Mergeam ades pe inserat gandind fara de mine,
Simteam in acele clipe ca lumea-mi apartine,
O lume a iubirii, a sentimentelor profunde
Lipsita de durere si de ambitii surde.
Iubirea ne-ncununa cu o diadema fara de pret
Facand sa ne dispara acel cumplit dispret,
Fata de viata, de oameni si de existenta
Si sa-ntelegem far’ de cumpanire a vietii magica
esenta.
Si cel ce-a profetit menirea vietii pe pamant,
Va fi tratat de-a pururi ca un proroc sfant,
Ce-a reusit cu pretul vietii sale
Sa ne croiasca noua,paganilor,o cale.
O cale luminoasa pe care-o stingem-ncet dar sigur
Cu jocul nostru infect,barbar,
De a ne calca-n picioare,de-a ne manca de vii,
Crezand ca prin aceasta etern vom dainui.
Dar prin aceasta vom distruge focul sfant,
Ce arde-n noi si pe pamant.
Vom ingheta etern,pe veci,
Vom fi doar forme vagi si seci.
Florin Sorin Craioveanu
3 comentarii:
Adevarate versuri,lumea asta in care traim devine din ce in ce mai rea,fiecare isi vede interesul calcand in picioare pe ceilalti...este frumos sa-ti poti asterne gandurile in versuri si sa alini sufletele celor ce le citesc.
Cu multa vreme in urma Florin parca prevestea ce se spune ca va fi...si anume ura si invidia vor disparea si lumea va cunoaste numai sentimentul de iubire...daca noi cei ramasi vom incerca sa facem sa triumfe acest sentiment,altfel ...
"Vom ingheta etern,pe veci,
Vom fi doar forme vagi si seci."
Sensibila poezie!Pacat ca un asemenea talent nu mai poate compune poezii aici...
Trimiteți un comentariu