3 mai 2014

TÂNGUIRE



Cu mâna tremurândă întorc o filă,
A venit luna mai în calendar.
Iar lacrima –n cădere e umilă
Căci sufletu-mi se tânguie-n florar.

M-a împietrit durerea ca pe-o stâncă,
Chiar dacă vreau nu pot a mă schimba.
An după an doar gândul se ridică
Şi fericit spre cer el s-o plimba.

E tot ce-a mai rămas frumos în mine
În astă lună plină de coşmar.
Şi tot aleargă liber după tine,
Dar tot ce fac îmi pare în zadar.

Pământul este acum în  sărbătoare,
Culoare,soare,cânt de ciocârlii,
Îţi caut chipul transformat în floare
Şi vocea-n glasurile de copii.

Aş vrea să îmi găsesc pierdut păcatul
Cu care m-am născut pe acest pământ.
Îmi va spăla din vină acum oftatul

Dacă stau singură în ploi şi vânt?

4 comentarii:

mariperijoc spunea...

Dumnezeu sa te odihneasca in pace!

Adriana spunea...

Dumnezeu sa il odihneasca ! Te imbratisez draga Mari.

Narcisa spunea...

D-zeu sa ii odihneasca sufletul alaturi de ingeri,indiferent de ani care trec,stiu ca durerea ramane aceeasi doar ca noi invatam sa traim cu ea in suflet...te imbratisez ingerul meu si nu uita ca gandul meu este zilnic cu tine,pup.

mariperijoc spunea...

Va multumesc pentru gandurile voastre si pentru rugaciune...sunt zile in an cand amintirile devin apasatoare si dorul mult mai intens.Dumnezeu sa ne dea putere!