga surioara.Nu am sa inteleg niciodata de ce,dar cine sunt eu sa inteleg ceea ce Dumnezeu a ales pentru tine.Stiu doar ca imi este foarte dor de tine,ca imi lipsesti enorm,ca nu trece zi sa nu plang,ca nu trece seara sa nu ma culc cu speranta ca macar in vis te pot revedea,ca in vis putem fi iar cum eram in copilarie.Mama si tata nu stiu ca eu aici pot fi cu tine,ei nu stiu ce simt,pentru ei eu nu exist,stiu asta.Eu pentru ei am murit inaintea ta,surioara,doar ca pe mine nu m-au ingropat...dar nu conteaza,asta e probabil pedeapsa mea,sa nu contez pentru nimeni.
M-am saturat de viata asta,nu mai am putere sa lupt,nu mai am putere sa rezist...

Madalina spunea...

,, SE RUPE O RAMURA DIN CODRU...
CE-I PASA CODRULUI DE EA?
CE-I PASA UNEI LUMI INTREGI
DE MOARTEA MEA!"

Adina Barbus spunea...

Offff....ştiu cum e...😢😢💧💧.Dar nu putem pleca după voia noastră...💧💧😢😢.Altfel...am fi demult Acolo,cu EI...

Madalina spunea...

Aseara iar am visat urat.Acelasi vis pe care l-am avut inainte sa aflu de surioara mea...acum ma astept la orice dar mi-as dori din tot sufletul sa fiu eu cea care pleaca de data asta.Imi doresc sa se termine durerea asta si suferintele din lumea asta,nu mai pot suporta atatea rautati.
Mi-e dor sa simt sa cineva ma iubeste si pe mine,mi-e dor sa aud o vorba frumoasa...mi-e dor de copilarie,cand eram fericita si nu stiam ce sunt grijile si durerea din suflet,mi-e dor sa fiu cu surioara mea,sa ne aduca tati Nicu inghetata,mi-e atat de dor de ei.
De ce atata suferinta?Aseara am aflat de o alta matusa de-a mea,o femeie care toata lumea o confunda cu mama,am aflat ca a murit si ea.
O alta doamna deosebita si importanta din viata mea zilele astea isi ingroapa mama.Sunt alaturi de ea cu sufletul.Tanti Viorica,educatoare in satul Tariceni sufera zilele astea pentru ca si-a pierdut mama,si,desi era in varsta,durerea este la fel de intensa.
Parca Dumnezeu ma loveste din toate partile,reusesc sa ma ridic un pic apoi loveste iar.De ce asa?De ce nu se termina odata pentru totdeauna?

Adina Barbus spunea...

Te îmbrățişez cu drag,MĂDĂ !.NU ŞTIM...UNII,AŞA CA NOI,AU DESTINUL SCRIS NUMAI CU SUFERINȚA SI DURERE...😢😢.ŞI EU AM VISAT CEVA ÎNAINTE SĂ PLECE TATA...ŞI APOI...A FOST EXACT CA IN VIS...OFF,..DACA AI STI CATI OAMENI DRAGI AM PIERDUT SI EU...SI CAT DE MULT STIU CUM DOARE...😢😢

Adina Barbus spunea...

Eu țin enorm la tine chiar dacă nu ne cunoaştem decât de aici !.Si îți sunt alături din Tot Sufletul !.

Madalina spunea...

Nu mai gasesc cuvinte sa spun ce e in sufletul meu.Mi-e dor de tine,surioara,mi-e dor de tati Nicu.As vrea sa vin la voi,poate acolo e mai bine decat aici.
Nu mai pot,Adina!Nu mai vreau,nu mai am nici un motiv sa merg mai departe...daca ti-as povesti viata mea...Imi urasc viata,ma urasc pe mine!

Adina Barbus spunea...

Poți sa-mi povestesti,chiar sunt curioasă.Facem schimb de povestiri despre viata noastra .Ne alinam reciproc.Ti-am spus ca sunt alături de tine !.Calde,calde îmbrățişări !!!!!!.Nu pot schimba întâmplările din viața ta,dar poți sa le mai spui si cuiva care te intelege.Si vice-versa.Eu catre tine si tu catre mine.

Madalina spunea...

Da,ai dreptate,daca as povesti cuiva poate ar fi mai bine,dar inainte de asta cred ca ar trebui sa fiu sincera cu mine si sa merg mai departe dar din pacate inca nu ma simt pregatita sa fac asta.Cand voi fi prefatita sa merg mai departe,sa las in urma viata asta de pana acum,atunci voi putea povesti cu adevarat cuiva tot ce s-a petrecut in viata mea.Pana atunci...sunt un om care are sufletul praf,care nu a fost in stare sa fie alaturi de surioara ei in ultimii ani din viata,care a pierdut tot in viata,dar care inca mai spera,desi uneori stie ca e in zadar,ca intr-o zi se va schimba totul.Sunt un simplu om...sau poate doar un nimeni!
Imi pare rau,Adina,inca nu pot vorbi despre viata mea si nu pentru ca nu as avea incredere dar pur si simplu imi este foarte greu,poate candva ne vom vedea si atunci iti voi povesti.Iti multumesc pentru prietenia ta,inseamna enorm pentru mine.

Adina Barbus spunea...

Cum doreşti tu,draga mea,eu te ascult oricând !.Ştii că poți vorbi despre ce vrei tu cu mine.Să fii cât mai bine,pe cât posibil.De durere şi întrebări ştiu că nu vom scăpa în lumea asta,poate,dacă,Acolo,ne vom întălni cu EI,să fim fericite din nou.Până atunci...suferim.😢😢

Madalina spunea...

Astazi e groaznic dorul de tine,surioara,imi musca inima neincetat,fara sa ma lase sa respir.degeaba plang,nu ma pot linisti.
Stiu ca ma astepti,simt asta,si mai stiu ca doar atunci cand vom fi impreuna sufletul meu va fi intreg din nou.
Mi-e dor de tine,mi-e dor sa am pe cineva langa mine,cineva care tine la mine neconditionat
Te voi iubi toata viata,surioara!

Adina Barbus spunea...

❤❤❤❤❤❤❤Ştiu cum e....

Madalina spunea...

Nu am mai intrat de ceva timp aici dar nu pentru ca nu mi-a fost dor de tibe,surioara,ci pentru ca sunt atat de suparata,atat de dezamagita de oameni incat m-am inchis in mine.Am plans in fiecare zi,am sufletul plin de durere si dezamagire si ochii plini de lacrimi.Imi este dor de tine in fiecare zi,in fiecare ora,in fiecare minut si ma rog la Dumnezeu in fiecare seara sa mi te aduca in vis,macar asa sa te mai pot avea langa mine.ALEXANDRA,NIMENI NU STIE CAT SUFAR CA NU MAI ESTI,OARE TU,DE ACOLO DE SUS VEZI CAT DE MULT IMI LIPSESTI
?OARE TU M-AI IERTAT?TE VOI IUBI TOATA VIATA MEA,FRUMOASA MEA SURIOARA.
Draga Adina,doar tu stii cat de mult doare absenta persoanelor pe care le iubim,doar tu stii ce simt si esti alaturi de mine sufleteste.Iti multumesc pentru toate astea si pentru ca am avut ocazia sa te cunosc.

Adina Barbus spunea...

Am avut şi eu o zi grea,pe 5,ştiu cum e,ți-am spus....Îmi pare rău că nu pot să te ajut cu nimic,draga mea surioară MĂDĂ,dar sufletul meu e lângă tine.Sper să simți cumva asta...Sigur sora ta te-a iertat,Te Iubeşte la fel de mult cât o Iubeşti TU pe EA,eu cred din Suflet asta.Te îmbrățişez,mă bucur că ai reintrat,mi-a fost dor de tine.❤❤❤❤❤❤❤❤Curaj,sunt cu tine !.❤❤❤❤❤❤❤

Madalina spunea...

Unele zile sunt mai usoare,accept parca pierderea ta Alica,dar uneori durerea se intoarce in sufletul meu atat de brusc si de intens incat mi-e frica sa respir sa nu cumva sa crape inima in pieptul meu.Ce alte cuvinte pot exprima mai bine ce simt decat cele care mi le tot repeta mintea si sufletul:MI-E DOR DE TINE,SURIOARA,SI IARTA-MA TE ROG CA NU TI-AM FOST ALATURI.IARTA-MA TU,CACI EU IN VECI NU AM SA MA POT IERTA.
IARTA-MA CA TE-AM LASAT SA PLECI DE LANGA MINE CU MULT INAINTE DE A TE PIERDE DEFINITIV.MI-E ATAT DE DOR DE TINE!!!SI DE TATI NICU,DE AMANDOI.
MACAR VOI SUNTETI IMPREUNA,EU NU MAI AM PE NIMENI...
Mi-e tare dor de surioara mea,Adina si ma gandesc cu groaza la ziua de 24 septembrie,ziua ei de nastere,cum am sa trec eu peste ziua asta,cum?Cum,cand Ea nu mai e?

Adina Barbus spunea...

E greu,MĂDĂ,e greu...Aniversările astea fără EI sunt distrugătoare...ştiu !!!!.Ne e dor tare de EI,şi vine august,vor fi 14 ani de când şi bunica mea a plecat Acolo...exact de ziua mea.Care zi ??????.De Atunci şi din 90 mi s-a anulat ziua de naştere...O SĂ DOARĂ CUMPLIT...ŞI NU VOI PUTEA FACE NIMIC...DECÂT SĂ PLÂNG...Aşa că...sunt extrem de familiarizată cu suferința.TE ÎMBRĂȚIȘEAZĂ"SORA"TA DE SUFLET !!!!!!.Sper doar că EI să ne aline cumva dorul,fie şi numai în Vis....

Madalina spunea...

Aseara fetita mea mi-a spus sa nu mai ma uit la poza cu Alexandra,ca sa nu imi mai aduc aminte.Am incercat sa-i explic faptul ca nu pot uita,ca durerea e cu mine in fiecare zi,in fiecare minut,secunda.
Imi pare nespus de rau ca Alessia nu a avut ocazia sa o cunoasca mai bine pe Alexandra,desi stiu ca Alexandra a iubit-o mult...dar probabil asa a vrut Dumnezeu.

Adina Barbus spunea...

Off...fără cuvinte...

Madalina spunea...

Ma intreb uneori ce as face daca cineva mi-ar da posibilitatea sa o mai vad si sa mai stau putin timp cu surioara mea,ce as da in schimb?Mi-as da viata,fara sa stau pe ganduri.Doar sa o mai vad,sa mai vorbesc putin cu ea,sa stiu ca e bine,ca si-a gasit linistea alaturi de copilul ei,sa stiu ca m-a iertat...mi-as da viata...atat de dor imi e de Ea,de surioara mea.
MI-E DOR DE TINE,ALICA!!!😢😢😢

Adina Barbus spunea...

Şi eu...Dar nici măcar aşa nu se poate...Dor de EI...E incomensurabil Dorul ăsta...Şi cumplit de apăsător....😢😢💔💔

Madalina spunea...

Ieri a fost ziua fetitei mele,a implinit 8 ani.Mi-ar fi placut ca printre telefoanele primite cu felicitari sa fie si surioara mea...dar telefon in ceruri nu exista!
Imi este tare dor de ea...e ca un foc ce arde mocnit in sufletul meu,e durere surda si crancena ce-mi apasa fiecare rasuflare.
Nu pot uita,nu pot trece mai departe.
Prea multe lucruri au ramas nerezolvate,prea multe cuvinte nerostite...prea multe sentimente inabusite pentru un ,,mai tarziu" ce nu va mai veni niciodata.
NU,EU NU ACCEPT,EA NU E MOARTA!!!NU.EA E LA TARGOVISTE,ACOLO AM SA O GASESC.
DE CE?DE CE MI-A LUAT-O DUMNEZEU TOCMAI PE EA?

Adina Barbus spunea...

La mulți ani micuței tale MĂDĂ,întrebările ne vor măcina toată viața noastră până ne vom întâlni cu ei.Azi ar fi fost ziua bunicului meu din partea mamei,dar de care eu nu-mi amintesc deşi aveam aproape 4 ani când a plecat...pe 14.04.1984.Mi-ar fi plăcut să am amintiri,bunica mea îmi povestea că îi recitam poezii ca să mai uite de dureri,că era tare bolnav,cu rinichii,dar chiar nu mai ştiu.Tot ce ŞTIU e că mi-au plecat atâția oameni dragi că sunt sigură că un sfert de Rai e ocupat doar de ei,de Îngerii mei.😢😢.Pe tine te îmbrățişez strâns cu toată dragostea mea,poate simți şi îți mai alină durerea.❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤

Madalina spunea...

Dupa o perioada mai lunga de timp mi-am facut curaj sa intru si sa scriu iar.poate m-a determinat si presimtirea asta pe care o am ca esti langa mine...prea multe semne,prea multe coincidente.iar in seara asta, privind cerul,mi-am adus aminte de sutele de nopti in care stateam toate trei,TU,eu si Mihaela si vorbeam verzi si uscate,sau ne imaginam sau ne faceam planuri.UNDE ESTI ACUM?UNDE SA TE GASESC SA STAM DOAR INCA O NOAPTE DE VORBA?
Se apropie zilele noastre de nastere,Adina,dar ce zile sunt FARA EI?

Adina Barbus spunea...

La zilele astea mă gândesc şi eu dragă MĂDĂ,vor fi 27 de ani şi 4 luni FĂRĂ TATA şi 14 ani fără BUNICA MEA,care a şi plecat Acolo...exact într-un 14 august...😢😢Eu nu mai am aniversări...doar pe hârtie...sufletul nu le mai simte demult...NU ştiu ce o să ne facem...intrăm aici,scriem şi ne simțim măcar aşa aproape,noi,una de cealaltă.Ştii că voi fi cu sufletul lângă tine !.Mă bucur că avem aproape aceeaşi zi de naştere😊😊.Am fi putut fi şi noi surori,oricum eu te consider SORA mea de Suflet.Multe imbrățişări !!!.Alica şi...ai mei Îngeri vor fi cu noi în Zilele Acelea,vreau să cred asta !.Îmi pare bine că ai reintrat,mi-era dor să ne scriem,dacă poți,mai intră,o să am nevoie de un gând bun pe 14...Mersi.😊😊❤❤.

Adina Barbus spunea...

LA MULȚI ANI !!!,MĂDĂ !!!❤❤.Linişte sufletească şi multă putere !.Pe aici,cineva ține mult la tine.❤❤.Calde îmbrățişări cu mult drag !❤❤

Madalina spunea...

Desi nu am mai intrat atat de des,nu a fost zi sa nu ma gandesc la Ei si la tine,Adina.Nu am mai intrat pentru ca ma doare foarte rau,inca nu ma pot gandi ca surioara mea nu mai este.Pentru mine,Ea e la Targoviste,inima mea refuza sa creada ca nu mai este.NU POT,ORICAT AS INCERCA,NU POT SA CRED CA NU MAI E.IMI E ATAT DE DOR DE EA CA SIMT CA INEBUNESC.
Se apropie ziua ei de nastere...
A fost ziua mea si daca in trecut speram sa aud un La multi ani,anul acesta nu am sperat la nimic.Si nici de acum inainte,anii care vor venii nu imi vor aduce glasul ei sa-mi spuna ,,La multi ani,sis!".DE CE,ALICA?DE CE SURIOARA SCUMPA M-AI LASAT?UNDE SA TE CAUT,SA TE GASESC?SA-TI SPUN CA MA DOARE SUFLETUL IN FIECARE ZI DE DORUL TAU.

Adina Barbus spunea...

Nici eu nu-I mai aud spunându-mi la mulți ani...de 27 de ani...de 14 ani...care se vor împlini de ziua mea...😢😢.Ştiu cum e...Ştiu şi cât de tare doare şi ce dor...Te îmbrățișez cu drag !!!!.

Madalina spunea...

Voi fi langa tine cu gandul si cu sufletul,Adina.Noi,amandoua,stim ce inseamna sa iubesti dincolo de moarte,chiar daca iubirea asta ne aduce numai durere.Te imbratisez cu mult drag,asa cum as imbratisa-o si pe surioara mea.
In una din serile trecute am simtit-o langa mine.Poate sunt nebuna dar parca am vazut-o aplecandu-se spre mine si m-a pupat pe obraz.De abia ma culcasem,nu cred ca visam,am simtit pe obraz un aer rece.Ea era,stiu...sau asta vreau sa cred,ca vine din cand in cand sa ma vada...
Vreau sa cred ca m-a iertat,ca simte ca imi e dor de ea,ca stie si simte ce e in sufletul meu.Ca stie cat de mult imi lipseste si cat o iubesc.

Adina Barbus spunea...

Bineînțeles că ştie,eu ți-am mai spus.Eu nu mai primesc mai nimic de cam mult timp,dar tot nu vreau să cred că m-a uitat😢😢.Măcar atunci când mi-e rău vreau să sper că e prin preajmă...Mă bucur pentru tine,sigur sora ta n-a uitat de ziua ta şi a văzut cât eşti de tristă,a vrut să ştii că e cumva cu tine şi să îți mai ia din dor❤❤.Şi eu sunt cu TINE să stii❤❤

Madalina spunea...

Adina,de multa vreme nu am mai fost la cimitir,dar astazi,mi-am facut curaj si m-am dus.I-au facut crucea si mormantul.E cel mai frumos din tot cimitirul,poate ca nu e normal ceea ce spun,dar asta este adevarul,este ceva deosebit,asa cum a fost si EA.
Am plans si inca mai am lacrimi in ochii su stiu ca zile intregi voi fi iar daramata.Mi-as da viata mea ca Ea sa se intoarca inapoi dar...Dumnezeu nu m-a vrut pe mine.
MI-E DOR DE UN CUVANT ROSTIT DE TINE,MACAR ATAT...

Adina Barbus spunea...

O maaare îmbrățișare MĂDĂ !!!.Ştiu cum e...mie mereu mi-e greu şi să ajung dar şi să Plec de Acolo...mi-e greu să ştiu că EL nu mai poate veni cu mine acasă !!!!.Mâine va trebui să ajung iar...pentru BUNICA MEA în special.Am să-mi"dăruiesc"nişte Lacrimi...DE ZIUA MEA....😢😢.Ca de obicei...sunt 14 ani FĂRĂ EA.De EL...ce să mai spun ????.😢😢Poate intri mâine pe aici...aş vrea un gând...😢😢

Madalina spunea...

La multi ani draga prietena si sora de suferinta.O calda imbratisare se indreapta catre tine astazi.Sunt alaturi de tine cu gandul si cu sufletul.

Adina Barbus spunea...

Mulțumesc MĂDĂ !.Înseamnă enorm !!!!.Multă putere şi ție !!!.Ne ținem în suflet dacă nu ne putem ține de mână !!!.Reușim noi să trecem mai uşor peste durere împreună !!!.EŞTI mereu la mine în suflet !❤❤❤❤❤

Madalina spunea...

Adina,in fiecare zi ma gandesc la tine.Asa cum este Alexandra prezenta tot timpul in mintea si in sufletul meu,asa esti si tu.Acest blog ne-a adus impreuna iar durerea pierderii persoanelor iubite ne-a legat pe vecie.Suntem persoane care sufera mai mult decat altii,la care durerea nu se estompeaza cu trecerea timpului,din contra este mai vie cu fiecare clipa care trece.Poate in timp,vom reusi sa ne cunoastem fata in fata dar pana atunci suntem alaturi una de alta sufleteste.Inca o data ,,La multi ani"si multa putere sa treci peste toate durerile sufletului tau.Te imbratisez cu mult drag,prietena draga.

Adina Barbus spunea...

Şi tu eşti la mine în suflet tot timpul în fiecare zi intru să văd dacă eşti şi ce mai spui,cum eşti.Mulțumesc pentru urări,ieri a fost aşa,o zi...aşa şi aşa,mai mult cu lacrimi....dar....aşa a fost viața mea se pare.Doare,da,mai ales că măcar tata ar fi putut rămâne cu mine dacă Unii erau Oameni...😢😢

Madalina spunea...

Eu ma gandesc in fiecare zi ca daca as fi vorbit cu ea,poate acum era in viata,poate as fi putut face ceva sa o salvez dar...stiu cat si cum doare,stiu ce e neputinta si sa iubesti pe cineva care nu mai poate sa iti raspunda la iubire.
Imi este dor,atat de dor de ea...

Adina Barbus spunea...

Şi mie de EL...ştiu cum e...n-avem decât să aşteptăm să ne revedem...dar...cine ştie cât e până atunci...😢😢

Madalina spunea...

Astazi nu ma simt bine,sunt foarte obosita...si trista.Sper doar sa nu cad iar in depresie.Imi e dor de surioara mea,orice fac,oriunde ma duc Ea e in sufletul meu.
Inima mea nu mai este completa,parca cineva mi-a smuls o parte din ea,simt un gol imens in suflet.
Uneori ma rog la Dumnezeu sa ma ia mai repede,doar asa ma pot intalni mai repede cu Ea.
Sunt convinsa ca tot ce simt eu simti si tu Adina.Pacat ca nu suntem din aceeasi localitate,mai aproape,sa ne intalnim in fiecare zi,sa ne sprijinim una pe cealalta.
Te imbratisez cu drag,prietena draga.

Adina Barbus spunea...

Off...nici eu nu sunt ok,da,ai dreptate e rău că nu pot să mă plimb şi eu,aş veni să ne întâlnim,să vorbim...azi sunt tristă,era ziua cuiva,un OM la care eu am ținut,pe care eu îl simțeam ca pe un"Bunic de Suflet",era nepotul Bunicului meu din partea surorii lui,a ținut toată viața la legătura asta de rudenie şi eu l-am simțit mereu aproape,doar că a plecat şi el,acum 7 ani...Iar Eu azi mă simt iar singură....e prea mult gol în sufletul meu,prea mulți Îngeri ACOLO SUS...Te îmbrățişez strâns !!!!!

Madalina spunea...

Astazi e sf Alexandru,ar fi fost un motiv de bucurie,daca Tu ai mai fi pe aceasta lume.In schimb eu o sarbatoresc cu lacrimi,durere in suflet si vesnica intrebare ce-mi bantuie fiecare zi:DE CE,DE CE TU?
Mai are rost sa spun ca-mi este dor de tine,surioara mea?Mai are rost sa spun ca regret enorm ca nu am fost langa tine in ultimii ani?
Imi ridic ochii catre cer si ma rog ca tu sa ma vezi si sa gasesti o modalitate sa-mi dai de stire ca m-ai iertat.Te voi iubi toata viata mea,surioara mea frumoasa!

Madalina spunea...

Adina,pot sa indraznesc sa te rog ceva?Mi-as dori din tot sufletul,daca poti si daca vrei,sa scrii cateva versuri pentru sora mea.Mi-as dori sa scriu si eu ceva pe crucea ei,asa cum au facut parintii mei si sotul ei,dar nu stiu ce sa scriu,nu am gasit nimic,tocmai de aceea indraznesc sa te rog pe tine.Sper din suflet sa nu te superi pe mine.Tu stii ce simt in legatura cu sora mea,cu moartea ei si toate regretele mele,poate,daca vei accepta sa scrii ceva,asta te va ajuta.
Iti multumesc,oricare ar fi raspunsul tau.Pentru mine inseamna mult sa pot vorbi cu tine,chiar daca uneori sunt absenta mai mult timp.
Te imbratisez cu mult drag.

Madalina spunea...

Astazi a venit o prietena in tara,dupa un an de zile.Ne-am intalnit si am stat de vorba cateva minute,pleca in alta parte dar mi-a primis ca vine pe la mine sa stam mai mult de vorba.M-a intrebat ce mai fac,daca sunt bine iar eu nu am putut sa zic decat:,,nu ai auzit de sora mea?".Nu auzise,nu avea de unde sa auda ca surioara mea nu mai e...Am inceput sa plang.Asta fac!De cand a plecat,de cand m-a parasit,plang aproape in fiecare zi...

Adina Barbus spunea...

MĂDĂ...Oare or merge versurile astea ?:

"TU încă poți să vezi în mine,
Cuvinte care nu au glas
TU ştii să-mi spui că va fi bine,
Deşi doar lacrimi ne-au rămas...

Când sufletul mi-e plin de spaimă
Şi ochii-ntunecați şi goi,
TU ştii să-mi ocroteşti în taină,
Paşii pierduți în negre ploi...

TU mi-aminteşti de vremi senine,
În ciuda Zilei ce-a durut !
De-Oriunde eşti,vei fi cu mine:
Te port,mă porți,în orice gând !".

Sper să meargă pentru ce m-ai rugat,dacă nu mai caut.Te îmbrățişez tare tare !!!!!.Sunt alături de tine din Suflet !.

Madalina spunea...

Draga Adina,nu am mai intrat de mult pentru ca mi-am spart telefonul si a durat pana mi-a venit cel nou.
Iti multumesc pentru versuri,sunt deosebite,ca toate celelalte poezii ale tale.
Se apropie ziua eu,24 septembrie...iar eu nu pot sa ii mai urez nimic.De ce?De ce nu mai e,Adina?De ce a plecat?

Adina Barbus spunea...

Dacă am şti...ar fi mai uşor...poate...dar...nu ştim...Doar ne e Dor şi am învățat cel mai bine să plângem...Din tot sufletul sunt alături de tine MĂDĂ !!!!!.❤❤❤

Madalina spunea...

Iti multumesc din suflet,Adina.Mai sunt 4 zile,atat...dar eu cui sa spun ,,la multi ani".Daca as stii ca undeva,la capătul lumii am sa o întâlnesc acum as pleca la drum,sa o mai vad inca o data,sa o strânge in brate si sa-i spun sti ca o iubesc si o voi iubi toata viata mea.
Nu pot să cred că nu mai este,sufletul meu nu poate concepe ca nu mai e...refuz sa cred,ea este la Târgoviste,acolo am sa o gasesc...

Adina Barbus spunea...

Offf...ştiu cum e...Sunt sigură că ştie cât de mult o iubeşti.Dar cum doare...absența asta...Tu pe 24 şi eu pe 25...Pe 25.09.s-ar fi împlinit 41 de ani de la căsătoria părinților mei,din 25.09.1976.Doar că de 27 de ani de la aniversarea asta lipseşte tata...Şi nu pot să spun cât doare...

Adina Barbus spunea...

Mâine e 24...Pentru TINE ALEXANDRA...Zbor lin şi ai grijă de MĂDĂ de Acolo de Sus !😇😇❤❤😢😢.Pe Aici,Iubirea a rămas întreagă !.

E ZIUA TA,dar drumul către Stele,
E mult prea lung şi nu dă împrumut !
Rămâi numai în gândurile mele,
Deşi mi-e încă Dor să te ascult !

E ZIUA TA,dar florile de lotuşi,
Ce ți le-aş da,nu înfloresc în Cer !
Unde eşti azi.Dar,cine ştie,totuşi,
Te voi găsi în Vis.Eu încă sper !

E ZIUA TA,din nou,dar...FĂRĂ TINE !
Povara Amintirii-i mult prea grea !
Doar lacrimile au rămas la mine,
Şi-un colț de suflet unde-i Umbra TA !

E ZIUA TA,dar Viața NE DESPARTE,
Iar TU,demult NU ai nimic să-mi spui !
N-am înțeles această"libertate",
Ştiu doar că EU mă simt...a nimănui !

E ZIUA TA,dar timpul nu revine,
TU ai"ales"(?)Destinul cel mai Greu !
Nu ştiu,poate Acolo ți-e mai bine,
Deci iartă-mă că eşti în gândul meu !

E ZIUA TA,dar toată-acea IUBIRE,
Pe care o simțeam"din vina TA",
Acum ai preschimbat-o-n Despărțire:
"Trăim"în două Lumi:A MEA şi-A TA !

E ZIUA TA,Acolo,printre Astre,
Aici ai"renunțat"(?)-mult prea curând !
Dar,ca pe vremea Armoniei Noastre,
Te-aştept să-mi dai un semn,din când în când !

E ZIUA TA,dar...NU MAI EŞTI !.Şi Doare,
"Plecarea"Asta,fără vreun motiv !
ȚI-AŞ SPUNE"LA MULȚI ANI !"-DAR,CUM POT,OARE,
ACUM...CÂND TU LIPSEŞTI...DEFINITIV ?.

CALDE ÎMBRĂȚIŞĂRI,MĂDĂ !!!.DIN SUFLET ALĂTURI DE TINE !!!❤❤❤.

Madalina spunea...

Ieri am fost o lasă,nu am putut să intru aici sa scriu macar un cuvant...nu am putut,surioara!
31 de ani,unde s-au dus?Unde te-au dus,unde te-ai sus?Sufletul meu e pustiu,din inima mea lipseste o parte pe care ai luat-o cu tine.
Ieri ti-am făcut tort si gogosi,gogosi din alea care ne facea mami Oita cand eram mici...ieri...ieri am sperat la o minune,sa se dea timpul inapoi,sa fii iar cu mine.
Iti multumesc pentru postarea ta, Adina.Poezia asta este tot ce simt eu,este durerea ce striga in sufletul meu.Mi-e dor de ea,Adina...ieri am fost la cimitir si am plans in voie,am luat in brate crucea aia rece si am plans.Poate sunt nebuna dar as fi vrut sa simta lacrimile mele ce curgeau pe mormant...as vrea sa stie cata durerea mi-a provocat plecarea ei,cat de mult imi lipseste si cat o voi iubi.

Madalina spunea...

Ieri am fost o lasă,nu am putut să intru aici sa scriu macar un cuvant...nu am putut,surioara!
31 de ani,unde s-au dus?Unde te-au dus,unde te-ai sus?Sufletul meu e pustiu,din inima mea lipseste o parte pe care ai luat-o cu tine.
Ieri ti-am făcut tort si gogosi,gogosi din alea care ne facea mami Oita cand eram mici...ieri...ieri am sperat la o minune,sa se dea timpul inapoi,sa fii iar cu mine.
Iti multumesc pentru postarea ta, Adina.Poezia asta este tot ce simt eu,este durerea ce striga in sufletul meu.Mi-e dor de ea,Adina...ieri am fost la cimitir si am plans in voie,am luat in brate crucea aia rece si am plans.Poate sunt nebuna dar as fi vrut sa simta lacrimile mele ce curgeau pe mormant...as vrea sa stie cata durerea mi-a provocat plecarea ei,cat de mult imi lipseste si cat o voi iubi.

Adina Barbus spunea...

Ştie,MĂDĂ.ŞTIE.Sunt sigură.Azi e rândul meu să plâng.TATA NU MAI E AICI,să serbeze împreună cu mama cei 41 de ani de căsătorie...Doare........

Madalina spunea...

Buna,suflete dragi!Ce as putea sa spun ce nu stiti deja?Imi este atat de dor...si doare,ai dreptate,Adina.Doare tot timpul dar mai ales cand vezi oameni care au pretentia ca totul sa fie normal,care se prefac si evita sa vorbeasca sau care nici nu intreaba sau nu spun o vorba despre Ea,desi au cunoscut-o si i-au fost prieteni.Doare...si nu pot uita nici macar o secunda ultimile clipe alaturi de Ea,nu pot accepta ca nu mai e,ca mai sunt 2 luni si face un an de cand a plecat si mi-a lasat durere si lacrimi.
Ma gandesc la tine,Adina,cat suferi...in fiecare zi,in fiecare luna si apoi ani,la fel in fiecare zi.Eu sunt alaturi de tine asa cum si tu esti alaturi de mine si chiar daca nu am mai intrat asa des m-am gandit la tine in fiecare zi,asa cum ma gandesc si la Ea,la surioara mea,pe care am pierdut-o chiar inainte de a muri.
Sper sa ma fi iertat ca nu i-am fost alaturi pentru ca eu nu pot sa ma iert!!!
Te imbratez cu drag,sora de suferinta.

Adina Barbus spunea...

Nu pot să spun nu te chinui,că ştiu cum e.Dar cred că te-a iertat.Şi eu te îmbrățișez tare de tot !!!!.Când poți mai intră şi tu.Sau poate îți faci cont de fb.Merge şi fără poze,doar să ai cont,să ştim doar noi,poți să pui şi un nume fictiv,mi-l spui mie aici,ştiu doar eu că e contul tău.Că dacă se întâmplă să se închidă cumva blogul noi ne pierdem.Aşa,dacă ai avea cont,ar fi mai simplu.Mi-ar plăcea să vorbim pe mesaje,ar fi mai uşor.

Madalina spunea...

Buna,Adina.Am sa incerc sa intru mai des pe aici,cont pe facebook nu imi fac,imi pare rau,dar chiar nu vreau sa fac asa ceva.Nu cred ca se va inchide blogul,nu cred ca va face doamna Mari asa ceva,pentru ca stie cata lume a ajutat si ajuta aici,asa ca iti promit ca voi intra mai des.
Atunci cand imi este greu si ma gandesc la surioara mea,ma gandesc si la tine si parca te simt langa mine,poeziile tale imi mangaie durerea din suflet.Doar tu stii cat de mult doare si cum doare.
Adina,te-ai supara daca te-as ruga sa scrii cateva versuri pentru sora mea?Iarta-ma ca am indraznit sa te rog dar am vazut ca ai scris o poezie pentru cineva mai demult...eu nu am talentul tau si m-am gandit ca stii destule lucruri despre mine si despre ea,daca ai vrea sa te inspiri din tot ce ti-am spus,daca nu te deranjeaza bineinteles, te rog sa scrii si pentru surioara mea,sa pui in versuri toata durerea sufletului meu.Daca vrei si daca poti.Daca nu,nu ma supar.
Te imbratisez cu mult drag,prietena draga.

Adina Barbus spunea...

N-am prea scris eu poezii la comandă că nu am inspirație,poate,din ce am eu,dar nu ştiu care s-ar potrivi.O să mă uit,dar nu mi dau seama ce ar merge.

Adina Barbus spunea...

Mult prea curând te-ai îndreptat spre Stele !
Nici"Mulțumesc"n-am apucat să-ți spun,
C-ai Existat !.Dar gândurile mele,
Prin Amintiri te însoțesc şi-acum !

Sperând că poate azi îți e mai bine,
În Cerul unde Îngeri îți zâmbesc !
Deşi,Aici,e Tristă,FĂRĂ TINE !,
Singurătatea asta fără sens,

Ce încă se mai poate numi"Viață"(?)
Chiar dacă tocmai TU Lipseşti din ea !
Din Ziua-Aceea-nvăluită-n"ceață"!
Şi nu ştiu Cine-a hotărât aşa:

Să poposeşti Aici,ca o părere,
Şi-apoi să"Pleci"...Acasă !.Ce Destin,
Nedrept,a mai lăsat numai Durere,
În locul tău !.Şi de atâta timp,

În sufletul meu gol,doar Despărțirea,
E scrisă cu-ale lacrimilor"ploi"!
ÎȚI MULȚUMESC,ETERN,PENTRU IUBIREA,
CE-O OFEREAI !.ŞI-AŞ VREA-O ÎNAPOI !.

Sper să ți se pară potrivite şi să îți placă.Te strâng în brațe tare !!!.❤❤❤❤❤

Madalina spunea...

Iti multumesc pentru versuri,sunt foarte frumoase,ca toate celelalte poezii ale tale.Toate sunt potrivite pentru durerea din sufletul meu.Vreau sa iti spun ca nici macar acum nu pot privi fotografiile cu ea,Adina...as vrea...as vrea sa iasa de acolo si sa o strang in brate si sa o aud cum ma intreaba:,,ce faci,sis?".Mi-e dor enorm de ea,enorm...nu am cuvinte sa descriu.
Tu ce mai faci,esti bine?
Te imbratisez cu putere.

Adina Barbus spunea...

Ştiu cum e...Dar nu-i putem scoate din poze...Mda,mă mai doare una,alta,zici că sunt o băbuță...Mi-e dor de ei...De toți.Şi sunt mulți.Luna asta era ziua bunicii mele,pe 24.Nu mai e.Offff......De ce o fi trebuit să ne"împrietenim"noi cu durerea şi lacrimile ???.Amintirile nu ne ajung.Noi îi vrem pe EI.Dar...

Madalina spunea...

Pe 24 luna aceasta e ziua mamei dar stii ca eu nu vorbesc cu ea...pentru parintii mei eu am murit inaintea surioarei mele,doar ca pe mine nu m-au ingropat...dar asta este,trebuie sa merg mai departe.
Ce simt eu, stiu doar eu.

Adina Barbus spunea...

No comment.Doar că îți sunt alături din tot sufletul.Şi mama e născută într-o zi de 24,dar în aprilie.Dacă pleca tata pe 24 în loc de 28,ar fi fost exact de ziua mamei.

Madalina spunea...

Am avut un vis foarte urat.M-a inspaimantat foarte rau.E cel mai urat vis pe care l-am avut pana acum de cand surioara mea nu mai e.Se facea ca eram la priveghiul ei,avea fata acoperita cu ceva dar se vedea ca respira.Urma sa o inmormantam dar la un moment dat s-a ridicat si a inceput sa o strige pe mama,m-am speriat atat de tare incat am inceput sa spun,,Tatal Nostru"si sa ii arat semnul crucii iar ea in acest timp se zvarcolea.Doamne,a fost groaznic visul.
Adina,m-a inspaimantat rau visul.E cel mai urat cosmar.

Adina Barbus spunea...

Groaznic vis MĂDĂ !.Nu mă pricep la vise,aşa că nu ştiu ce ar putea să însemne.Probabil că îi pare rău că a plecat.Aşa curând,ar mai fi avut multe de făcut,poate că îi pare rău şi că erați certate,cine ştie...😢😢.Ar fi multe de spus,probabil,dar ți-am spus,nu mă pricep.Dar te îmbrățișez tare de tot !.Mereu cu tine,chiar dacă numai virtual.Eşti cea mai bună prietenă a mea.Dacă ar mai fi,bunica mea ți-ar spune să aprinzi o lumânare şi să dai ceva de pomană pentru sora ta,că aşa se face când visezi pe cineva drag plecat.Aşa îmi spunea mie,când îi mai spuneam că l-am visat pe tata.Că să mergem la Biserică şi la cimitir şi să dăm de pomană,cu mențiunea"să fie pentru..."şi spui numele.Vorbeşte dacă ai cum şi cu un preot,vezi ce spune.

Madalina spunea...

De pomana dau mai mereu,Adina,la cimitir merg cam o data pe saptamana si cand nu ajung acolo aprind lumanari la troita pe care am construit-o cu sotul meu si pe care am sfintit-o anul acesta cu gandul la surioara mea.
Probabil si din cauza remuscarilor mele,a durerii din sufletul meu am avut cosmarul ala.Mi-e dor de ea,imi lipseste enorm...ma mandream cu ea,chiar si atunci cand nu vorbeam cu ea,imi crestea inima in mine cand vorbeam despre ea,era frumoasa,desteapta...si era surioara mea.ERA...SI MI-AS DA EU VIATA IN LOCUL EI,SA STIU CA POT FACE SCHIMB CU EA SI EA SA TRAIASCA.PENTRU CA AM IUBIT-O SI AM S-O IUBESC TOATA VIATA MEA,ESTE O PARTE DIN SUFLETUL MEU.

Adina Barbus spunea...

Ştiu,MĂDĂ.Şi ea te iubeşte pe tine,aşa cum a fost mereu,era sora ta şi asta nu se schimbă.Nici dacă ați fost mai departe una de alta,sunt sigură că te-a iertat.Păcat doar că n-a fost mai lung timpul pentru EI,cei dragi nouă...Ne-am fi dorit să fie cu noi,nu să ne fie dor de ei....

Madalina spunea...

Am atatea intrebari ramase fara raspuns si nimeni nu imi poate raspunde...doar ea putea.Imi doresc sa ajung mai repede la ea.Oare o voi reintalni,oare ne vom lua in brate cum o faceam in copilarie,sa stam o noapte intreaga la taclale,sa radem,sa barfim...Doamne,ce dor imi e de ea!
Adina,ma bucur din tot sufletul ca pot vorbi cu tine despre toate astea,cand gasesc un mesaj de la tine e ca si cum as gasi un mesaj de la Ea.Te imbratisez cu drag.

Adina Barbus spunea...

Doamne ce Dor îmi e de EL,de EI !!!!,ŞTIU CUM E DORUL ĂSTA,MĂDĂ !!!!.Zilele astea am senzația că mi se rupe sufletul în bucățele mici,aşa,cât să doară...Şi eu te îmbrățișez tare de tot.Am şi eu o mulțime de întrebări şi aceleaşi speranțe că măcar Acolo nu vom regăsi...Altfel...Nu ştiu ce m-aş face...Toată prietenia mea pentru tine,când mai poți să intri,mai lasă un gând.Am să am nevoie...E grea singurătatea....😢😢😢😢.

Adina Barbus spunea...

NE vom regăsi.Scriu aiurea...Probabil lacrimile sunt de vină...

Madalina spunea...

Stiu,te inteleg.Peste exact o luna se implineste un an de cand am primit telefonul in care eram anuntata ca surioara mea e grav bolnava,ca e pe moarte.11 luni astazi!un an...iar eu simt ca se intampla in fiecare zi,ca o pierd in fiecare zi in clipa cand deschid ochii.Un an de cand Alexandra nu mai e!De ce?Intreb si nimeni nu-mi raspunde.De ce ea?De ce?
Doamne cat de mult as vrea sa dau timpul inapoi.

Adina Barbus spunea...

De ce........Cea mai grea întrebare.....27 de ani FĂRĂ TATA şi 14 ani FĂRĂ BUNICA MEA...Şi nu mai vorbesc de restul....Aşa că...înțeleg,crede-mă.Şi doare....să nu-i mai vezi,să nu-i auzi,să nu-i îmbrățişezi,să nu vorbeşti cu ei....mai trist de atât...ce poate fi ????.

Madalina spunea...

Cred ca ne ramane decat visele,doar acolo ii putem intalni,ne putem alina un pic durerea.Eu am visat-o aseara si m-am trezit cu lacrimi in ochii.Ce bine era sa raman in visul acela...dar.Dumnezeu a vrut sa raman fara ea,sa nu mai am nici o speranta si nu putem face nimic sa-i aducem inapoi.
Te pup,draga prietena si te imbratisez cu drag.

Adina Barbus spunea...

Mâine e 15...prietena mea,Mariana,ți-am mai vorbit de ea,ar fi împlinit 43 de ani...a plecat Acolo,la nici 27...Poate s-a împrietenit cu sora ta şi acum au grijă de noi...Eu însă...Am prea multe goluri în suflet...😢😢

Madalina spunea...

Poate...asa speram si doar speranta ne ramane,speranta ca Ei sunt printre noi,ne vad si ne ocrotesc.De ceva timp,pe balansoarul din curte,se aseaza un porumbel.As vrea sa cred ca este Ea,ca ma viziteaza.
Speram ca Ei sunt bine acolo si mai speram ca intr-o zi,cand Dumnezeu va decide,vom merge si noi acolo iar Ei ne vor astepta si atunci,doar atunci va disparea durerea din sufletele noastre.
Te imbratisez cu mult drag,surioara de suferinta si sunt alaturi de tine,daca nu fizic,macar sufleteste.

Adina Barbus spunea...

Mulțumesc draga mea.Sperăm că îi vom găsi măcar Acolo,,.altfel...Peste o săptămână era ziua bunicii mele...alt motiv să mă doară...Şi am obosit....prea multă suferință...

Madalina spunea...

Am momente cand as pleca la cimitir si as ramane acolo,m-as intinde pe mormantul ei si nu m-as mai ridica.Imi lipseste enorm...imi aduc aminte momente din trecut,de cand eram doar noi.Doamne,imi este atat de dor.Mi-as da viata sa o aduc inapoi.

Adina Barbus spunea...

Stiu cum e.Eu am impresia ca e incredibil sa plec din cimitir fara tata...Nu suport gandul ca trebuie sa ramana acolo...Si sa mai spun despre cat imi e de dor ?.Mai e cazul ?:(

mariperijoc spunea...

Va imbratisez cu gandul si cu sufletul! Dumnezeu sa va dea putere!

Madalina spunea...

Stiu cat doare si cat de dor ne este de ei si mai stiu ca orice am face nu va inceta sa simtim lipsa lor.Eu,de cate ori trec pe langa cimitir privesc spre mormantul ei,ma gandesc ca poate o zaresc cumva,printr-o minune,si pot sa o iau acasa la mine,unde nu a fost niciodata.Cat mi-as dori sa poata intra macar o data in casa mea.
Te imbratisez,Adina si ma rog la Dumnezeu sa ne dea posibilitatea sa ne vedem fata in fata.Te pup.

Adina Barbus spunea...

Mi-ar placea sa se poata sa ne si vedem.Dar macar aici putem vorbi...Si eu te pup MADA.Sufletele noastre seamana.Si se inteleg.Pacat doar de durere...Putea sa nu fie.Dar....

Madalina spunea...

Cu cat se apropie ziua de 13 noiembrie,ziua in care am primit acel telefon blestemat in care eram anuntata ca sora mea e pe moarte,cu atat mi se face mai dor de ea,parca nici acum nu realizez ca nu voi mai avea sansa sa ii spun cat de mult o iubesc,cat de mult regret ca am lasat viata sa ne desparta.
Mi-e dor de ea,enorm.Nu am cuvinte sa exprim durerea din sufletul meu.

Adina Barbus spunea...

Eu cred că ne aud,totuşi...Deşi nu e la fel ca atunci când erau aici...Eu i-aş spune asta bunicii mele...marți era ziua ei,24.10.Ce mult mi-ar fi plăcut să fie cu mine şi acum,la 92 de ani...A plecat la nici 78...😢😢

Madalina spunea...

Astazi este 24,ziua bunicii tale si a mamei mele dar viata a ales sa ne desparta,desi pe fiecare in alt mod.Asta e viata...ar spune unii,noi traim cu durerea in suflet pentru oamenii care au ales sa plece dintre noi.
Te imbratisez cu drag,Adina si ma rog Sa-I ierte Dumnezeu pe cei ce au plecat mult prea devreme dintre noi,pe cei ce ii purtam in sufletul nostru.

Madalina spunea...

Surioara,mi-e tare dor de tine,ma alin doar cu gandul ca esti bine acolo unde esti,ca ma vezi si stii cat sufar ca nu mai esti.Daca as putea as face schimb cu tine fara sa ma gandesc.Te voi iubi toata viata mea.

Adina Barbus spunea...

Mersi de gândurile bune MĂDĂ,aceleaşi gânduri bune şi de la mine,da,numai nouă ne e Dor...mereu m-am întrebat cum or fi putând unii să trăiască de parcă nu s-a întâmplat nimic ?.Că eu n-am reușit niciodată...ÎI vom iubi toată viața noastră...😢😢

Madalina spunea...

Durerea asta nu se va duce niciodata...deschid ochii dimineata si odata cu ei prinde viata si durerea din sufletul meu,e prezenta tot timpul,pe oriunde ma duc.Iar seara,pana sa adorm,durerea este mai grea.Doar cand adorm,acolo,in visuri,ma intalnesc cu ea si sunt fericita,o pot imbratisa si ne vorbim asa cum o faceam in copilariem
Doamne,imi e atat de dor de tine,Alica,surioara mea frumoasa.As vrea sa-mi dai un semn,sa stiu ca m-ai iertat.Te voi iubi toata viata.
Se apropie ziua in care se va face un an.UN AN,Adina,de cand ea nu mai e iar eu retraiesc in fiecare zi tit ce s-a intamplat in acele ultime zile si clipele petrecute alaturi de ea.Aceeasi intrebare ma chinuie su acum:DE CE,DE CE EA,DE CE A LUAT-O DUMNEZEU PE EA?DE CE?
UNDE SA TE CAUT,SURIOARA,SA TE GASESC SI SA MAI STAM IMPREUNA MACAR O ORA,UNDE???😢😢😢😢👭👭👭

Adina Barbus spunea...

Stiu pare incredibil chiar si un an e incredibil ca trebuie sa"traim"fara ei....Eu fac asta de 27 de ani...nu stiu unde mai sunt EI acum...eu nu prea am mai visat....si imi pare rau...Nu stim de ce...tare mi-as dori sa stiu,crede-ma....

Madalina spunea...

Cineva mi-a spus odata ca lacrimile nostre nu il ajuta pe cel plecat de langa noi,ca il fac sa sufere si ca nu ar trebui sa mai plang dar nu pot.cum sa nu mai plang cand imi lipsesc atat de mult atat surioara mea cat si tati Nicu.cum sa nu mai plang cand nu mai am nici o sansa sa ii mai vad,sa ii tin in brate si sa le spun ca ii iubesc.
Eu nu l-am visat pe tati Nicu decat o singura data de cand nu mai,pe sora mea o visez mai mult sau visez moartea ei sau ca vorbesc despre ea.
Doare si as da timpul inapoi sa repar greselile pe care le-am facut dar ...e prea tarziu sa indrept ceva si tot ce imi ramane e durerea.

Adina Barbus spunea...

Draga mea...ce cred eu e ca sora ta nu e supărată pe tine...Păcat ca a plecat aşa curând...Si ca noi mai avem de asteptat pana sa-i regăsim...Din suflet sunt alături de tine.❤❤❤❤❤

Madalina spunea...

Nu am mai intrat de ceva timp,nu am avut putere.Saptamana care urmeaza ma ingrozeste,retraiesc la nesfarsit acele cateva momente petrecute alaturi de ea,ultimele din viata ei si doare.Doare si imi vine sa urlu de durere,as pleca in lumea larga daca cineva mi-ar spune ca la capatul lumii am s-o gasesc.
Atat as vrea,sa stiu de ce?De ce,Alica?

Adina Barbus spunea...

Stiu cum e,...doar amintirile...regretele...întrebările...toate dor...Cu o Durere sfâșietoare pe care nu o alina nimic...pentru suflet nu există medicamente...Nu stim de ce,nu stim de ce EI,nu stim nimic...Stim doar ca"murim"si noi,..de Dor !!!!.Si ca uneori,de fapt mai mereu,ne sufocam in lacrimi....Te îmbrățişez strâns MĂDĂ !!!.M-am gandit mereu la tine stiu ca e cumplită perioada asta...Stiu cum e....

Madalina spunea...

Acum un an...inca erai!Cum pot uita privirea ta cand ne-am vazut dupa 4 ani,cum pot uita glasul tau cand ma intrebai de nepotica ta sau cand spuneai de baietelul tau pierdut?cum pot uita,cum pot ierta viata ca mi te-a luat prea devreme?cum ma pot ierta pe mine?
Se spune ca viata merge mai departe dar eu nu vreau.Nu vreau o viata in care tu nu mai esti,surioara.Ce sa dau si cui,unde sa ma duc sa te aduc inapoi?
De ce surioara m-ai lasat cu sufletul ars si plin de durere?
DOAMNE,CATA DURERE MAI INCAPE IN SUFLETUL MEU BLESTEMAT?

Adina Barbus spunea...

Aşa măsor şi eu timpul MĂDĂ...nu ştiu câtă durere mai încape,dar aş vrea enorm să pot să ți-o alin pe a ta.Ştiu însă că nu există cuvinte...nu trece,orice ar spune oricine.Sufletul meu e alături de tine !!!!!❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤

Madalina spunea...

Ieri te-am simtit,stiu ca ai fost langa mine,ai stiut ca am nevoie de tine si ai venit...mi-ai aratat in atatea moduri.Stim amandoua cum,nu-i asa,surioara?
Dar vezi tu,chiar daca stiu ca esti langa mine,nu imi este de ajuns.Vreau sa te imbratisez,sa iti spun ca imi lipsesti enorm,ca te iubesc,sa-ti vad ochiisorii si zambetul tau frumos si sa te aud intrebandu-ma:,,ce faci,sis?".
Doamne,de ce mi-ai luat sansa de a ma impaca cu ea,de ce mi-ai luat-o?

Adina Barbus spunea...

Offf.Te îmbrățişez tare !!!!!❤❤❤❤❤❤❤❤

Madalina spunea...

Saptamana asta e groaznica...Ieri,13 noiembrie s-a implinit 1 an de cand am primit telefonul,maine se face un an de cand a inchis ochii pentru totdeaua si apoi sambata se face 1 an de cand au bagat-o in pamantul rece si greu,ca eu sa nu o mai vad niciodata.Un an dar pentru mine e ca si cum totul se intampla iar,retraiesc fiecare cuvant,fiecare moment petrecut acum un an.
Si iarasi ma intreb:DE CE EA.TREBUIA SA FIU EU,NU EA.DACA ERAM EU ERA MAI BINE PENTRU MAI MULTA LUME.😢😢😢😢😢😭😭😭😭😭😭😭😭😭😭😭😭😭😭😭😭😭😭
TE VOI IUBI MEREU,SIS!!

Madalina spunea...

Doamne,m-as culca pe pamantul ala rece de pe mormantul ei si nu m-as mai ridica decat atunci cand ea ar veni sa ma trezeasca.As face schimb cu ea,doar sa o stiu pe ea in viata,sa o stiu bine iar eu as intra in mormant,in locul ei.
Mi-e dor enorm de ea,enorm...

Adina Barbus spunea...

Eu te înțeleg.Mai mult...nu are rost.Nici un cuvânt nu alină durerea.Nu Asemenea Durere.Nu contează un an sau 27...e la fel.Doare cumplit.Şi ne e un Dor de nu mai putem respira.Ştiu.Sunt alături de tine !.❤❤❤❤❤

Madalina spunea...

UN AN!ASTAZI...SI NU AI VRUT SA MA ASTEPTI,SA POT SA-MI IAU RAMAS BUN.MA INTREB SI ACUM DACA M-AI IERTAT,DACA SI TIE TI-A FOST DOR DE MINE IN FIECARE ZI CAT AM FOST DESPARTITE.
ACUM ESTI LA MINE IN SUFLET,MEREU DAR NU IMI ESTE DE AJUNS PENTRU CA TE IUBESC SI TE VREAU INAPOI.

Madalina spunea...

Adina,sper sa nu te superi,m-am inspirat din poeziile tale pentru a face o alta pagina dedicata Alexandrei pe acest blog.De acum inainte vorbim pe pagina cealalta.
Te imbratisez cu mult drag,scumpa prietena.

Janice Aliena spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.