Despre Mihail-Alin Andrei

Alin,a fost primul si singurul nostru copil .A fost un copil dorit si iubit,dar s-a grabit si a venit pe lume la numai 7 luni, odata cu primii ghiocei(chiar ii spuneam Ghiocel apoi cand s-a marit ii spuneam Soarele lui mama), avand greutatea de 1050gr.A stat 2luni la incubator, luni in care il vedeam zilnic printr-un geam,luni in care zilnic atat sora cat si medicul ma asigurau ca e normal ca nu are nimic.Dupa 2 luni l-au scos de la incubator si ...au inceput problemele...avea un piciorus stramb congenital( eu am banuit ca de la forceps)la 3 ani trebuia operat ,apoi nu putea respira normal il tineau la oxigen... Pana la 4 luni i-am pus 2 aparate ghipsate,de 2 ori era sa moara,il scoteau de la perfuzii de la oxigen si-mi spuneau ca sunt tanara fac altul,dar dupa ce plecau medicii eu dadeam din nou drumul la oxigen iar cu pipeta ii dadeam lapte si isi revenea.Tot in spital a facut o bronhopneumonie bilaterala (era denumita boala celor 9 zile) disperata am adus preotul in spital sa-l boteze si incet, incet si-a revenit ramand totusi cu un astm infantil. .Probleme de sanatate a avut pana la 14 ani dar in toti acesti ani am fost cu el la cei mai buni medici :cu piciorusul am fost la prof. Vereanu si timp de 4 ani a purtat gheata ortopedica(si nu a mai fost nevoie de operatie) ,astmul l-a tratat prof.Seropian cu un vaccin si cura heliomarina 3ani la rand cate 1 luna .Pana la 4ani avea 28 de internari in spitale dar Dumnezeu a vrut ca Alin sa scape atunci si sa traiasca...crescand un baiat mare si cuminte.Il iubeam,il iubeam cu disperare ,era lumina ochilor mei, era aerul meu ,era sensul vietii mele, am trait cu el si prin el, inca odata copilaria si adolescenta...A urmat toate ciclurile unei vieti normale:camin,gradinita ,scoala generala,liceu,scoala de subofiteri,a fost intr-o misiune in Bosnia ,a muncit, a iubit ,s-a casatorit,era fericit si implinit (doar un copil isi mai doreau).Dar...cand totul era bine ,Alin era Sg.Maj. la o UM la doi pasi de casa ,nora noastra Liliana(da,avem acelasi prenume)lucra la o fabrica tot aproape,iar noi ca pensionarii aveam grija sa gaseasca totul facut cand veneau obositi de la serviciu,cand casa rasuna de muzica lor, de rasul lor de joaca lor (ptr. ca erau ca doi copii ),a venit acea zi si acea ora, care ne-a rasturnat vietile ...Era 25ianuarie 2005 cand Alin a plecat intr-o misiune cu unitatea( el mergand in locul altui coleg)Dimineata ,grabit(parca prea grabit) si-a luat ramas bun si a plecat ...Dupa 15' da telefon sa iesim in balcon(convoiul cu cele 10 camioane trecea prin fata blocului nostru)sa-l vedem "ptr. ultima data" este expresia lui. Am iesit, eu si nora mea, l-am vazut ,ne-a facut cu mana si...plecat a fost .La ora 10 au sunat la usa 2 militari (seful si un coleg) iar cand am deschis ne-a spus sa nu ne speriem ca nu e nimic grav dar soferul camionului in care era Alin,a pierdut controlul volanului si s-a rasturnat la Bals langa Craiova...in timpul acesta se transmitea si la tv.stirea dar eu nu mai auzeam si nu mai vedeam nimic...Voi trece peste amanunte ...la cererea noastra ne-a dat unitatea 2 colegi soferi(ptr. ca nici nora nici noi nu aveam carnet de conducere)si am plecat in graba cu masina noastra la Craiova.Tot drumul noi am stiut ca Alin are o mana si un picior rupt si ca-l vom lua si-l vom aduce la Bucuresti sa fie mai aproape de casa.In tot acest timp la tv. se transmitea ca Alin a decedat (au povestit apoi vecinii)Dar realitatea era sa fie alta ....cand am ajuns la Craiova Alin era la terapie intensiva in coma de gr.4,intubat, operat de sus pana jos cu furtunuri (drene)prin el ,cu ochii inchisi (nu i-a mai deschis niciodata)dar va rog sa ma credeti ca nici dupa atata timp nu reusesc sa-mi aduc aminte cum am reactionat eu in acel moment ...parca o bucata de cliseu s-a rupt .Stiu doar ca sotului meu i-au facut o injectie(este cardiac) ,pe nora mea a lut-o o asistenta iar eu cand s-a reluat'' cliseul''intrerupt eram in genunchi langa Alin pupandu-l si implorandu-l sa-si revina ,sa putem merge acasa...Au urmat 7 zile de cosmar...si desi vedeam realitatea,refuzam ca cred ca Alin nu v-a mai fi.Am vorbit cu medicii care l-au operat, am vorbit cu un prof .neurochirurg(imi scapa numele)renumit ,si toti imi spuneau acelasi lucru :numai o minune dumnezeiasca il mai poate salva si ca daca trece de a 7a zi scapa dar sanse sunt unu la o mie si poate acel unu "este al tau mama".A venit o comisie de medici militari sa-l examineze sa vada daca pot sa-l duca la Bucuresti dar nu putea fi transportat ptrentru ca avea gatul rupt(abia la autopsie am aflat),m-am agatat de ei implorandu-i sa-mi dea macar o farama de speranta dar la fel au spus ca numai o minune Dumnezeiasca il poate salva ...sa ne rugam si sa asteptam sa treaca de a7a zi ...Dupa 2 zile am vorbit iar cu medicul neurochiurg care incerca sa -mi explice ca daca scapa de a 7a zi si isi revine imi dau seama ce drum lung ma asteapta,si ca isi va dori singur moartea(la sfarsit mi-a spus ca ramanea orb si paralizat) dar eu in egoismul meu de mama ii spuneam:in scaun cu rotile sa fie ,cu lingurita sa-i dau sa manance dar sa fie in viata.Intr-una din acele zile in timp ce-l mangaiam si-l pupam,a oftat,in alta zi a miscat o mana ,in alta zi a miscat un picior ,nici nu va puteti imagina cate sperante imi dadeau aceste semne!Dar voi trece si peste amanuntele acelor zile nu inainte de a va spune ca in tot acest timp (8zile) au stat cu noi cate 2 colegi de a lui Alin care se schimbau din 2 in 2 zile si ptr. care nu gasim cuvinte (sunt prea sarace )sa le multumim!A venit ziua a7a.asteptand minunea ,rugandu-ne,implorandu-l pe Dumnezeu sa ni-l salveze,si in timp ce nora ii cite Psalmul50,din ochi i s-a prelins o lacrima,iar dupa catva timp,la ora 19,...inima lui Alin,a refuzat sa mai lupte....pierzand batalia cu viata...Am tipat .....am urlat ....am hulit...iar dupa 2 ore,l-am dus (impreuna cu infirmierele)la morga...acolo l-am mai dezvelit si l-am mai pupat odata ...era cald inca.A urmat o noapte lunga si grea...eram nauciti ...fiecare isi plangea durerea in felul lui...Dimineata trebuia sa mearga un membru al familiei sa intocmeasca actele ptr. al putea lua pe Alin acasa ...dar cine sa mearga ?...toti eram distrusi.... pana la urma am mers eu si cu baietii care erau cu noi.Am spalat cu lacrimi strazile Craiovei ,in cautarea celor ce ne trebuiau ...dar cel mai greu mi-a fost cand eu,mama ,a trebuit sa-i aleg sicriul si crucea fiului meu...nu exista durere si blestem mai mare ca acesta,si acum ma cutremur amintindu-mi ,si-i multumesc Bunului Dumnezeu ca nu mi-am iesit din minti!Ne-am intors la spital unde baietii l-au imbracat ,l-au asezat in sicriu si inainte de a-l urca in camion l-am mai mangaiat si pupat...era asa de frumos!Am urcat si eu in camion(sotul si nora erau in masina noastra) si pana la Targoviste l-am adus cu lumina(am avut lumanari)si lacrimi .Acasa am ajuns la ora 20.aici il asteptau o masa de oameni si dupa ce l-am vazut in casa...m-am prabusit si eu ....A urmat inmormantarea cu toate onorurile militare,parastasul si apoi incet incet casa s-a golit ...ramanand pustiul si durerea ...Sunt 6ani de cand in fiecare dimineata ma scol intrebanu-ma :de ce m-am trezit?Ce rost am? Ce sens sa-i dau vietii?Mi-e dor de Alin, mi-e dor de sufletul lui cald si bun,mi-e dor de rasul lui ,de glumele lui ,mi-e dor sa-i astept cu masa intinsa mi-e dor de muzica data la maxim ,mi-e dor sa-l astept cu cartofi prajiti cu ou(mancarea lui preferata) mi-e dor sa ma strige:mam(nu mama)cum numai el facea,mi-e dor ,mi-e tare dor de el!!!

"Cu ochii spre cer, cu lacrimi si dor, ne rugam mereu pentru linistea sufletului tau,Puiule drag!

Lili si Marin