INIMĂ RĂZVRĂTITĂ

Ce ai tu, inimă, când pieptul ți se pare
Un strâmt cavou, uitat printre ruine ?
De ce-l apeși ? Tu nu simți că mă doare 
La fel de mult cum tu te dori pe tine ?

De ce îmi iei suflarea și mi-o stingi 
Ca pe-un cărbune-n lacrimile tale?
Crezi că n-aud, de-acolo, când îmi strigi
C-ai obosit de câte-ți ies în cale ?

De ce îmi bați în zidul cel tăcut
Când chingile durerii te-mpresoară ?
Crezi că de n-aș fi fost si și eu din lut,
Nu ți-aș fi dat drumul să zbori afară ?

Ce ai tu, inimă, de nu-nțelegi
Că nu sunt eu ce-ți poate măsura
Nici drumul tău ce-și are alte legi
Și nici cât împreună vom mai sta?


Dori Lederer.