25 noiembrie 2010

Povestea mea...povestea mamei...(Narcisa)


Sa va spun povestea mea,mama avea 66 ani,sanatoasa tun(aparent),daca ma luam cu ea la intrecere ma intrecea,era o fire puternica,luptatoare,vesela,grijulie,iubitoare,devotata,singura ne-a crescut cum altii nici in doi nu au putut,si-a dedicat toata viata noua,muncind pentru noi,dar totul a inceput anul trecut in septembrie,a inceput cu o tuse din ce in ce mai puternica si o oboseala,ne-am gandit la plamani,am mers la dr imediat,am facut toate analizele posibile la Spitalul Militar Pitesti,cu interventii am ajuns acolo stiind ca sunt dr foarte buni,in fine totul a iesit normal,analizele bune,la plamani nu era nimic,au zis ca poate e un astm,i-a dat fel si fel de pastile si inhalante care cred ca i-au grabit moartea fiind inutile,am ajuns in octombrie ,tusea persista,deja erau nopti albe,nu puteam dormi nici unul din cauza tusei,tusea pana vomita,a inceput sa-si piarda gustul,deja o fortam sa manance,nu stiam ce sa mai fac,intr-o dimineata sa trezit cu mainile umflate,ii dadeam cu lingurita sa manance,am dus-o iar la doctor au zis ca e reumatism,i-a dat alte pastile,deja noptiera era plina de pastile pe care i le dadeam zilnic,umflatura a cedat,tusea persista,era din ce in ce mai slabita,nu se mai dadea jos decat la wc.eu credeam ca nu mai vrea,ca e delasatoare,nici un moment nu m-am gandit ca nu mai poate,ca e ceva grav,in schimb nu stiu dar simteam in sufletul meu o durere.....simteam ca o sa pierd ceva,dar ce?mintea mea nu a gandit niciodata ca ceea ce aveam sa pierd era mama......a venit decembrie,tusea continua,analize iar,totul bine,au venit sarbatorile,nu a mai fost atmosfera din alti ani,dar eram impreuna,a venit ianuarie,4 ianuarie ziua mea,mamica mea ma lasat sa fac 30 ani cu ea alaturi,am facut poze,era asa cum o stiam,deja avea pofta de mancare,isi mai revenise,slabise,dar am zis ca de nu prea a mancat,tusea persista,deja ne obisnuisem toti cu ea,se face 9 ian.mama se trezeste si imi zice ca o doare capul,ii iau tensiunea,era 16,m-am speriat,am zis mami eu chem salvarea,imi era teama de vre-un atac cerebral,ea a inceput sa planga si a zis sa nu chem salvarea,am luat-o in brate,am pupat-o si i-am zis ca o sa fie bine,ca ii face ceva si gata,credea tot ce-i spuneam,atunci mi-a zis ca daca din asta nu si-o gasi ea sfarsitul sa o scuip in ochi,acestea au fost vorbele ei,a venit salvarea,tensiunea crescuse la18,a luat-o la spital,era ora 15,dupa toate analizele facute acolo.......surpriza........ce astm???tusea era de la inima,si ce reumatism???erau rinichii,curios faptul ca nu au suparat-o niciodata,vine dr.si-mi spune.......are insuficienta renala in faza terminala..................ce???cum in faza terminala??nu intelegeam,din acel moment nu mai stiam pe ce lume ma aflu,am iesit afara si am plans de nu mai stiam de mine,sotul ma intreba ce e?nu puteam raspunde,dai telefoane,anunta-i pe toti,nu stiam cui sa-i mai spun,in fine,m-am intors in salon,mi-a vazut ochii,ma intrebat ce am,i-am zis ca ma doare burta,si ii zicea dr.faceti-i ceva fetei mele ca o doare burta,m-am ferit tot timpul de ea,sa nu ma vada suparata,am mintit atunci 2 sapt.cat pt.toata viata mea,dar cel mai mult ma doare ca i-am promis ca o sa fie bine......am internat-o,dr a zis ca a doua zi o opereaza de urgenta,am chemat preotul sa o spovedesc,impartasesc,ea zicea de ce chemi popa?eu i-am zis,mami pt operatie,impartasania iti va da putere,dupa ce am impartasit-o imi zicea ai avut dreptate,parca m-am luminat,a operat-o,ia bagat 2 furtunase in gat si a trecut-o pe hemodializa,saptamana ce a urmat a mers bine,ne chinuiam cu drumul la dializa,era frig si ningea in fiecare zi,dar luni,pe 25ian.dr ne-a adus vesti bune,creatirina si ureea scazuse,dializa mergea bine,vineri urma sa o externeze,eram bucuroase,avea pofte,imi cerea de toate si ii faceam bucuroasa ca mananca,era binele dinaintea mortii......am stat 2 sapt in spital,zi si noapte,si speram ca vom merge acasa,dar luni noapte,pe la ora 22,mama mi-a zis ca ii este frig rau,am pus apa calda in sticle pe langa ea,am frecat-o pe tot corpul dar degeaba,atunci mi-a zis mami vezi ca eu mor in seara asta,tu sa fii tare,mi-a zis in ce sa o imbrac,cum voi lua ajutoare de la casa de pensii,dar eu nu am lasat-o sa vorbeasca,i-am zis sa taca ca nu moare,ca o sa fie bine.........acum regret asta,trebuia sa o las......trebuia......dar nu am crezut......nu vroiam sa cred,a vorbit pana in ultimele minute,zicea ca simte cum ingheata,si-a simtit moartea,a venit dr,ia pus perfuzii,injectii,degeaba,tensiunea ei era la 6 si continua sa scada,m-am suit in pat langa ea,am luat-o in brate,mi-am lipit obrazul de al ei,plangeam,lacrimile mele intrau in urechea ei,am zis” Tatal Nostru”,de vreo 10 ori,apoi pana la ultima suflare i-am soptit “mami te iubesc”,”mami te iubesc.”....oare ma mai auzea?avea ochii inlacrimati,i-am pus lumanarea de la impartasanie in mana ei si eu am tinut-o peste a ei,a suflat de 3 ori si.......gata,gata???nu realizam,nu stiam ce se intampla,mi-au zis gata a murit,cum a murit?nu puteam crede,ma uitam la ea si ziceam ca doarme,am urlat de am pus tot coridorul in picioare,a venit sotul,a venit sora dar prea tarziu,poate daca mai era cineva atunci cu mine era altfel,retraiesc zilnic acel moment,dupa nu mai stiu nimic,am fost aeriana,o sa-mi amintesc ziua cand stateam in fata usii de la morga si asteptam sa-mi iau mamica acasa dar cum?era un ger cumplit,nu o sa uit niciodata,3 zile am tinut-o numai de mana,cand plangeam troznea cosciugul si ea se intrista........as mai avea mult de povestit dar ma opresc acum,mi-e greu..............

Narcisa

32 de comentarii:

Anonim spunea...

Povesteste Narcisa,lasa-ti sufletul sa-si strige durerea,lasa lacrimile sa-ti mangaie obrajii,traieste evenimentul fara retineri ,fara anestezii ci numai comunicand si iar comunicand!Iti spune o femeie"moarta"printre cei vii care si-a inmormantat mama,tata si...singurul ei copil...dar care a ramas cu mintea intreaga datorita comunicarii si credintei in Dumnezeu.Astept continuarea povestii tale.Dumnezeu sa te intareasca! Lili

ioana spunea...

Narcisa draga...ce sa-ti spun..inteleg prin ce treci, eu mi-am pierdut sotul la fel ca si Marilena, intr-un accident de masina...si sufletul meu nu si-a gasit linistea nici acum...dupa 2 ani si 3 luni...Iti inteleg durerea,gandul ca ei sunt undeva acolo sus si ne privesc, ne vegheaza,ar trebui sa ne dea puterea de a merge mai departe...oare??

mariperijoc spunea...

Intr-o zi de 26 mama Narcisei a plecat dintre noi...Sa fim alaturi de Narcisa astazi,cu gandurile noastre bune sa ii mai alinam durerea...Dumnezeu sa o ierte si sa o odihneasca in pace pe Floarea!
Multumesc dragele mele ca ii sunteti alaturi,voi stiti ce inseamna suferinta si cat conteaza un cuvant...Narcisa are nevoie de noi alaturi.
Lili nu stiu daca ai vazut ,Narcisa ti-a lasat un comentariu aici
http://durerea-unei-pierderi.blogspot.com/2010/11/de-sarbatori-si-in-zilele-speciale.html#comments

Narcisa spunea...

Va multumesc din suflet pt.cuvintele adresate,inseamna enorm pt.mine,mai ales azi cand mamica mea a facut 10 luni de cand sa ridicat la cer,eu am multi prieteni dar ma simt singura,nimeni nu mi-a inteles durerea,m-am indepartat de toti,m-am inchis in mine si numai D-zeu stie ce este in sufletul meu.Multumesc lui Mari ca este cu gandul si sufletul langa mine,multumesc ca mi-a dat sansa sa spun durerea mea chiar daca ma gandesc ca poate nu am facut bine,poate multi nu vor intelege si vor critica durerea mea si asta e ultimul lucrul pe care mi-l doresc.Referitor la comentariul doamnei Ioana,stiu ca nimic nu ne poate scoate durerea si dorul din suflet,dar mie una numai gandul ca mama e langa mine imi da putere sa merg inainte....

Narcisa spunea...

Pentru mama...."Trecatoare-n asta viata ai fost,acum vesnic printre stele esti,durerea-n suflet ne ramane,si stim doar noi cat ne lipsesti...ai plecat sperand la viata,nici adio nu ne-ai spus,ne-ai lasat plangand in casa,si printre ingeri te-ai dus"Te iubesc mami si nici macar moartea nu poate pune capat iubirii mele pentru tine...D-zeu sa te odihneasca in pace...

Anonim spunea...

Am fost si eu astazi cu sufletul cu gandul si cu rugaciunea alaturi de tine Narcisa!D-zeu sa o odihneasca in pace pe mama ta!Iar tie puiule D-zeu sa te intareasca si sa -ti de linistea de care ai atata nevoie acum! Lasa-ma sa te mangai si sa te pup pe frunte...Lili

mariperijoc spunea...

Cei care poposesc aici inteleg suferinta,zbuciumul...nu ne judecam intre noi,ne impartasim o anumita stare,incercam sa ne sustinem reciproc...Atunci cand cineva "cade" altcineva ii intinde o mana...
Cu acest scop a fost creat acest blog...iar voi stiu ca intelegeti dincolo de cuvinte...
Asa ca nimeni de aici nu te critica Narcisa,fiecare avem cate o durere si incercam sa invatam sa ne petrecem restul vietii impreuna cu ea...

Narcisa spunea...

Doamna Lili,multumesc pt.cuvintele dvs.multumesc pt.intelegere si sustinere,inseamna enorm pt.mine,chiar daca am 30 ani,eu tot copil sunt,cand mi-am pierdut mama am zis ca acum ma voi maturiza....si m-am maturizat...vad totul cu alti ochii,viata,oamenii,gandesc altfel.Am imbatranit cu zile,am albit,durerea si-a lasat ampreta nu doar pe sufletul meu...Va sarut mana cu respect si va multumesc.

Narcisa spunea...

Deschid pagina si nu-mi pot lua ochii de la poza mamei,daca era acum langa mine mi-ar fi zis ca am facut-o vedeta...as sta ore in sir in fata unei poze de-a ei numai sa o privesc,imi este asa dor de ea,seara obisnuiam sa o chem la mine,sa-mi dea semne ca e cu mine,ca ma vede,credeti-ma o simteam,era o prezenta stranie ce nu o pot descrie in cuvinte,dar am citit ca nu e bine sa-i chemam la noi,ca risca sa fie prinsi intre doua lumi si nu mai gasesc nici un drum...m-am speriat,nu am mai chemat-o,dar seara tot ii mai zic sa coboare in visul meu,sa-mi aline dorul si durerea din suflet...as da ani din viata mea numai sa o vad,sa stiu ca e bine...Dna.Lili,dvs.mi-ati vorbit cum numai o mama poate,cuvintele dvs,m-au mangaiat,pt.asta va multumesc mult.

Narcisa spunea...

Azi,pentru prima data in 30 ani,ghetuta mea a fost goala....in fiecare an ma trezeam ca un copil vesela si fugeam pe hol stiind ca trebuie sa gasesc ceva,nu conta ce,important era ca gaseam si asa copilul din mine nu murea niciodata,ii ziceam mamei ca atata timp cat traieste sunt copil iar azi am realizat ca nu mai am mamica...ca trebuie sa nu mai fiu copil...cadouri am primit,dar nu asta insemna pt.mine dimineata lui mos Nicolae.Azi i-am facut mamei un pom,mic si frumos asa cum ii placea,imi este greu,sarbatorile de iarna erau preferatele noastre dar acum nu ma pot bucura de ele,nici pomul nu l-am facut...nu am putere.La multi ani pt toti cei ce poarta acest nume sfant si pt cei ce il purtau si au plecat din aceasta lume D-zeu sa-i odihneasca in pace!

mariperijoc spunea...

Chiar daca nu iti mai poate face un cadou ,mama ta de undeva de sus te iubeste la fel de mult...
Te imbratisez suflet drag!

Narcisa spunea...

Multumesc Mari,D-zeu sa te rasplateasca pt tot ceea ce faci,pt tot ceea ce spui..........multumesc

Narcisa spunea...

Maicuta mea,scriind aici,imi inchipui ca-ti scriu tie...am facut pomul,primul pom impodobit fara tine...am fost trista dar te-am simtit mami,am stiut ca esti acasa,langa mine si asta mi-a dat putere...te iubesc mami...mi-e dor de tine...

Narcisa spunea...

Mamica mea scumpa,ingerasul meu,azi ti-am facut pomenirea pt un an....nu realizez cum si cand a trecut....mi-e dor de tine,de manutele tale micute cu care ma mangaiai,mi-e dor de mirosul tau,de zilele cand plecam de nebune prin magazine,as da orice sa te vad,macar putin...iarta-ma mami,am promis ca nu mai plang,am promis ca o sa fiu tare,dar azi am clacat....mi-a spus o doamna apropiata sufletului meu ca te voi visa sigur acum cu pomana....te astept mami,te astept sufletul meu...sa-mi alini dorul si sa-mi dai putere maicuta mea....noapte buna mami...D-zeu sa te ierte,sa te odihneasca in pace si sa te pomeneasca in imparatia Lui...te iubesc mami si nici macar moartea nu poate pune capat iubirii mele pt.tine,esti vesnic vie in inima mea si asa vei ramane atata timp cat voi trai...

MARY ITALY spunea...

esti cea mai draga prietena si crede-ma sufar in acelasi timp cu tine.Sufar pt ceea ce s-a intamplat,dar mai mult sufar pt ca tu nu poti trece cu totul peste asta.Stiu ce DOAMNA a fost mama ta si cat v-a iubit,de cate ori ati gresit tu si sora ta,intodeauna v-a fost alaturi,asa ca daca vrei s-o faci fericita fii tu insati fericita.Tu stii cat de mult tin la tine si crede-ma,as vrea sa fiu langa tine in orice moment,reactioneaza te rog,iesi din starea asta.Nu gandi niciodata ca esti singura

MARY ITALY spunea...

Eu te iubesc mai mult decat imi iubesc surorile pt ca tu nu m-ai dezamagit niciodata.Esti prietena care si-o doreste oricine,esti frumoasa si inteligenta si vreau,cand vin acasa vreau sa te gasesc la fel.Doar cu 2 ani mai batrane.Anul trecut a fost greu pt amandoua,fiecare am pierdut pe cineva care ni l-am fi dorit din tot sufletul alaturi de noi:tu o mama senzationala,eu o sarcina in care imi pusesem toata speranta.Nu vroiam sa mai aud de alta sarcina prima data,nu vroiam a2-a oara,dar crede-ma,azi sper din nou.TE ROG vreau sa ma asiguri ca vei avea grija de tine si cand vom fii 2 batranici vei petrece muuuult timp cu mine in "vila mea la tara".te iubesc sufletul meu

MARY ITALY spunea...

E ora 1.20 noaptea in Italia si plang ca cretina de ce vad c-ai scris aici.Intai ti-am scris si-apoi am citit mai sus.TE ROG DIN SUFLET nu mai dispera,vorbeste cu mine in fiecare zi,daca asta te face sa te simti mai bine.Eu stiu cat de mult ti-a vrut mama ta binele si dorul de ea nu va disparea niciodata(nici sa nu permiti asta),dar noi suntem tari,nu?imi vei spune mereu cum stai......eu pt tine sunt intodeauna...printesa mea.

mariperijoc spunea...

Imi pare rau pentru pierderea ta Mary,sunt cu sufletul alaturi de tine...Stiu cat doare si ca ai nevoie de timp pentru a iti face curaj sa vrei sa mai ai un copil...
Am trecut si eu prin acele clipe..
Gasesti suport si multe mamici in aceeasi situatie pe forum-ul EMMA ...
Si noi cele de aici te ascultam oricand si iti suntem alaturi daca simti nevoia sa vorbesti cu cineva...
Iti multumesc pentru ca esti alaturi de Narcisa,are nevoie sa simta sprijinul nostru...
Fiecare are ritmul sau de a depasi aceasta stare,Narcisa este o luptatoare,are un suflet deosebit si o va face in ritmul sau...
Sa o lasam sa planga,sa ne povesteasca de mama ei,sa o ascultam...
Dumnezeu sa ne ajute!

Narcisa spunea...

Maria mea scumpa,iti multumesc ca esti cu gandul la mine,vezi?aici mi-am gasit prietene,necunoscute,dar unite toate de durere...aici ne intelegem si ne sustinem reciproc,te pup si-ti multumesc.

MARY ITALY spunea...

CELOR CARE LASA COMENTARII AICI.Nimeni nu cunoaste fata asta mai bine decat mine,poate nici sora ei.Mi se pare ca o cunosc de-o viata(vreo 12 ani).Chiar e deosebita.....A trecut prin prea multe pentru o singura viata.Si de-aia sunt un pic surprinsa ca nu poate trece peste tragedia asta.Eu o stiu o luptatoare asa ca vreau sa-si aduca aminte de mama ei cu drag,nu disperand.Vad ca-i face placere sa stea de vorba cu oameni asa ca nu ocoliti blogul asta,scrieti ceva....Eu si sotul meu tinem la ea ca la o sora mai mica.VISE PLACUTE FRUMOASA MEA......

Anonim spunea...

vai,draga mea cum te inteleg,pe 1 mai se implineste un an de cand o boala necrutatoare l-a rapus pe sotul meu la doar 2 sapt. dupa ce implinise 50 de ani.suntem distrusi(eu si fiul meu) nu cred ca ne vom reveni vreodata,desi se spune ca timpul vindeca eu nu cred. as vrea sa te incurajez dar stiu ca tot ce ti-as spune sunt cuvinte seci ,banale, cuvinte pe care le aud si eu aproape zilnic. iti doresc putere si credinta.

mariperijoc spunea...

Draga mea,chiar daca cuvintele tale ii sunt adresate Narcisei vreau sa stii ca sunt cu sufletul alaturi de tine...Noi ne-am adunat aici ca intr-o familie si incercam sa ne sustinem si sa ne incurajam reciproc.Te primim cu bratele deschise,ne uneste acelasi dor sufletesc...
Dumnezeu sa il ierte pe sotul tau ,iar tie si copilului sa va dea putere!

Narcisa spunea...

Scumpa doamna,va multumesc pt cuvintele dvs.asa este,durerea ramane vesnic in sufletul nostru,dorul devine tot mai puternic cu zi ce trece...eu m-am schimbat total,ma marcat fizic si psihic,am zile cand dorul ma darama si nu-mi doresc altceva decat sa fiu cu mamica mea....aici,pe acest blog mi-am gasit linistea si prietene unite de aceasi durere...durerea unei pierderi...va rog sa fiti tare,D-zeu sa va aline sufletul si pe sotul dvs.sa il odihneasca in pace,va astept aici,sa vorbim,aici ne intelegem si ne ajutam reciproc,va pup cu respect.

Anonim spunea...

Draga Narcisa,

vreau sa ti spun ca te inteleg perfect.si eu am pierdut o pe mama acum o luna...si mama era aparent sanatoasa pina intr o zi (17 mai 2012) cand am descoperit ca avea o tumora imensa pe ficat. nu am cuvinte sa ti descriu aceasta perioada (aproximativ o luna jumate) cand am alergat de la spital acasa si iar la spital si am incercat disperati orice ca sa o putem salva si sa mai fie linga noi. si boala ii rapea in fiecare zi orice strop de putere pe care il mai avea.in ultimilezile nu mai putea sa faca absolut nimic.pina cand a venit ziua de 9 iulie cand Dumnezeu a hotarit sa o ia pe mama la el.nu stiu ce ar trebui facut, stiu insa ca imi este enorm de dor de ea si ca viata mea, a tatalui meu si a surorii mele este pustie de cand mama nu mai este...
Ai grija de tine si de familia ta asa cum poti ...
Mihaela

ELLADYA spunea...


CUM SA SPUI CA TOTUL ESTE BINE/
CUM SA SPUI...? CACI TOTUL SE DESTRAMA/
CAND MA UIT PE GEAM SI NU-MI MAI VINE/
SCUMPA SI IUBITA MAMA...

CINE ASTAZI CHIPUL SA-MI ALINTE?
CUI DUREREA ASTAZI SA MI-O SPUN?
NU MAI AM NICI LACRIMI,NICI CUVINTE
SI DIN VERSURI,AZI,TE RECOMPUN.

DEGETELE-TI SIMT CA-NTOTDEAUNA
MANGAINDU-MI FRUNTEA OBOSITA,
CINE MA VA SARUTA INTRUNA...?
CINE?CINE,MAMA MEA IUBITA?

TE VISEZ IN FIECARE NOAPTE/
SI TE PLANG IN FIECARE ZI/
MAMA MEA CU OCHI DE SOAPTE/
MAMA MEA,DE CE NU VII?

ELLADYA spunea...

AI VENIT SA MA VEZI,PUIUL MAMEI
AI VENIT SA MA VEZI SI TI-E TEAMA
NU MAI AI RADACINI SI NICI MAMA
SI TE LUPTI CU DURERILE DRAMEI.

ELLADYA spunea...


MI-AI ADUS GHIOCEI SI LALELE
SI TRISTETEA DIN INIMA TA
DACA NU TE POT ALINA
CE SA FACA,MAMA CU ELE/?

SUFLETULUI MEU SCUMP SI SFANT,MAMA...IUBITEI MELE,MAME-Farm.DOINA PROTESU

mariperijoc spunea...

Multumim Elladya pentru vizita si pentru aceste frumoase si impresionante versuri.
Te imbratisez cu mare drag!

Narcisa spunea...

Frumoase poezi,multumesc Elladya.

Anonim spunea...

Narcisa, Doamne cat de mult te inteleg. Eu mi-am pierdut mama, sunt 2 luni de cand nu mai e langa mine, dar imi pare ca sunt ani de cand nu o mai aud, nu o mai vad. Imi pare ca sunt nebuna, mereu imi pare ca iata vine, cum sa nu mai vina. Apoi revin la realitate, ma afund in durere si lacrimi. Nu stiu daca va trece vreodata durerea asta. Am pierdut totul in viata mea, nu mai are cine sa ma iubeasca cu tot sufletul, sa-mi doreasca binele din tot sufletul :-(((((

mariperijoc spunea...

Imi pare rau pentru pierderea ta,stiu ca indiferent ce as spune nu pot sa streg durerea pe care o simti.Suntem alaturi de tine daca simti nevoia sa vorbesti cu cineva,oricand....
Dumnezeu sa o odihneasca in pace pe mama ta si tie sa iti dea putere!

Narcisa spunea...

Te inteleg perfect,nimeni,niciodata nu ne va iubi cum ne-a iubit mamele noastre,ele sunt singurele care te iubesc neconditionat fara a astepta ceva in schimb...durerea din sufletul tau nu va trece niciodata,dar vei invata sa traiesti cu ea,dorul va fi din ce in ce mai mare...vor fi zile cand vei simti ca te topesti de dorul ei...dar trebuie sa fi tare pt ea,crede-ma,te vede,te aude...lacrimile tale ii fac rau,e normal ceea ce simti,eu si acum ma uit pe geam in speranta ca va veni acasa....te imbratisez,fi tare da?D-zeu sa ii odihneasca sufletul in pace.