Povestea mea...povestea mamei...(Narcisa)

Sa va spun povestea mea,mama avea 66 ani,sanatoasa tun(aparent),daca ma luam cu ea la intrecere ma intrecea,era o fire puternica,luptatoare,vesela,grijulie,iubitoare,devotata,singura ne-a crescut cum altii nici in doi nu au putut,si-a dedicat toata viata noua,muncind pentru noi,dar totul a inceput anul trecut in septembrie,a inceput cu o tuse din ce in ce mai puternica si o oboseala,ne-am gandit la plamani,am mers la dr imediat,am facut toate analizele posibile la Spitalul Militar Pitesti,cu interventii am ajuns acolo stiind ca sunt dr foarte buni,in fine totul a iesit normal,analizele bune,la plamani nu era nimic,au zis ca poate e un astm,i-a dat fel si fel de pastile si inhalante care cred ca i-au grabit moartea fiind inutile,am ajuns in octombrie ,tusea persista,deja erau nopti albe,nu puteam dormi nici unul din cauza tusei,tusea pana vomita,a inceput sa-si piarda gustul,deja o fortam sa manance,nu stiam ce sa mai fac,intr-o dimineata sa trezit cu mainile umflate,ii dadeam cu lingurita sa manance,am dus-o iar la doctor au zis ca e reumatism,i-a dat alte pastile,deja noptiera era plina de pastile pe care i le dadeam zilnic,umflatura a cedat,tusea persista,era din ce in ce mai slabita,nu se mai dadea jos decat la wc.eu credeam ca nu mai vrea,ca e delasatoare,nici un moment nu m-am gandit ca nu mai poate,ca e ceva grav,in schimb nu stiu dar simteam in sufletul meu o durere.....simteam ca o sa pierd ceva,dar ce?mintea mea nu a gandit niciodata ca ceea ce aveam sa pierd era mama......a venit decembrie,tusea continua,analize iar,totul bine,au venit sarbatorile,nu a mai fost atmosfera din alti ani,dar eram impreuna,a venit ianuarie,4 ianuarie ziua mea,mamica mea ma lasat sa fac 30 ani cu ea alaturi,am facut poze,era asa cum o stiam,deja avea pofta de mancare,isi mai revenise,slabise,dar am zis ca de nu prea a mancat,tusea persista,deja ne obisnuisem toti cu ea,se face 9 ian.mama se trezeste si imi zice ca o doare capul,ii iau tensiunea,era 16,m-am speriat,am zis mami eu chem salvarea,imi era teama de vre-un atac cerebral,ea a inceput sa planga si a zis sa nu chem salvarea,am luat-o in brate,am pupat-o si i-am zis ca o sa fie bine,ca ii face ceva si gata,credea tot ce-i spuneam,atunci mi-a zis ca daca din asta nu si-o gasi ea sfarsitul sa o scuip in ochi,acestea au fost vorbele ei,a venit salvarea,tensiunea crescuse la18,a luat-o la spital,era ora 15,dupa toate analizele facute acolo.......surpriza........ce astm???tusea era de la inima,si ce reumatism???erau rinichii,curios faptul ca nu au suparat-o niciodata,vine dr.si-mi spune.......are insuficienta renala in faza terminala..................ce???cum in faza terminala??nu intelegeam,din acel moment nu mai stiam pe ce lume ma aflu,am iesit afara si am plans de nu mai stiam de mine,sotul ma intreba ce e?nu puteam raspunde,dai telefoane,anunta-i pe toti,nu stiam cui sa-i mai spun,in fine,m-am intors in salon,mi-a vazut ochii,ma intrebat ce am,i-am zis ca ma doare burta,si ii zicea dr.faceti-i ceva fetei mele ca o doare burta,m-am ferit tot timpul de ea,sa nu ma vada suparata,am mintit atunci 2 sapt.cat pt.toata viata mea,dar cel mai mult ma doare ca i-am promis ca o sa fie bine......am internat-o,dr a zis ca a doua zi o opereaza de urgenta,am chemat preotul sa o spovedesc,impartasesc,ea zicea de ce chemi popa?eu i-am zis,mami pt operatie,impartasania iti va da putere,dupa ce am impartasit-o imi zicea ai avut dreptate,parca m-am luminat,a operat-o,ia bagat 2 furtunase in gat si a trecut-o pe hemodializa,saptamana ce a urmat a mers bine,ne chinuiam cu drumul la dializa,era frig si ningea in fiecare zi,dar luni,pe 25ian.dr ne-a adus vesti bune,creatirina si ureea scazuse,dializa mergea bine,vineri urma sa o externeze,eram bucuroase,avea pofte,imi cerea de toate si ii faceam bucuroasa ca mananca,era binele dinaintea mortii......am stat 2 sapt in spital,zi si noapte,si speram ca vom merge acasa,dar luni noapte,pe la ora 22,mama mi-a zis ca ii este frig rau,am pus apa calda in sticle pe langa ea,am frecat-o pe tot corpul dar degeaba,atunci mi-a zis mami vezi ca eu mor in seara asta,tu sa fii tare,mi-a zis in ce sa o imbrac,cum voi lua ajutoare de la casa de pensii,dar eu nu am lasat-o sa vorbeasca,i-am zis sa taca ca nu moare,ca o sa fie bine.........acum regret asta,trebuia sa o las......trebuia......dar nu am crezut......nu vroiam sa cred,a vorbit pana in ultimele minute,zicea ca simte cum ingheata,si-a simtit moartea,a venit dr,ia pus perfuzii,injectii,degeaba,tensiunea ei era la 6 si continua sa scada,m-am suit in pat langa ea,am luat-o in brate,mi-am lipit obrazul de al ei,plangeam,lacrimile mele intrau in urechea ei,am zis” Tatal Nostru”,de vreo 10 ori,apoi pana la ultima suflare i-am soptit “mami te iubesc”,”mami te iubesc.”....oare ma mai auzea?avea ochii inlacrimati,i-am pus lumanarea de la impartasanie in mana ei si eu am tinut-o peste a ei,a suflat de 3 ori si.......gata,gata???nu realizam,nu stiam ce se intampla,mi-au zis gata a murit,cum a murit?nu puteam crede,ma uitam la ea si ziceam ca doarme,am urlat de am pus tot coridorul in picioare,a venit sotul,a venit sora dar prea tarziu,poate daca mai era cineva atunci cu mine era altfel,retraiesc zilnic acel moment,dupa nu mai stiu nimic,am fost aeriana,o sa-mi amintesc ziua cand stateam in fata usii de la morga si asteptam sa-mi iau mamica acasa dar cum?era un ger cumplit,nu o sa uit niciodata,3 zile am tinut-o numai de mana,cand plangeam troznea cosciugul si ea se intrista........as mai avea mult de povestit dar ma opresc acum,mi-e greu..............

Narcisa