1 februarie 2011

Despre Mihail-Alin Andrei

Alin,a fost primul si singurul nostru copil .A fost un copil dorit si iubit,dar s-a grabit si a venit pe lume la numai 7 luni, odata cu primii ghiocei(chiar ii spuneam Ghiocel apoi cand s-a marit ii spuneam Soarele lui mama), avand greutatea de 1050gr.A stat 2luni la incubator, luni in care il vedeam zilnic printr-un geam,luni in care zilnic atat sora cat si medicul ma asigurau ca e normal ca nu are nimic.Dupa 2 luni l-au scos de la incubator si ...au inceput problemele...avea un piciorus stramb congenital( eu am banuit ca de la forceps)la 3 ani trebuia operat ,apoi nu putea respira normal il tineau la oxigen... Pana la 4 luni i-am pus 2 aparate ghipsate,de 2 ori era sa moara,il scoteau de la perfuzii de la oxigen si-mi spuneau ca sunt tanara fac altul,dar dupa ce plecau medicii eu dadeam din nou drumul la oxigen iar cu pipeta ii dadeam lapte si isi revenea.Tot in spital a facut o bronhopneumonie bilaterala (era denumita boala celor 9 zile) disperata am adus preotul in spital sa-l boteze si incet, incet si-a revenit ramand totusi cu un astm infantil. .Probleme de sanatate a avut pana la 14 ani dar in toti acesti ani am fost cu el la cei mai buni medici :cu piciorusul am fost la prof. Vereanu si timp de 4 ani a purtat gheata ortopedica(si nu a mai fost nevoie de operatie) ,astmul l-a tratat prof.Seropian cu un vaccin si cura heliomarina 3ani la rand cate 1 luna .Pana la 4ani avea 28 de internari in spitale dar Dumnezeu a vrut ca Alin sa scape atunci si sa traiasca...crescand un baiat mare si cuminte.Il iubeam,il iubeam cu disperare ,era lumina ochilor mei, era aerul meu ,era sensul vietii mele, am trait cu el si prin el, inca odata copilaria si adolescenta...A urmat toate ciclurile unei vieti normale:camin,gradinita ,scoala generala,liceu,scoala de subofiteri,a fost intr-o misiune in Bosnia ,a muncit, a iubit ,s-a casatorit,era fericit si implinit (doar un copil isi mai doreau).Dar...cand totul era bine ,Alin era Sg.Maj. la o UM la doi pasi de casa ,nora noastra Liliana(da,avem acelasi prenume)lucra la o fabrica tot aproape,iar noi ca pensionarii aveam grija sa gaseasca totul facut cand veneau obositi de la serviciu,cand casa rasuna de muzica lor, de rasul lor de joaca lor (ptr. ca erau ca doi copii ),a venit acea zi si acea ora, care ne-a rasturnat vietile ...Era 25ianuarie 2005 cand Alin a plecat intr-o misiune cu unitatea( el mergand in locul altui coleg)Dimineata ,grabit(parca prea grabit) si-a luat ramas bun si a plecat ...Dupa 15' da telefon sa iesim in balcon(convoiul cu cele 10 camioane trecea prin fata blocului nostru)sa-l vedem "ptr. ultima data" este expresia lui. Am iesit, eu si nora mea, l-am vazut ,ne-a facut cu mana si...plecat a fost .La ora 10 au sunat la usa 2 militari (seful si un coleg) iar cand am deschis ne-a spus sa nu ne speriem ca nu e nimic grav dar soferul camionului in care era Alin,a pierdut controlul volanului si s-a rasturnat la Bals langa Craiova...in timpul acesta se transmitea si la tv.stirea dar eu nu mai auzeam si nu mai vedeam nimic...Voi trece peste amanunte ...la cererea noastra ne-a dat unitatea 2 colegi soferi(ptr. ca nici nora nici noi nu aveam carnet de conducere)si am plecat in graba cu masina noastra la Craiova.Tot drumul noi am stiut ca Alin are o mana si un picior rupt si ca-l vom lua si-l vom aduce la Bucuresti sa fie mai aproape de casa.In tot acest timp la tv. se transmitea ca Alin a decedat (au povestit apoi vecinii)Dar realitatea era sa fie alta ....cand am ajuns la Craiova Alin era la terapie intensiva in coma de gr.4,intubat, operat de sus pana jos cu furtunuri (drene)prin el ,cu ochii inchisi (nu i-a mai deschis niciodata)dar va rog sa ma credeti ca nici dupa atata timp nu reusesc sa-mi aduc aminte cum am reactionat eu in acel moment ...parca o bucata de cliseu s-a rupt .Stiu doar ca sotului meu i-au facut o injectie(este cardiac) ,pe nora mea a lut-o o asistenta iar eu cand s-a reluat'' cliseul''intrerupt eram in genunchi langa Alin pupandu-l si implorandu-l sa-si revina ,sa putem merge acasa...Au urmat 7 zile de cosmar...si desi vedeam realitatea,refuzam ca cred ca Alin nu v-a mai fi.Am vorbit cu medicii care l-au operat, am vorbit cu un prof .neurochirurg(imi scapa numele)renumit ,si toti imi spuneau acelasi lucru :numai o minune dumnezeiasca il mai poate salva si ca daca trece de a 7a zi scapa dar sanse sunt unu la o mie si poate acel unu "este al tau mama".A venit o comisie de medici militari sa-l examineze sa vada daca pot sa-l duca la Bucuresti dar nu putea fi transportat ptrentru ca avea gatul rupt(abia la autopsie am aflat),m-am agatat de ei implorandu-i sa-mi dea macar o farama de speranta dar la fel au spus ca numai o minune Dumnezeiasca il poate salva ...sa ne rugam si sa asteptam sa treaca de a7a zi ...Dupa 2 zile am vorbit iar cu medicul neurochiurg care incerca sa -mi explice ca daca scapa de a 7a zi si isi revine imi dau seama ce drum lung ma asteapta,si ca isi va dori singur moartea(la sfarsit mi-a spus ca ramanea orb si paralizat) dar eu in egoismul meu de mama ii spuneam:in scaun cu rotile sa fie ,cu lingurita sa-i dau sa manance dar sa fie in viata.Intr-una din acele zile in timp ce-l mangaiam si-l pupam,a oftat,in alta zi a miscat o mana ,in alta zi a miscat un picior ,nici nu va puteti imagina cate sperante imi dadeau aceste semne!Dar voi trece si peste amanuntele acelor zile nu inainte de a va spune ca in tot acest timp (8zile) au stat cu noi cate 2 colegi de a lui Alin care se schimbau din 2 in 2 zile si ptr. care nu gasim cuvinte (sunt prea sarace )sa le multumim!A venit ziua a7a.asteptand minunea ,rugandu-ne,implorandu-l pe Dumnezeu sa ni-l salveze,si in timp ce nora ii cite Psalmul50,din ochi i s-a prelins o lacrima,iar dupa catva timp,la ora 19,...inima lui Alin,a refuzat sa mai lupte....pierzand batalia cu viata...Am tipat .....am urlat ....am hulit...iar dupa 2 ore,l-am dus (impreuna cu infirmierele)la morga...acolo l-am mai dezvelit si l-am mai pupat odata ...era cald inca.A urmat o noapte lunga si grea...eram nauciti ...fiecare isi plangea durerea in felul lui...Dimineata trebuia sa mearga un membru al familiei sa intocmeasca actele ptr. al putea lua pe Alin acasa ...dar cine sa mearga ?...toti eram distrusi.... pana la urma am mers eu si cu baietii care erau cu noi.Am spalat cu lacrimi strazile Craiovei ,in cautarea celor ce ne trebuiau ...dar cel mai greu mi-a fost cand eu,mama ,a trebuit sa-i aleg sicriul si crucea fiului meu...nu exista durere si blestem mai mare ca acesta,si acum ma cutremur amintindu-mi ,si-i multumesc Bunului Dumnezeu ca nu mi-am iesit din minti!Ne-am intors la spital unde baietii l-au imbracat ,l-au asezat in sicriu si inainte de a-l urca in camion l-am mai mangaiat si pupat...era asa de frumos!Am urcat si eu in camion(sotul si nora erau in masina noastra) si pana la Targoviste l-am adus cu lumina(am avut lumanari)si lacrimi .Acasa am ajuns la ora 20.aici il asteptau o masa de oameni si dupa ce l-am vazut in casa...m-am prabusit si eu ....A urmat inmormantarea cu toate onorurile militare,parastasul si apoi incet incet casa s-a golit ...ramanand pustiul si durerea ...Sunt 6ani de cand in fiecare dimineata ma scol intrebanu-ma :de ce m-am trezit?Ce rost am? Ce sens sa-i dau vietii?Mi-e dor de Alin, mi-e dor de sufletul lui cald si bun,mi-e dor de rasul lui ,de glumele lui ,mi-e dor sa-i astept cu masa intinsa mi-e dor de muzica data la maxim ,mi-e dor sa-l astept cu cartofi prajiti cu ou(mancarea lui preferata) mi-e dor sa ma strige:mam(nu mama)cum numai el facea,mi-e dor ,mi-e tare dor de el!!!

"Cu ochii spre cer, cu lacrimi si dor, ne rugam mereu pentru linistea sufletului tau,Puiule drag!

Lili si Marin

14 comentarii:

mariperijoc spunea...

M-ati facut sa imi amintesc si eu aceste detalii dar dintr-o alta poveste.Cunosc acel sentiment pe care bine il numesti Lili "egoism" ,in care imi spuneam ca indiferent cum ar fi sa fie langa mine...Asta imi doream si eu dar ei?Nu cred ca ar fi suportat o asa viata...Ar fi fost un chin pentru ei...
E adevarat ca in acele momente nu stii ce faci,nici eu nu imi amintesc tot ce am facut(acum nici nu mai vreau sa ma gandesc la acel moment,prefer sa ma gandesc la el in viata),chiar la un moment dat imi amintesc ca soacra mea mi-a spus "Mari,ai inebunit?!" ,pentru ca aveam o expresie tampita pe fata si ea a crezut ca datorita durerii am luat-o razna...Nu mai stii ce faci,ce spui...de aceea nu trebuie sa ii condamnati pe oamenii care sunt intr-o astfel de situatie,nici sa ii analizati...ei isi traiesc durerea...
Dragi parinti va sunt alaturi cu gandul si cu sufletul.
Dumnezeu sa va intareasca si lui Alin sa ii dea lumina vesnica!

Steliana spunea...

Marilena draga,orice mama are niste presentimente si nu trebuie sa iei in seama
calificativele celor ce nu sunt in masura sa o faca.Bine ar fii in continuare sa traiesti cu aceasta speranta ca el chiar daca fizic nu este langa tine sub o forma eterica iti este alaturi de cate ori i se ingaduie.

Steliana spunea...

Familiei Lili si Marin nu pot sa nu le fiu
alaturi in greaua lor incercare ,dar sa fie convinsi ca fiul lor traieste intr-o alta forma
pe o anumita dimensiune si nu se poate ca baiatul lor sa nu le de-a din cand in cand cate o veste.
Eu din propria experienta traita de sapte ani
supravietuiesc datorita semnificativelor vise
avute cu fiul meu.

Narcisa spunea...

Nu pot descrie in cuvinte ceea ce simt acum citind povestea dvs.cu ochii deschisi citeam si imi imaginam cele petrecute....zguduitor...nu-mi gasesc cuvintele potrivite...o tristete mi-a cuprins sufletul...va pup dna.Lili...D-zeu sa va dea putere si liniste sufleteasca...

Ifim spunea...

Dumnezeu să-l odihnească în pace pe Mihai-Alin, acel copil blând şi bun, plecat prea devreme dintre noi!
Doamnelor Lili (mamă şi noră), domnule Marin, cu siguranţă că sufletul lui minunat vă veghează de acolo, de sus şi nu a încetat nicio clipă să vă iubească! Şi noi, foştii lui colegi, suntem alături de dumneavoastră şi vă împărtăşim durerea.

Anonim spunea...

Va multumim tuturor ptr.cuvintele frumoase si calde, ce sunt ca un balsam ptr. sufletele noastre,va multumim ca ne-ati aratat ca totusi...nu suntem singuri!
Dumnezeu sa va binecuvanteze cu sanatate si bucurii!
Lili

rodica spunea...

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe fiul d-voastra , sa stiti ca sufletul lui frumos si curat va vegheaza si se roaga pentru cei ramasi , de acolo, de sus, din imparatia Lui Dumnezeu.
Putere si liniste sufleteasca va doresc , Domnul sa va trimita pace si mangaiere in suflete.
Vesnica sa fie pomenirea lui.

Anonim spunea...

dumnezeu sa-i odihneasca pe toti cei plecati dintre noi.pe 29.01.2011 a murit si scumpa mea maicuta terezia .nu pot si nu am cuvinte sa spun ce am simtit sau ce nu am mai simtit .totul sa petrecut atat de repede ca nici nu ne-am dat seama ce se intampla de fapt avea 86 de ani peste putin ar fi implinit 87 ,dar nu conteaza ani durerea e la fel de mare lumea noastra sa prabusit parca nimic nu mai are rost . nu mai stiam ce sa facem ce sa zicem ne sunam una pe alta surorile si plangem la telefon si asteptam sa vedem care ce avisat daca a visat cu ea si cum toti de la cel mai mic ,nepotica miruna ,pana la cel mai in varsta ,ai simtim lipsa .o astept mereu sa vina de afara ma uit pe geam sa ovad ca vine in casa sa nu cada pe afara apoi imi dau seama ca nu mai vine ca nu mai e la usa sa o deschid
in 4 zile lumea noastra sa schimbat pentru totdeauna . atat a facut diferenta dintre agonie si extaz de atunci plangem care unde ne aflam si nu ne gasim alinare decat in rugaciuni pentru sufletul ei bland si bun

mariperijoc spunea...

Va imbratisez cu drag...intelegand durerea prin care treceti...
Nu conteaza varsta,o pierdere de acest gen ne socheaza...o persoana draga noua pleaca de langa noi si este foarte greu...Totul se intampla intr-o clipa,moment in care viata noastra se schimba total...
Sunt cu sufletul alaturi de dvs,Dumnezeu sa o odihneasca in pace pe maicuta Terezia!

NUTI spunea...

draga Lili si Marin ,lacrimi imi curg neincetat citind povestea voastra... numele voastre se asemana un pic cu ale noastre(lenuta si marian)si parca au acelasi destin ,aceeasi rezonanta, acelasi viitor intunecat si trist...va suntem alaturi ,,plangem impreuna,ne rugam impreuna...ca bunul Dzeu sa-l aiba in paza pe Alin, in imparatia Lui si in lumina vesnica ...
Dzeu sa-l odihneasca in pace!!

Anonim spunea...

AM CITIT , NICI NU SHTIU CUM SA SPUN
AM CITIT NECAZUL LUI LILI SHI MARIN
MARE DURERE , MARE TRAGEDIE ..
SANT FARA CUVINTE .
DUMNEZEU SA-L AIBA IN PAZA LUI , SA -I FIE TZARANA USHOARA.
LUI LILI , MARIN SHI LILIANA , LE POT SPUNE CA SANT ALTURI DE EI , IN TOATE RUGACIUNILE MELE .
AM TRIMIS O RUGACIUNE , CARE ESTE FF POTRIVITA PTR. DUREREA LOR , PTR. SUFLETUL LOR , PTR. LINISHTEA LOR .
DOAMNE , INTARESH-TE SHI AJUTAI SA TRAIASACA SHI SA-L POMNEASCA PE +MIHAIL -ALIN ANDREI +, PLECAT PREA TANAR DE LANGA CEI DRAGI ..
RODICA-SHTEFANIA

Anonim spunea...

Pentru d-na Lili si d-nul Marin nimic nu le mai poate alina durearea pricinuita de moartea fiului lor. Noi incercam doar sa fim alaturi de ei cum putem fiecare, dar........... of,Doamne , acest cuvant dar, ce poti sa le spui, cum poti sa le aduci zambetul pe fata si in suflet cand esti constient ca nimic nu este mai de pret pe lume decat copilul tau, ori ei, nu-l mai au. Scriu si plang pentru ca am fost vecini si prieteni si am participat la toata aceasta durere. Nu pot sa uit cand incercam sa o consolez pe D-na Lili, cand in durerea ei spunea ca se omoara , ca nu mai are pentru ce trai, iar eu incercam sa-i spun ca Alin acolo unde este asteapta sa i se faca ce este lumesc pentru lumea cealalata - si numai dumneaei poate face toate acestea. Nu pot sa uit cum se intreba , De ce Doamne, de ce nu mi-ai luat tot ce aveam, dar sa nu-mi fi luat copilul. Este cumplit, imi dadeam seama cata dreptate are, si imi era ciuda , cat suntem noi oamenii de neputinciosi in fata sortii, a destinului. Pentru mine ca vecini si prieteni, aceasta durere cumplita, m-a facut sa inteleg mai mult ca oricand, ca nimic nu este mai de pret pe lume decat copilul tau. Aceasta soarta a lui Alin - adica-nu s-a intamplat nimic in misiunile la care a participat, si mori stupid in accident de circulatie si culmea nu tu esti cel vinovat de accident. Of, Doamne , cat de cuminte si bun era el, cat de politicos era cu toata lumea , ma intreb si eu - De ce Doamne, de ce. Acum nu mai putem face mare lucru, decat sa ne rugam ca acolo in Imparatia lui Dumnezeu sa se odihneasca in liniste si pace. Pentru d-na Lili si d-nul Marin - Doamne ajuta-i si nu ii parasi , da-le putere sa treaca penste fiecare zi din viata lor cu gandul ca odata o sa se intalneasca cu fiul lor. Nu stiu daca sunt coerenta in ceea ce scriu dar , am ochii si mintea incetosata de durere citind si retraind acea perioada . Aline, acolo unde esti, roaga-te pentru sufletele noastre si iarta-ne daca vreodata ti-am gresit cu ceva, iar tu vei trai printre noi atata timp cat vorbim si ne amintim de tine.
Cu respect - Camelia si Iorgu zaharia

mariperijoc spunea...

Camelia,m-au emotionat cuvintele tale ...ele sunt spuse din inima si tot ce este facut din suflet,din iubire ,nu poate fi gresit...
E adevarat ca in fata suferintei uneori simtim ca nu isi au rost cuvintele...ca ele sunt prea mici...Daca simti asta nu le rosti,dar imbratiseaza persoana si arata-i ca ii esti alaturi...Sunt unele persoane care in asemenea momente tocmai pentru ca nu isi gasesc cuvintele te ocolesc...si crede-ma ca asta raneste si doare...si nu intelegi cu ce ai gresit de te ocolesc toti...Pana ajungi sa gandesti rational si sa ii intelegi suferi...
Voi sunteti o familie cu suflet nobil care ati inteles aceste lucruri,va multumesc pentru ca le sunteti alaturi lui Lili si Marin!
Sunt convinsa ca si Alin din ceruri va zambeste fericit!

Lili spunea...

Va multumim din suflet ptr. frumoasele cuvinte! Am plans si eu, Nuti cand am citit povestea lui Cosmin...aceiasi graba in a pleca...acelas destin...Si noi va suntem alaturi si ne rugam ptr.odihna sufletului lui Cosmin si ptr. linistea voastra.Multumim si tie Rodica ptr.ca ne esti alaturi.Multumim buna noastra Marilena ca ne esti mereu aproape si din prea-plinul tau de bunatate, ne dai si noua..
Randurile dv dna Zaharia mi-au rascolit amintirile..si cele frumoase,dar si cele dureroase...Ne-ati fost alaturi in cel mai frumos moment al vietii nunta lui Alin,dar nu ne-ati lasat nici in cel mai crunt moment...plecarea lui Alin...Pentru tot sprijinul ce ni l-ati dat atunci ,ptr. telefoanele date acum ,ptr.gandul ce-l purtati,va multumim si veti fi mereu in rugaciunile noastre!