TÂNGUIRE

Cu mâna tremurândă întorc o filă,

A venit luna mai în calendar.

Iar lacrima –n cădere e umilă

Căci sufletu-mi se tânguie-n florar.

M-a împietrit durerea ca pe-o stâncă,

Chiar dacă vreau nu pot a mă schimba.

An după an doar gândul se ridică

Şi fericit spre cer el s-o plimba.

E tot ce-a mai rămas frumos în mine

În astă lună plină de coşmar.

Şi tot aleargă liber după tine,

Dar tot ce fac îmi pare în zadar.

Pământul este acum în  sărbătoare,

Culoare,soare,cânt de ciocârlii,

Îţi caut chipul transformat în floare

Şi vocea-n glasurile de copii.

Aş vrea să îmi găsesc pierdut păcatul

Cu care m-am născut pe acest pământ.

Îmi va spăla din vină acum oftatul

Dacă stau singură în ploi şi vânt?