Căndva demult le-aveai
pe toate
Dar nu vedeai că eşti bogat.
Şi
iroseai pe cât
se poate
Ce viaţa ca pe un dar ţi-a dat.
Visai la aur şi palate
Căci numai ele aveau un
preţ.
Prin minte nu-ţi trecea că poate
Bogat eşti tu... privit de
terţ.
Şi
rolul ce-l aveai în piesă
L-ai irosit fără aşteptări.
Şi
viaţa ţi-a jucat o festă
Ce-n suflet ţi-a săpat urmări.
Ai da azi aur şi palate
Să mai întorci doar
ce-ai avut,
Dar din păcate nu se poate
Şi-n
faţa sorţii rămâi mut.
Valorile ţi-ai schimbat toate
Dar prea tarziu ai
învăţat:
Să fii umil pe cât se
poate
Şi
să te bucuri de ce iţi e dat!
4 comentarii:
Superba poezie...si ,da,candva le aveam pe toate.Acum am doar un gol
imens in suflet.Jumatate din inima mea a plecat acolo sus cu NELU,sotul
meu.Il iubesc enorm si nu stiu cum sa traiesc fara el. Va pup.
Frumoase si adevarate versuri Marilena!Uneori este prea tarziu pentru regrete ...
Ma alatur cu gandul si cu sufletul suferintei tale Adriana si-ti doresc sa-ti de Dumnezeu putere sa accepti.Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe sotul tau Nelu!
Abia acum realizam din nefericire cat eram de bogati candva...atunci cand familia noastra era intreaga...acum am saracit sufleteste si este extrem de dureros...am da orice sa mai intoarcem vremea...
Stiu ca sufletul tau este sfasiat Adriana,ca jumatate a plecat impreuna cu el...te imbratisez strans...sa simti ca iti sunt alaturi...noi toate iti suntem alaturi...
Si din sufletele noastre picura sange...
Te imbratisez Lili,multumesc pentru sustinerea ta aici si pe FB!
Foarte frumoase versuri,asa e,trebuie sa fim recunoscatori pt ceea ce avem,pt fiecare zi din viata noastra,pt persoanele pe care le avem in jurul nostru,pt ceea ce suntem...
Trimiteți un comentariu