O poveste frumoasa pe care va invit sa o urmariti si cu care sa va hraniti sufletele. Pentru ca vulturul este simbolul claritatii si al curajului de a capata perspectiva de ansamblu asupra vietii noastre.
Chiar daca uneori aceste daruri au nevoie sa treaca prin botezul indoielii si al fricii, sunt de nepretuit pentru drumul nostru spiritual. Fie ca aceasta poveste sa va aduca in suflete aceste daruri!
Imboldul
O poveste de David McNally
“Vulturul-mama si-a indreptat cu delicatete copiii catre marginea cuibului. Inima ei tremura de emotie, pentru ca simtea rezistenta pe care cei mici o opuneau incercarilor ei repetate de a-i inghionti sa-si ia zborul.
“De ce oare bucuria zborului trebuie sa inceapa cu teama de cadere?” s-a gandit ea. Aceasta intrebare fara varsta inca nu isi gasise raspunsul pentru ea.
Asa cum era traditia speciei, cuibul se afla pe un varf de stanca. Dedesubt nu se afla nimic altceva decat aer care sa sprijine aripile copiilor ei.
“E posibil ca de data asta sa nu mearga?” s-a intrebat ea. In ciuda fricii, vulturul stia ca sosise timpul. Misiunea de parinte era aproape incheiata. Mai ramanea o singura sarcina. Imboldul.
Si-a luat tot curajul pe care il avea la dispozitie din intelepciunea sa innascuta. Pana cand copiii sai nu-si vor descoperi aripile, le va lipsi scopul in viata. Pana cand nu vor invata sa pluteasca, nu vor intelege ce inseamna privilegiul de a te fi nascut vultur.
Imboldul este cel mai important dar pe care il are de oferit. Este actul de suprema iubire. Si, astfel, a inceput sa-i impinga, pe rand, spre zbor… si ei au zburat.
Uneori avem nevoie sa primim acest imbold, alteori sa il oferim. Poate fi cel mai mare dar pe care l-ai daruit vreodata. Va schimba pentru totdeauna o viata.”
2 comentarii:
Cat de adevarat!Demult am vazut un film italian (exceptional jucat) despre o mama care in sine sa credea ca ea le ofera copiilor sai tot ce este necesar sa primeasca pe linie materna,insa cineva i-a dat de inteles ca ceva esential lipseste.Nu i-a dat un raspuns direct ci a lasat-o pe ea insusi sa realizeze despre ce este vorba.Intr-un final a inteles ca este vorba despre cutezanta si increderea pe care ea in calitate de mama trebuie sa o transmita copiilor sai,de insasi forta interioara personala prin care sa le dea "aripile" si avantul necesar de a razbate singuri...fapt in contrast cu mentalitatile primitive pur casnice asa cum era si cazul ei, fapt care din pacate se perpetueaza inca si astazi in multe familii.
Probabil pentru ca noua mamelor ne este greu sa le dam aripi copiilor nostrii,nu constietizam ca dam dovada de egoism vrand sa ii pastram dependenti de noi..si in acelasi timp le facem cel mai mare rau...trebuie sa oferim acest imbold copiilor nostrii inca de la varste fragede,pentru ca ei sa se poata descurca mai tarziu in viata...Daca nu am primit sa ne educam pentru a oferi acest imbold copiilor si celor dragi...
Trimiteți un comentariu