Mi-e dor de vocea care striga catre mine
Mangaietor si dulce si suav,
Caci numai ea canta pe note
Numele meu.
Il rasfata din dragoste de mine
Si inca aud “Ma mai iubesti?”
Iar eu glumeam mereu spre tine
Spunandu-ti “Nu”
Din dor, azi fac un zid ce ma-nconjoara
Iar din iubire,puntea catre tine
Caci va veni si ziua cand voi spune
Iubirea este vie!
Privesc spre cer si eu te vad pe tine
Cu veselia ta molipsitoare
Ce ne lipseste atat!
In lumea noastra
Acum e o liniste ce doare.
Zambim si noi cand ne uitam spre tine,
Dar inca aici, noi stim de suferinta
Si va veni si ziua in care
Si noi o vom uita,
In pace si credinta!
11 comentarii:
Frumoasa poezie!
O seara minunata iti doresc!
Multumesc pentru ca esti alaturi de mine.Iti doresc o viata frumoasa si tot binele din lume.Dumnezeu sa te ocroteasca!
Da frumoasa poezie!Sunt Corina si inteleg perfect versurile acestea.Acum 3 luni mi-a murit jumatatea.Se numea Calin si era acrobat.Nu am cuvinte sa povestesc ce simt.A murit de ciroza la Fundeni.Avea 51 de ani.Am ramas de atunci mirata ca mie , ca noua ni s-a intamplat asa ceva.Ce mai pot scrie...doar cine a trecut prin asa ceva poate percepe..Nu-mi ramane decat sa-i duc dorul mereu...si sa ma rog lui Dzeu sa-mi aduca alinare.
Draga Corina, nu trebuie sa povestesti ce simti...chiar daca probabil nu simt ca si tine pentru ca fiecare avem propriile noastre trairi,inteleg...Stiu ca nu se poate descrie in cuvinte dorul,intrebarile,disperarea...
Avem uneori impresia ca suntem intr-un vis din care vrem sa ne trezim,iar cand o vom face sa ii gasim alaturi...
Dumnezeu sa iti dea putere si liniste sufleteasca!
Mi se spune adesea ,,Viata merge mai departe'' sau ,,Asa a vrut dzeu cu el!''.Nu e adevarat! Dzeu nu vrea sa moara oamenii.
Da, viata merge inainte dar nu pentru ca eu fac ceva anume.Eu nu fac nimic pentru asta!Nu stiu pentru cine e mai rau:pentru mine ca am ramas aici pe pamant fara el sau ptr el ca e in ceruri fara mine!
Ma rog lui Dzeu sa ma ajute sa inteleg, sa-mi dea ceva de care sa ma agat si sa pot merge mai departe.Si daca mai exista ceva dincolo de moarte sa ma ajute sa-l intalnesc -cand va fi momentul-
Si daca acel moment va veni vreodata primul lucru pe care o sa-l fac ,o sa-l cert, pentru ca mi-a oferit atata dragoste si atat afectiune si apoi m-a lasat singura sa ma descurc.Iar eu nu prea ma descurc...
Cand inca traia ii spuneam deseori ca atata il iubesc incat ma doare, iar el imi zicea ,,Iti multumesc ca existi!''
Cred deseori ca traiesc o gluma proasta.
Va multumesc ptr raspuns.
Draga Corina,cei din jurul nostru spun aceste vorbe fara rea intentie,din dorinta de a incuraja...fara sa stie ca pe noi ne dor...
Cunosc sentimentul ca viata ti s-a oprit,ca ceva a plecat acolo cu el,ca ai ramas aici(Dumnezeu stie cu ce scop,ce mai ai de facut) dar simti ca nu mai ai nici un rost...Asta simt...
Exista viata dupa moarte,daca esti mai atenta vei primi semne de la el...poate si vise care te vor convinge ca el stie ce ti se intampla,prin ce treci...
Din tot ce am citit dupa accident am inceput sa cred ca ei si-au terminat misiunea din aceasta viata si au trecut dincolo ...au evoluat...au alta misiune de indeplinit acolo...
Noi ne plangem pe noi,nu putem accepta despartirea,ne este greu...dar mai avem ceva de facut aici si trebuie la randul nostru sa ne indeplinim menirea...
Eu ma simt aproape de ei prin tot ce fac in memoria lor,prin rugaciune,milostenii,leturghii...probabil ai citit ca numai noi cei ramasi ii putem ajuta sa le fie bine,ca ei primesc ajutorul nostru...
Eu am convingerea ca ne vom intalni,dar nu ai pentru ce sa il certi draga mea,nu el a ales sa plece...Probabil tocmai pentru ca ati avut un timp asa de scurt de parcurs impreuna l-a facut sa iti ofere atata dragoste...
Am citit toate comentariile tale,am inteles ca nu prea crezi in asta...dar poate datorita acestei incercari vei incerca sa te schimbi...sa te rogi cu toata dragostea care o ai pentru el la Dumnezeu,caci numai El te poate ajuta...
Daca vrei imi poti scrie pe E-mail,oricum te mai astept aici...
Greu ne este la toti,sa incercam sa ne sustinem reciproc
Multumesc de raspuns.Ce e-mail ai ca nu-l stiu!
Imi doresc nespus sa mai existe viata dupa moarte sau macar o legatura sa fie.Probabil nu sunt asa de credincioasa.De la moartea lui Calin am fost de foarte multe ori la biserica, am aprins lumanari.M a rog la dzeu sa-i ajute sa aiba mila de el si sa-i faca tarana usoara.Ma gandesc cu disperare ca nu-i placea frigul si acum e asa de frig afara.Eu sunt din Bv iar el este din Bucuresti.Nu am fost la inmormantare ca nu am fost in stare.Cu 2 zile inainte de a muri fusesem la Fundeni la el.Dar deja era sedat si el nu a stiut ca sunt acolo.Apoi a murit..intr-o duminica dimineata calda de 12 sept.de atunci ma tarasc in viata asta.Nu pot merge la cimitir cand vreau ca e departe si nu am carnet de conducere nici masina.M-as fi dus acum sa pun o patura pe el sa nu-i fie frig..Cred ca cine citeste aceste randuri considera ca am innebunit.Am 41 de ani si credeam ca abia acum mi-a inceput viata cand m-am indragostit de el.Ne stiam de 7 ani dar fusesem doar amici.Circul era viata lui.A iubit enorm aceasta meserie.Poti sa-l vezi daca vrei accesand pe google Calin Ahil.Sunt doua videoclipuri.cel color e facut dupa moartea lui de prietenul cel mai vechi.Ma intreb deseori daca stie cat l-am iubit, desi ii spuneam zilnic asta.Am ramas prietena cu fetita lui de 23 de ani cu care mai vb pe mess.Mereu plang si ma gandesc ca ea e o mare parte din el.Si el o adora.Doamne ajuta-ma sa inteleg de ce s-a intamplat lucrul acesta in plina dragoste?Nici el n-a meritat si nici eu!
Corina,adresa mea de E-mail o gasesti pe prima pagina a blogului..
Exista viata dupa moarte,poate nu intamplator Steliana a scris imediat dupa tine si ne impartaseste povestea ei...Daca o urmaresti ai sa vezi cate i-a comunicat fiul ei dupa moarte,dovada ca stia ce se intampla aici...
Niciodata nu e prea tarziu sa ne intoarcem cu fata catre Dumnezeu,din nefericire o facem atunci cand suntem loviti de un necaz...Sa nu uiti ca rugaciunile tale il ajuta mult si pe el dar si pe tine...
Draga mea el nu mai simte acum frigul,nu mai mananca...este un spirit care a evoluat...si-a terminat menirea pe aceasta lume si s-a intors acasa la Creator,are altceva de facut...
Imi imaginez ca e greu sa nu poti veni la cimitir,dar ii poti vorbi de unde te aflii pentru ca el te aude...si categoric stie tot ce ai simtit si ce simti,tot zbuciumul tau sufletesc...Spiritele percep gandurile si vad ce se intampla aici...Noi nu ii mai putem vedea...
E adevarat ca fata lui a ramas ,e o parte din el si faci foarte bine ca tii legatura cu ea.Incearca sa fii alaturi de ea,sa o sustii pentru ca si ea a suferit aceasta pierdere si ii e greu,sa fiti unite in durerea voastra din dragoste pentru el...Imagineaza-ti ca il va bucura,ca ii vei aduce un zambet...si ca de acolo de sus el va vegheaza...
Iti multumesc Marilena!Am vazut povestea lui Calin.Am plans, am plans...
Sper ca mai exista ceva dupa moarte, o legatura, ceva sa ne putem imbratisa mortii care au plecat brusc dintre noi.Eu sper sa am puterea ta -am vazut ca ai 2 fetite-si sa pot trai fara Calin cumva..Cred ca ai suferit foarte mult alaturi de copii, nu-mi pot inchipui.
Se zice ca pe oamenii buni ii ia Dzeu repede.
Nu-i adevarat!
Dzeu nu se bucura de moartea nimanui.
As vrea sa stiu sa ma rog, si sa fiu sanatoasa sa ajut oamenii care au nevoie de mine!Atat!Nimic mai mult!
si sa am impacarea cu care sa merg mai departe..cat o vrea dzeu!Te pup si-ti multumesc!
Marilena iti doresc sarbatori fericite alaturi de fetite.Esti un om minunat.
Ma bucur ca am intrat pe acest blog.Fiecare cautam sa fim fericiti.Iar cei de aici sunt oameni minunati.Le doresc un an mai bun, sa fie puternici si sa depaseasca toate necazurile.
Multumesc Corina,iti doresc si eu tot ce e mai bun si Dumnezeu sa ne ajute sa ramanem cat mai mult aproape de cei dragi noua pe acest blog...Nu te simti mai aproape de Calin aici?Eu da...il simt pe Vali aproape...
Trimiteți un comentariu