Am primit cartea de la Adriana

Am lipsit o perioada din oras si la intoarcere am avut deosebita placere sa gasesc pachetul cu cartea primita in dar de la Adriana.
Cand am aflat de gestul ei minunat am spus ca Dumnezeu va trimite aceste carti celor care au nevoie de ele.Si El a facut ca aceasta minunata carte “Fiecare zi ,un dar al lui Dumnezeu” sa ajunga si la mine.Multumesc Adriana,multumesc Mariana, voi care ati citit cartea stiti cat ma ajuta.Iar voua care inca nu ati citit-o va spun ca inca din primele pagini am inteles ca Dumnezeu da fiecaruia o cruce pe masura.Ne da atat cat putem sa ducem.Si tot el ne da forta,alinare si puterea de a trece peste aceste incercari daca noi credem in El si Il rugam sa ne ajute.Cei plecati dintre noi au ajuns intr-o lume unde “nu mai sunt nici lacrimi, nici boala, nici suspinare”.Suntem tristi pentru ca nu mai sunt langa noi dar avem alinarea ca acolo le este mult mai bine…
Cartea contine insemnari pentru fiecare zi din an,iar la data de 3 ianuarie am citit:

“Prietenii nostrii care s-au mutat intr-o lume mai buna nu se vor mai intoarce niciodata la noi,nu ne va mai fi dat sa le vedem chipul drag aici pe pamant,sa le auzim glasul,dar stim ca incheierea unei vieti aici pe pamant nu inseamna sfarsitul.Moartea nu este decat o trecere la o viata desavarsita si in aceasta ne gasim mangaiere si nadejde.Desi ei nu se vor mai intoarce la noi,vom merge noi la ei,atunci cand Domnul ne va chema la Sine.Avem de strabatut un drum lung,suntem chemati sa ne ducem truda pana la capat,inca nu ne-am invrednicit de marea liniste,i-am mai ramas datori Domnului cu cate ceva.Suntem obligati sa ne indeplinim menirea ce ni s-a dat aici, pe pamant.De-abia dupa aceea vom putea sa ne bucuram in ceruri de fericita sarbatoare care nu va avea sfarsit.Sa ne acceptam cu bucurie povara,sa ne-o ducem constiincios pana la capat,chiar si cu pretul lacrimilor si al unui chin istovitor:’’Cu staruinta sa alergam la intrecerea ce ne sta inainte’’(Evrei 12,1);sa asteptam cu rabdare chemarea pe care Dumnezeu ne-o va face la patria cea vesnica.Ce fericire va fi atunci,cand ne vom afla in lumina iubirii sale si vom fi mereu impreuna cu Domnul!
Voi,fratilor,cei ce suferiti acum,chiar nu gasiti alinarea in aceasta nadejde vie?Lacrimile sa va impaienjeneasca ochii intr-o asemenea masura,incat sa nu mai fiti in stare sa vedeti aceasta luminoasa zare?
Mergeti la El si veti gasi mangaieare si pace!Cunoscandu-va slabiciunea va va linisti cu privirea Lui iubitoare.Bratele sale raman mereu deschise inaintea voastra,grabiti-va sa va apropiati de ele si veti gasi aparare de toate stramtorarile si de toata frica.Puneti-va nadejdea in Dumnezeul mangaierilor care va cheama la El si care este gata sa reverse asupra voastra,a nevrednicilor si neputinciosilor,pacea si bucuria,al caror Izvor este.Primiti cu smerenie si dragoste crucea care v-a fost data,purtati-o cu rabdare.Nu mai este mult pana la fericita clipa cand Mantuitorul va va chema la liniste,acolo unde nu vor mai fi nici lacrimi,nici boala,nici suspinare.”

Multumesc lui Dumnezeu si celor care mi-au daruit aceasta carte ,datorita careia invat sa vad lucrurile altfel.