In suflet dosite stau azi
tristeti
Prin unghere reci, prafuite,
Povesti aduse din alte vieti
Ce asteapta sa fie rostite.
Dintr-un trecut mult prea uitat
La lumina vor ca sa iasa.
Si liniste celui ce le-a redat,
In suflet e acum ramasa,
Cu lacat am astazi un cat
incuiat
Ascuns de priviri din afara,
Cu lacrimi amare pare plouat
Tristetea din el o sa doara.
Carcasa privind ,ceilalti
curiosi
Inselati de-al ei luciu o sa
para,
Vor fi desigur si bucurosi
Cat de bine arati din afara.
Doar scanteia divina din inima
ta
Adevarul il citeste-ntr-o doara.
Te si ajuta in lupta grea
Cu dorul ce te doboara.
2 comentarii:
Ai dreptate,noi avem o carcasa...o masca,nimeni nu poate citi durerea si dorul din sufletele noastre...este greu,multi zic ca timpul le rezolva pe toate,ok,ranile se mai cicatrizeaza an dupa an,dar dorul nu-l poate lua nimeni,si o rana,chiar si cicatrizata,te doare...si cand o privesti iti amintesti tot...eu nu trebuie sa inchid ochi sa pot retrai acele momente...le am zilnic in minte,parca a fost ieri...offf...
Ascunsa undeva e si durerea mea
Ca altii sa nu o mai vada
Doar voi recunoasteti unde sta ea
In sufletul ce mereu o sa-l arda....
Trimiteți un comentariu