Ne-am adunat cu mic cu mare
În dragul nostru Parc Alei,
În mare zi de sărbătoare
Să-l invocăm de printre Zei.
Pe cel ce îşi plimba odată
Tristeţile pe alei cu tei.
Şi-n ode dragostea curată
Mărturisită cu temei.
Şi “azi” ,dar cu mulţi ani în urmă
O stea cobora spre pământ,
Să lase celor ce or să vină
Mii de cuvinte legământ.
Iar ele tronând peste timpuri
Pe muritori vor alina.
Şi-n ale lor duioase cânturi
Mulţimea se va bucura.
Venit aici cu o menire
Când misiunea şi-a încheiat,
El s-a întors în nemurire
Şi tot ca o stea a plecat.
Şi-nchină cu al lui Luceafăr
Pocaluri de tristeţi şi vin,
Din frământări se naşte un nufăr
Răsplata unui dar divin.
Cu al său geniu omenirea
Va bucura la infinit.
Şi astfel şi-a atins menirea
Şi scopul cu care a venit.
Să te bucuri de veşnicie
Maestre,cu parfum de tei!
Când toate sunt în armonie
Te recunosc chiar şi atei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu