ZI ŞI NOAPTE

Când se revarsă înserarea

Umbrind alene paşii mei

Şi tălpile-mi sărută marea

Cu râs zglobiu,de clopoţei,

Mi-arunc a dorului năframă

Şi te aştept lângă castel.

Tu te cobori timid din ramă

Zâmbind într-un şăgalnic fel.

Şi-mi pui pe frunte diadema

Ce ai cules-o pentru mine,

Căci ai decis să-mi fie stema

Ce îmi va aminti de tine.

Frânturi de stele adunate

În zborul tău nepământean

Îmi vor goni grijile toate

Şi-n lipsa ta mi-or da elan.

Aşa o vreme cât o noapte

Ne vom plimba timid în doi,

Când dimineaţa ne-o desparte

M-oi mângâia prin calde ploi.