Sunt
un actor oprit pe scena vietii
De
un destin, ce timpul l-a oprit.
Nici
nu mai stiu,sunt anii tineretii?
Sau
dorul prea din timp m-a imbatranit...
Si
ratacesc fara de tel pe cale,
Fara
asteptari sau vise ce-am avut.
Cu
pasul mic mergand acum agale
Tot
cautand ce candva am pierdut.
De
ati vazut ceva ce-mi apartine,
Va
rog din suflet dati-mi inapoi!
A
mea comoara poate sa aline
Singuratati
si lacrimi si nevoi.
Insa
destinul ma tot tine prinsa
Intr-o
secunda trista,pe-un ecran.
Am
obosit ,ma recunosc invinsa,
Azi
mi-am pierdut si ultimul elan...
4 comentarii:
cat de adevarate sunt aceste versuri ,din pacate, pentru mine...dar totodata sunt binevenite,mai alina putin suferinta,multumesc din suflet ca postati astfel de versuri...
Nu,nu trebuie sa-ti pierzi elanul Marilena pentru ca menirea ta este sa aduci alinare sufletelor indurerate...Si crede-ma ,avem mare nevoie de incurajarile tale!
Va imbratisez pe toate!
Tu esti o femeie puternica si nu trebuie sa lasi greutatile ce apar in viata sa te invinga...te iubesc mult si la fel ca dna.Lili iti spun ca aduci liniste in vietile noastre...sper ca macar putin si noi sa te intarim ,pup.
Va multumesc si va imbratisez cu mult drag!Stiti ca starile noastre sunt trecatoare,ca nu ma las doborata si sunt aici mereu pentru voi...vreau sa va pot transmite din forta mea,pentru ca impreuna...mana in mana sa ne putem continua aceasta viata...asa cum este ea acum...
Trimiteți un comentariu