Tot alergam pe repede inainte
Purtati de-a timpului furtuna.
Si am uitat sa folosim cuvinte
De bunatate si de voie buna.
Cu fata trista vesnic
impietrita
Ne tot grabim sa ajungem undeva.
Si nu vedem cat e de ruginita
Farama ce-a ramas din viata ta…
Uitam sa mai privim la cel
de-alaturi
Care asteapta poate un ajutor,
Caci inima are de-acum mai
multe straturi
De duritate,piatra si ocari.
Traim cu grija zilei care vine
Caci si credinta am pierdut
cumva,
Noi nu mai respectam cum se
cuvine
Nici pe CEI SFINTI ce ocrotesc
lumea…
Si ne miram ce boala ne rapune
Si ce durere vine a inunda,
Caci sufletul lipsit de fapte
bune
Imbolnaveste vesnic viata ta…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu