Ce ai tu, inimă, când
pieptul ți se pare
Un strâmt cavou, uitat printre ruine ?
De ce-l apeși ? Tu nu simți că mă doare
La fel de mult cum tu te dori pe tine ?
De ce îmi iei suflarea și mi-o stingi
Ca pe-un cărbune-n lacrimile tale?
Crezi că n-aud, de-acolo, când îmi strigi
C-ai obosit de câte-ți ies în cale ?
De ce îmi bați în zidul cel tăcut
Când chingile durerii te-mpresoară ?
Crezi că de n-aș fi fost si și eu din lut,
Nu ți-aș fi dat drumul să zbori afară ?
Ce ai tu, inimă, de nu-nțelegi
Că nu sunt eu ce-ți poate măsura
Nici drumul tău ce-și are alte legi
Și nici cât împreună vom mai sta?
Dori Lederer.
Un strâmt cavou, uitat printre ruine ?
De ce-l apeși ? Tu nu simți că mă doare
La fel de mult cum tu te dori pe tine ?
De ce îmi iei suflarea și mi-o stingi
Ca pe-un cărbune-n lacrimile tale?
Crezi că n-aud, de-acolo, când îmi strigi
C-ai obosit de câte-ți ies în cale ?
De ce îmi bați în zidul cel tăcut
Când chingile durerii te-mpresoară ?
Crezi că de n-aș fi fost si și eu din lut,
Nu ți-aș fi dat drumul să zbori afară ?
Ce ai tu, inimă, de nu-nțelegi
Că nu sunt eu ce-ți poate măsura
Nici drumul tău ce-și are alte legi
Și nici cât împreună vom mai sta?
Dori Lederer.
Un comentariu:
Frumoasa poezie.
Trimiteți un comentariu