Pe
cerul meu era mereu furtună
Mă
agitam ,căci nu puteam să zbor.
Şi
nu speram să vină vreme bună
Nici
să mai schimb ceva în viitor.
Eu
mă gândeam că aşa a fost să fie,
Mă
mulţumeam cu ce aveam defel.
M-am
agitat odat’ cu frenezie
Dar
n-am schimbat al vieţii mele ţel.
Şi
când nu m- aşteptam ca să mai vină
Voia
bună, să stea pe strada mea,
Cu
maiestrie transforma în lumină
Durerea
şi furia se schimba.
Căci
ea frumoasa Zână Bună
Din
ceaţa vremii când a apărut,
Mi-a
îndreptat paşii către o lumină
Şi
ţelul meu ce îl credeam pierdut.
Nu
am ştiut cum este fericirea,
Un
chip şaten născut din spuma mării…
Şi
zâmbetul adus din nemurirea
Ca
niciodată să n- o dai uitării.
Acum
când ştiu cât este de frumoasă
La
pieptul meu mereu o voi păstra,
Pe
ea frumoasa mea Crăiasă
Ce
a schimbat în bine viaţa mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu