27 martie 2014

LUMEA DE VIS

Aşa de mult îmi doresc câteodată
Să evadez în lumea cea de vis.
Căci mi-am creat-o pură sau curată,
Cum îmi imaginez un paradis.

Când nu visezi dispare bucuria
Şi tot ce vezi te face tot mai trist.
Pe undeva s-a pierdut omenia,
Cu sufletul să dăm un acatist!

Strămoşii noştrii sfinţeau rugăciunea,
Iubeau pământul şi pe Dumnezeu,
Nu aveau şcoli, dar ei trăiau minunea
Şi Cartea Sfântă o venerau mereu.

Acum râvnim la aur şi palate
Şi ne lăsăm pe drum purtaţi de rău.
Uităm de mamă,tată şi de frate,
Nu ne gândim că ne –ndreptăm spre hău.

Să căutăm cu toţii omenia!
De ne unim în gând, o vom găsi.
Iubirea va zâmbi din nou spre glia

Ce ne hrăneşte,creşte,zi de zi.

3 comentarii:

Narcisa spunea...

Adevarate cuvinte,va imbratisez pe toate.

Adriana spunea...

Versuri superbe! Si eu va imbratisez.

mariperijoc spunea...

<3<3<3
Va port zilnic in suflet!