11 mai 2017

BARBUS ADINA - DE CE-AI"PLECAT"?



                                        Alexandra Daniela Nicolae   24.09.1986-15.11.2016






De ce-ai"plecat", in plina primavara, 
Fara sa-ti iei macar un"ramas-bun"?
De ce-ai"plecat", stiai c-o sa ma doara, 
Caci te iubeam, chiar fara sa ti-o spun...

De ce-ai"plecat", acum e Sarbatoare, 
Si tu nu esti, decat la mine-n gand;
De ce-ai"plecat", ma-ntreb, a cata oara, 
Chiar daca nu stiu ce sa imi raspund...

De ce-ai"plecat", mi-e atat de dor de tine, 
Ca-n fiecare clipa, de...Atunci;
De ce-ai"plecat", cum ai"uitat"de mine, 
In umbra caror Ceruri te ascunzi?

De ce-ai"plecat"-e iarasi primavara, 
Si te mai pot"gasi"numaiin vis;
De ce-ai"plecat", cum poate sa dispara, 

Cu tine-odata, tot ce mi-ai promis?.

34 de comentarii:

mariperijoc spunea...

Cu sufletul alaturi de tine Mada, o candela aprinsa si o rugaciune pentru Alexandra. Dumnezeu sa o odihneasca in pace!

Madalina spunea...

Multumesc din suflet,Mari.Cu toate ca sora mea a plecat toamna,alaturi de ea viata era o continua primavara.Te voi iubi toata viata,suriara mea mica!

Madalina spunea...

Unde sa te caut,unde sa merg sa te gasesc,surioara?De ce m-ai lasat singura pe lume?De ce ai luat Doamne,singura mea speranta?
Surioara,Alica a mea,mi-e dor de tine! O zi,atat mi-as mai dori sa pot sa-ti spun cat de mult mi-ai lipsit si cat te iubesc,sa te strang in brate si sa intru eu in pamant in locul tau.

Madalina spunea...

TU IARTA-MA CA SUFLETUL MI-E MUT
SI CA DUREREA MEA E INCA VIE,
SI IARTA-MA,TE ROG,PENTRU TRECUT
PENTRU GRESELI CE N-AS FI VRUT SA FIE.
Autor: Adina Barbus

Eu nu pot spune decat:Mi-e dor....

Adina Barbus spunea...

Aprilie 28 1990 versurile postate mai sus...CEI 27 de ani abia împliniți...de când NU MAI EŞTI !...plâng de Atunci în versurile astea...şi nu numai.Şi azi plâng şi eu,abia am aflat de la Radio România Actualități,postul nostru de Radio preferat,că azi se sărbătorește în România..."Ziua Tatălui".În a doua Duminică din mai...Adică azi...NUMAI TU...NU MAI EŞTI !!!😢😢💧💧.

Adina Barbus spunea...

Sora ta s-a născut toamna,a plecat toamna,MĂDĂ...ca şi tata...a plecat în anotimpul în care s-a născut:Primăvara...41 de ani,o lună şi două săptămâni mai târziu...😢😢💧💧

Madalina spunea...

Da,Adina.S-a nascut pe 24 septembrie 1986 si a plecat pe 15 noiembrie 2016.30 de ani...de abia isi incepea viata,avea doar un an de la casatorie,pe 30 octombrie facuse un an.
De cand a murit incerc sa-mi fac curaj sa ma uit la dvd-urile de la nunta mea,s-o mai vad acolo dar imi e teama,ma doare prea mult...si plang....

Adina Barbus spunea...

Offf....ştiu că Doare...ştiu...şi gustul lacrimilor îl ştiu...sunt cea mai"bogată"în lacrimi amare....

Adina Barbus spunea...

Pentru că NU e drept să NU fii Aici Duminica viitoare !:

NEDREPTE ABSENȚE...

Mai lasă,DOAMNE,Vieți,cu noi la masă,
Şi nu mai fă Minuni doar printre Sfinți !
Să se întoarcă EL din nou acasă,
Şi îți promitem că vom fi cuminți !

LIPSA DE AER ne-a pătruns şi-n suflet,
NE SUFOCĂM subit şi crunt,de tot !
De Nepăsarea Unora din cuget,
Dintr-un"NU !"trist,absurd şi fără rost !

Şi-aşa ajungem să ne pierdem Viii,
Când îi avem nu îi cinstim destul !
Eclipse pe fundalul frăgezimii,
EI MOR...căci Unii au un"suflet"(?)nul...

EL a ştiut fi PRIETEN,la Răscruce,
De Rugăminți,când a uitat de EL !
Dar când Destinul l-a urcat pe Cruce,
Nimeni nu a putut a fi la fel !

Măcar un OM de-ar fi avut,să-i fie,
O rază de Speranță-n Negre Lumi !
Poate schimba Durerea-n Bucurie,
Şi lăsa drum deschis unei Minuni !

Dacă aveau un singur strop de milă,
Şi spuneau"DA !"acelui"S.O.S"!
NU DUMNEZEU era Atunci de vină,
Ci EI,ce-au ignorat al Morții"preț"!

Şi vai,EL s-a mutat în Altă Soartă !
Şi ce vom învăța din MOARTEA LUI ?!?
Că suntem RĂI şi cinici,peste poate,
OAMENII BUNI rămân ai nimănui !

Aşa cum azi,deja e Prea Departe,
Cel ce-a fost un"exces"de Altruism !
Se face-n inimi lacrimă şi noapte,
Ne sfâșie Eternul Realism !,

Al Despărțirii !.Veşnicia-i Totul !
Şi-am vrea în RAI să fie telefon !
ALO,DE CE SE-AUDE NUMAI TONUL ?
"M",HAI,RĂSPUNDE !.DOAR PUȚIN,TE ROG !.(ADINA BĂRBUŞ-13.05.2017).

Madalina spunea...

Cat de frumos,Adina.Inca o data cred ca darul asta de a scrie este primit de la tatal tau,asa el e prezent langa tine tot timpul.
Acum 6 luni pe vremea asta plangeam intorcandu-ma acasa de la spitalul din Targoviste,acolo unde m-am rugat de asistente sa o mai lase putin cu mine,sa nu o duca la morga...murise...inainte sa ajung si eu la ea.Nu m-a mai asteptat,poate a considerat ca ne luasem deja ,,la revedere"cu o seara inainte.Nu am sa uit niciodata acele cateva ore petrecute cu ea in ultimele ei 2 zile de viata
DOAMNE,CAT DOARE,IMI AMINTESC FIECARE GEST,FIECARE PRIVIRE.
TE VOI IUBI MEREU,SURIOARA.

Adina Barbus spunea...

Da,doare...şi eu îmi amintesc tot din ziua de 27 APRILIE 1990...ultima mea zi cu tata...doare...tare...nu mi-am luat decat un"pa"...credeam ca e ca de obicei...de unde sa stiu ?.Iar bunica mea nu mai putea vorbi cu nimeni in ultima zi...desi eram lângă ea,nu mi-am putut lua ramas-bun...doare,stiu.Sunt langa tine,din tot sufletul !.

Madalina spunea...

Aseara am visat-o,asa cum era ea,zambitoare...dar spunea ca o dor coastele pentru ca le avusese rupte dintr-un accident.Ciudat,pentru ca ea nu a avut niciodata accident...poate ca pamantul asta e prea greu pentru ea!
M-am trezit si mi-am dat seama ca a fost doar un vis,ca nu am s-o mai vad decat in vise,cand vrea ea sa-mi apara...DOARE,DOAMNE PREA RAU.
Tu,Adina esti alaturi de mine si eu sunt alaturi de tine.Stiu cat doare lipsa lor si fiecare zi cand nu sunt langa noi.Te imbratisez cu drag

Adina Barbus spunea...

Să-ți mulțumesc,din nou,pentru Idei ???.Tare aş fi vrut să nu visăm doar...şi să fii Aici,să ne plimbăm real,ca în ultima excursie,din 1989 !!!.Dar...Ştii că vine...DUMINICĂ,21,NU-I AŞA ?:

VISÂND UN DRUM CU TINE...SPRE RAI !

Cu ultimul bilet la TINE-n palmă,
În trenul către RAI vreau să urcăm:
Abia în zori,"somați"de-a zilei vamă,
Ne-om despărți.Acum ne bucurăm,

De Clipa Asta-n care nici Durerea,
Nu ne-ar putea reaşeza-n genunchi !
Iubirea îşi va regăsi Tăcerea,
Ca două flori unite în mănunchi !

Vom fi-Mpreună iar-şi va fi Bine !
Şi-am vrea să meargă trenul mai încet;
Călătorind pe-aceleaşi veşnici şine,
Întotdeauna doar pe un bilet !

Stând ca mereu,tot umăr lângă umăr:
Destinul Nostru-nseamnă Amândoi !
Şi noaptea unui drum şi-un singur număr,
Azi nu mai spunem"Unul",spunem"DOI"!

Şi Lumea Noastră e din nou Frumoasă,
Ca-n vremi apuse...chiar de"înapoi",
Mă-ntorc doar EU,căci TU ai Altă"Casă",
Dă-mi voie să Visez la Vechiul"NOI"!

Să-ncerc să uit că Moartea e"refrenul",
Ce ne-ntrerupe cântecul de drum:
Şi dimineața-i halta-n care trenul,
Va opri,să cobori TU...prematur...

Iar EU pornesc din nou,spre mai departe,
Cu un bilet pe care scrie:"DOR"!
DE DOUĂ INIMI CE-AU DESCHIS O CARTE,
ÎN CARE SE VORBEA DE CERUL LOR !.(ADINA BĂRBUŞ-16.05.2017).

Adina Barbus spunea...

MĂDĂ...şi eu te îmbrățişez cu drag !.Atât ne-a mai rămas...să visăm...deşi uneori şi asta doare !.

Madalina spunea...

Superba poezie,Adina.Felicitari,chiar ai talent.Pot sa te intreb daca ai publicat vreodata toate aceste poezii?

Madalina spunea...

In noaptea de Revelion,cu cateva clipe inainte sa trecem in 2017 ma rugam la Dumnezeu sa faca o minune,sa dea timpul inapoi,sa fie iar 2016,sa pot sa mai am cateva luni,in care sa te caut,sa ne impacam,sa pot sa te salvez de boala asta crunta...La cateva clipe dupa miezul noptii prin fata mea a trecut o masina cu nr de DB,ceva cu ALE,nu am retinut prea bine.Am simtit ca a fost un semn de la tine,surioara.
Te voi iubi toata viata mea!
Sper ca esti cu tati Nicu,acolo sus,ca sunteti linistiti,ca v-ati gasit pacea.

Adina Barbus spunea...

Am reusit in 2004 printr-un om bun ruda cu mine sa public o"placheta de versuri",cam subtire pentru cate poezii aveam si am,dar a fost gratis,asa ca...nu imi permit sa public ca nu am bani de asa ceva,eu nu am nici un venit ca nu lucrez nicaieri,mama are pensie si cu ce trimite fratele meu din Australia.Mi s-a cerut de atunci din 2004 20 de milioane lei vechi,pentru alta carte si nu aveam.Acum cine stie cat o mai fi.Dar nu ma deranjeaza...scriu pentru sufletul meu,chiar daca le postez si pe fb,sa ma oftic ca mi se fura dupa aceea...am patit-o.Dar...eu tot"ale mele"le consider.Si nepublicate.Ai dreptate,cateodata EI ne dau semne...primeam si eu intr-un timp...acum nu stiu de ce nu mai primesc...nici in vis nu prea ne mai"intalnim"...si chiar imi pare rau...Dar...vreau sa cred ca nu m-a uitat...cat inca imi inspira versurile...

Madalina spunea...

Foarte urat din partea celor sau celui care ti-a furat poeziile.Nu mi se pare normal.Pacat ca nu ai reusit sa publici pentru ca sunt sigura ca sunt persoane pe aceasta lume care apreciaza,la fel ca mine,tot ceea ce ai scris tu si ar fi incantati sa citeasca poeziile pline de sensibilitate si durere.Eu,imediat dupa moartea surioarei mele,daca nu as fi gasit blogul acesta si poeziile tale cred ca inebuneam.E adevarat ca nimeni si ninic nu poate lua licul celor pe care i-am pierdut dar aici ii simt mai aproape,sunt printre oameni care inteleg durerea mea.Nu ai idee cat de mult inseamna pentru mine prietenia ta!

Adina Barbus spunea...

Ei,mersi de cuvintele astea frumoase,de ce nu-ți faci şi tu cont de fb ?.Ar fi mult mai simplu,am vorbi noi direct pe mesaje,ai vedea cum arăt,😊😊ai citi poezii la discretie...Pe de alta parte,esti printre putinii care apreciază,99% din cei care ma cunosc ma consideră nebună,inclusiv fratele meu si matusa mea,sora mamei.Zic ca numai un Om anormal la cap poate sta sa scrie versuri...si mai ales din durere...chiar si după 27 de ani...

Madalina spunea...

Imi pare rau ca spun dar cred ca nebuni sunt ei.Sunt foarte rari oamenii cu o asemenea sensibilitate,care iubesc cu adevarat si care nu renunta la oameni atat de usor,chiar daca acestia nu mai exista in lumea asta,sunt foarte rari oamenii care au sufletul atat de cald.
Adina,adevarul este ca am pagina de fb dar nu am mai intrat de foarte mult pentru ca am avut niste probleme mai complicate si am renuntat sa mai intru,de cativa ani nu am mai actualizat nimic iar de facut alta pagina nu vreau.
Sper ca vom continua sa vorbim aici.Si nu asculta oamenii care spun ca nu esti normala la cap,ei nu sunt normali pentru ca au uitat vremurile trecute cand din viata lor faceau parte niste oameni mununati care nu merita uitati...Si daca esti anormala,atunci si eu sunt anormala pentru ca imi plac la nebunie poeziile tale,exprimi prin ele ce este in sufletul meu.
Te imbratisez cu mult drag,sira de suferinta.

Adina Barbus spunea...

Ok,bineînțeles că vorbim !.Am întrebat doar.Să ştii că blogul ăsta are şi pagină de fb cu acelaşi nume,şi d-na Marilena Perijoc a fost atât de amabilă să-ți publice scrisoarea către sora ta şi acolo.În altă ordine de idei,hai atunci să fim"anormale"amândouă.Păcat că nu se pot pune şi poze la comentarii,ți-aş fi trimis o poză cu mine,să ştii cu cine vorbeşti.O maaareee îmbrățișare din suflet,"sora"mea.Eu n-am surori,dar mi-ar fi plăcut o Soră ca TINE.Mă bucur tare că ne-am găsit.❤❤

Madalina spunea...

Si eu ma bucur ca ne-am gasit,Adina,prin intermediul acestui blog si al poeziilor tale care mi-au atins si mi-au alinat sufletul asa cum nimeni altcineva nu a facut-o.Si nici nu ar putea,pentru ca doar Ei ar putea sa-mi aline sufletul dar Ei nu mai sunt.Iti multumesc pentru prietenia ta.
De scrisoare stiam,eu am rugat-o pe doamna Mari sa o posteze si acolo.As fi oprit lumea toata pe strada sa spun tuturor ca am pierdut-o pe Alexandra,asta era sentimentul pe care si acum il am,as vorbi ore intregi despre ea,dar din pacate nu am cu cine,lumea a uitat,isi vede de viata lor,chiar ma evita.
Te imbratisez cu drag.

Adina Barbus spunea...

Lasă,nu te necăji,vorbeşti cu mine despre ALICA şi despre orice vrei TU.Mă gândeam,aşa,să mai zâmbim un pic,unde mai scriem noi când om face şi la postarea asta aproape 200 de comentarii ?!.Glumeam...Serios,poți vorbi orice cu mine,te înțeleg,că sunt la fel şi eu,şi nici eu nu am avut nici Atunci,dar nici acum cu cine vorbi,deşi simțeam la fel ca tine,că e incredibil,că trebuie să afle toată lumea...Chiar dacă eu în toate zilele acelea trei am avut tot timpul impresia că"visez",ca"nu se poate,nu e adevarat".Eram în cimitir,ma uităm cum îl asează în groapă si ma gândeam ca NU e Acolo,ca e acasa,ca daca ma întorc acasă îl gasesc.Asa ca am plecat acasă,deşi cineva m-a luat de guler sa ma împiedice.Dar m-am smuls si am plecat....numai ca Acasa...NU era !."Camera Noastră"era...goală.Bineînțeles ca nici nu ar fi putut fi altfel,dar eu tot sperasem,absurd,probabil ca va fi vreo minune ceva...Nu a fost...Si EL NU mai era...Atunci m-am apucat de scris...simteam ca aveam multe sa-i mai spun...Daca vrei,eu mai am postate pe blogul asta niste poezii mai ales in 2014,februarie.Si la poezii am postat eu comentarii,în proza,dar si in versuri unele,nu mai stiu exact la care poezie,dar scrie numele meu la poeziile mele,dacă e poți citi si comentariile as fi curioasă daca iti plac versurile de acolo.Sper sa le găsesti.Si,ti-am spus,putem vorbi orice.Sunt aici,sper sa nu treaca prea mult fara sa-ti răspund.Imbratisari calde,calde !.

Adina Barbus spunea...

Mâine e...21...DACĂ-ȚI SCRIU,MĂ AUZI ?.

Madalina spunea...

Te aude,Adina.Trebuie sa speram ca stiu ce simtim,ca sunt langa noi.Ca sunt acum intr-un loc mai bun dar vegheaza asupra noastra.Eu sunt alaturi de tine,daca vrei sa vorbesti sau daca vrei sa taci sau vrei sa scrii,pentru orice!
Eu am visat-o pe Alexandra ca imi spunea ca este bine,mi-a repetat de trei ori ca e bine si vreau sa cred ca a fost un mesaj de la ea,ca intradevar este bine,chiar daca eu,aici,simt ca mor cu fiecare zi care trece,cu fiecare clipa care trece fara ea.
Vroiam sa stii ca ma gandesc la tine si ca sunt alaturi de tine in ziua aceasta speciala pentru tine.
Te imbratisez cu drag.

Adina Barbus spunea...

Mulțumesc mult MĂDĂ !!!,Aşa cum spuneai şi tu,nimeni nu mai ştie,nimănui nu îi mai pasă...doar nouă.Da,azi doare !.Dublu !!!!.Simt că am sufletul frânt,nici fizic nu mă simt prea bine,stomacul meu dă semne de"nervozitate",şi aşa are"colon iritabil"....Zi grea azi...cumplit de grea...şi nu pot să plâng decât pe ascuns,că se sperie mama...

Adina Barbus spunea...

AZI E ZIUA TA !.TU UNDE EŞTI ???

Adina Barbus spunea...

Ți-aş oferi buchete mari de flori,
Scăldate în lumina dimineții,
Ți-aş oferi şi visele din zori,
Cernute din mătasea gri a ceții...

Ți-aş oferi acum întregul Cer,
Înrourat de tristele apusuri,
Ți-aş oferi albastrul lui stingher,
Şi ale stelelor târzii surâsuri...

Ți-aş oferi secundele de dor,
Înveşmântate-n lacrimi prea sărate,
Ți-aş oferi al razelor izvor,
Şi cea mai blândă şi senină noapte...

Ți-aş oferi o lume azi în Dar,
Şi-un anotimp de vis în calea ta,
Dar...prea târziu !.Azi totul e-n zadar,
Să-ți spun doar"LA MULȚI ANI !",DE ZIUA TA !.(ADINA BĂRBUŞ-din vol."LACRIMI DE CUVÂNT"-21.05.2004).

ȚI-AŞ OFERI...DAR NU MAI POT SĂ-ȚI OFER DECÂT LACRIMI...

Madalina spunea...

Cat de frumoasa este poezia!Inca o data faci sa-mi lacrimeze ochii,atingandu-mi sufletul si inima cu versurile tale.
Sunt langa tine,Adina,chiar daca nu fizic,cu sufletul sunt alaturi de tine in aceasta zi dar nu numai.Stiu ca doare,ca nimic din ce am face sau am spune nu ii va aduce inapoi...avem doar amintirile pe care le vom purta in suflet mereu.
Mi-e atat de dor sa te aud intrebandu-ma:,,ce faci,sis?",imi e atat de dor de tine,Alica!

Adina Barbus spunea...

Mulțumesc !.Mi-e şi mie Dor,azi,mereu...mă tot bate lumea la cap să uit,să renunț,să nu mă mai doară...de parcă ar fi sentimentele la comandă...Offf...nu ne înțelege nimeni,zici că n-a pierdut nimeni niciodată pe nimeni drag...Azi am plâns,dar pe ascuns,că altfel o sperii pe mama,care nici ea nu mai ține cont...aşa or fi oamenii...eu ştiu ?.Te îmbrățişez cald,draga mea !!!.

Madalina spunea...

Eu nu cred ca nu mai esti,pentru mine TU esti la Targiviste,acolo te stiu,acolo vreau sa te caut,acolo stie sufletul meu ca te gaseste.Haide, spune-mi ca nu ,,ai plecat",nu pot crede ca nu te voi mai vedea vreidata,ca nu vom mai vorbi vreodata...NU TE-AM PIERDUT PENTRU TOTDEAUNA,NU-I ASA?

Madalina spunea...

Adina,mi-as dori sa fiu ca alta lume,sa trec mai departe,sa-mi vad de viata mea dar nu pot.Chiar si sotul meu mi-a spus ca dupa moartea ei m-am schimbat,ca nu mai sunt eu.Cum as mai putea fi eu cand o parte din sufletul meu a fost ingropat odata cu ea,cum sa fiu eu cand n-o mai am pe ea?
Nu pot fi ca alti oameni,eu sunt ca tine.Noi nu putem uita,Adina,NU PUTEM MERGE MAI DEPARTE CA SI CUM NU S-A INTAMPLAT NIMIC.NOI NU!!!

Adina Barbus spunea...

Mie îmi spui ?.Pentru mine,ca şi pentru tine,cel puțin atunci,el era aici,aici ştiam că îl găsesc,deşi EI îl așezau în mormântul rece...Şi sufletul meu a plecat cu el...asta nu înțeleg toți ăştia care mă tot"sfătuiesc"să uit(?!?).Cum să uiți ?.Dar poate oamenii ăştia"normali"trăiesc mai bine ca noi...dar n-aş putea trăi ca ei...ar însemna să-L pierd încă o dată.Şi nu vreau.Te îmbrățişez cu mult drag !.Noi suntem noi,sunt cu tot sufletul lângă tine draga mea MĂDĂ !.

Adina Barbus spunea...

ALICA TA ŞI,"M",numele secret pe care îl avea TATA,dat de mama şi de noi,copiii,sunt mereu cu noi,cât timp ÎI purtăm în Suflet.Sigur de Acolo nu pleacă.Aşa că încă sunt cu noi.Eu asta vreau să cred.Atâta timp cât ÎI IUBIM,EI sunt acasă...în inimile noastre.