Născută din adâncuri
Apare o mândră fată.
Natura i-a pus muguri,
Pământu-i al său tată.
Frumosul chip şi-arată
Privind departe-n zare,
Iar briza ei îmbată
Şi dura ursitoare.
Cu ochii-i mari, albaştrii,
Priveşte cu uimire
Cum valuri are-n plete
Şi apă în privire.
Tot caută în noapte
Cu dor şi-nfrigurare
Corabia uitării...
Portiţa salvatoare.
3 comentarii:
Aceasta poezie are si o poveste a ei.Lucrez la urmatoarea carte si intentionez sa pun in ea si cateva desene.Am primit un desen care desi mie mi-a placut nu se potrivea cu poezia la care ma gandisem sa il pun asa ca ...am scris o alta poezie...
Foarte frumoasa,felicitari.
Multumesc Narcisa,multe imbratisari!
Trimiteți un comentariu