În
noaptea minţii am ascuns durerea
Şi am
rugat uitarea s-o păzească.
Pe
jumătate i-am tăiat puterea
Şi
parcă este mult mai omenească.
În
cămăruţe prin cotlonul minţii
Se
aşează praful peste amintiri.
În
ciudă parcă azi făcându-i sorţii,
Am
tras cortina peste a lor spini.
Mă
păcălesc aşa că-s protejată,
Nicio
durere nu mă va răpune.
Pe
drumul vieţii mă tot las purtată
Şi
vreau să adun doar clipele senine.
2 comentarii:
Bine ai revenit,frumoase versuri,sa dea Domnul sa ai parte numai de clipe senine,frumoase in drumul vietii pt ca meriti,te imbratisez cu dragoste si dor.
Nu stiu daca va mai fi posibil asa ceva Narcisa,am obosit asteptand clipele senine...pentru mine acum clipele senine sunt acelea in care vorbesc cu voi.Inca mai vin si plec dar in curand voi fi zilnic aici.Va imbratisez!
Trimiteți un comentariu