23 octombrie 2012

Scanteia


Atunci când nu mai ai putere
Şi oboseşti a-nainta,
Cu ochii-n sus o milă cere
Căci nu eşti singur,nu uita!

Când disperarea te loveşte
Şi te doboară la pământ,
În tine-o dragoste găseşte
Şi te ridică cu avânt!

Căci trupul cel scluptat odată
Din apă simplă şi din lut,
Te minte cum că viaţa toată
Eşti singur…şi-asta te-a durut.

Scânteia cea ce zace-n tine
Şi a venit din univers,
Îţi aminteşte că îţi e bine
Că nu eşti singur în al tău mers.

Şi undeva ascuns în spate,
Clipă de clipă eşti vegheat!
Încearcă doar dacă se poate
Să nu uiţi de-al tău ÎMPĂRAT!

De sus din cer o mână-ntinde,
Te sprijină dacă îţi e greu.
Şi când te-mpiedici EL te prinde,
Să-i mulţumeşti!...Lui Dumnezeu!

2 comentarii:

Lili spunea...

Frumoasa poezie Marilena!Zilnic o mana nevazuta ma ridica si-mi da puteri... ridic ochii la Cer si Multumesc Bunului Dumnezeu pentru tot ce-mi da!

mariperijoc spunea...

Multumesc Lili!
Numai de la El avem putere si cand ne simtim singuri nu este asa...